SA STOPAM REABILITAREA FORTATA CU POLISTIREN

http://www.infobdb.ro/articole/579

autor Raluca Munteanu

Nu toate clădirile se termoizolează la fel!
Clădirile din cărămidă sau lemn (de obicei clădirile vechi) sunt construite în sistem deschis, trăiesc împreună cu mediul înconjurător (aer, apă, climă) printr-un echilibru subtil și fragil – se spune că „respiră“. Un sistem deschis permeabil permite vaporilor de apă să traverseze masa elementelor de construcție și reglează în mod natural echilibrul optim. Clădirile din beton, BCA (denumite în mod curent „moderne“) sunt în general impermeabile, în manieră artificială – sistem închis. Un sistem închis împiedică vaporii de apă să pătrundă în masa elementelor de construcție. Acumularea de umezeală în interior (din respirația oamenilor, băi, bucătării) poate provoca disconfort și mediu nesănătos (mucegai, igrasie) și sunt necesare sisteme mecanice de reglare a climei interioare pentru a atinge parametrii optimi.

Ce trebuie să conțină un proiect de reabilitare?

·       releveul complet și corect al fațadei, cu indicarea materialelor, a defecțiunilor, a nepotrivirilor, a zonelor de risc etc.;

·       planul de situație cu analiza însoțirii și expunerii către curenți și vânturi nefavorabile;

·       calculul termotehnic care să țină cont de necesarul minim de ventilație interioară;

·       propunere de fațadă reabilitată cu indicația materialelor și lucrărilor;

·       detalii execuție pentru toate elementele fațadei și pentru racordurile cu învelitoarea, trotuarul, clădirile vecine (învelitoare, ferestre, balcoane, soclu, decorații, colțuri verticale, rosturi etc.);

·       caiet de sarcini referitoare la lucrările propuse;

·       listă de lucrări și cantități estimate.

Reabilitarea termică:

·       limitează transferul de aer către exterior, adică blochează ventilarea încăperilor interioare, reduce cantitatea de aer proaspăt;

·       crește umiditatea interioară și disconfortul locuitorilor;

·       ventilarea se face doar prin deschiderea geamurilor, care permite pătrunderea în locuințe a zgomotului străzii (poluare fonică), a gazelor de eșapament și a prafului (aerul poluat al orașului aglomerat și neîngrijit), iar pe timp de iarnă aerul foarte rece produce disconfort organismului și posibil condens pe pereții apartamentelor;

·       materialul folosit și sistemul de aplicare poate produce în timp diverse probleme de sănătate.

Alte dezavantaje
Celor care nu sunt specialiști nu le este cunoscut faptul că polistirenul este un material inflamabil și combustibil. Prin placarea unui imobil cu polistiren crește deci riscul de incendiu. De asemenea, în procesul de producere a polistirenului apar emisii de CO2 și scurgeri poluante, iar prin ardere produce gaz și reziduuri toxice. Polistirenul este un material obținut din petrol, care nu este reciclabil și nici biodegradabil. Utilizarea polistirenului în construcții nu are o vechime mai mare de 15 ani, așadar nu se poate cunoaște și nici anticipa cu precizie modul de comportare în timp, pe o perioadă suficient de lungă încât să fi meritat cu adevărat intervenția. Există, de exemplu, posibilitatea ca în polistiren să își facă cuib dăunătorii (să bâzâie insectele și/sau să chițăie șoarecii). Nu este de neglijat nici faptul că, în foarte multe cazuri, reabilitarea termică utilizând polistiren deteriorează aspectul exterior al clădirii, mai ales în cazul clădirilor dinainte de 1950, dar există și clădiri construite în perioada comunistă care prezintă elemente compoziționale de fațadă ce ar avea de suferit de pe urma „reabilitării termice“ (în zonele Vatra Luminoasă, Bd. Iancu de Hunedoara, Șoseaua Panduri, Șoseaua Bucureștii Noi).

Soluția adoptată de primării este neglijentă, ilegală și periculoasă pentru că:

·       lucrările sunt făcute fără un proiect adaptat fiecărei clădiri. Placarea ignoră specificul clădirii (materiale, formă etc.) și se rezumă la îmbrăcare nediferențiată cu polistiren;

·       nu se execută lucrări de pregătire și verificare a stratului pe care se fixează polistirenul; nu se verifică și nu se îndepărtează porțiunile de tencuială existentă care au o aderență insuficientă, sunt exfoliate sau fără capacitate portantă; suprafața nu este verificată astfel încât să fie plană, fără reliefuri sau asperități.

·       nu se respectă modul de fixare recomandat de furnizori: nu întotdeauna se fixează cu dibluri, numărul diblurilor nu este mereu adaptat la suport, nu se protejează contra infiltrațiilor de apă etc.

·       execuția detaliilor de închidere uneori nu este completă, alteori este greșită, astfel încât stratul termoizolant nu este închis complet, ceea ce expune sistemul la umezeală, insecte, rozătoare etc., sau în cazul unui incediu, direct la flacără.

• Arhitect Ionel Oancea: “Polistirenul nu lasă să respire zidul şi, în acelaşi timp, între polistiren şi cărămidă, pe termen lung, apare o floră microbiană care în timp dăunează sănătății locatarilor dar si a constructiei. Studiile care arată că locatarii se expun pe termen lung, la astm, bronșite sau boli de plămân. Majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană s-au declarat împotriva anvelopării locuinţelor cu polistiren”. Problemele de sanatate (boli ”inexplicabile”) apar mai ales la copii si la varstnici.

Sursa: http://www.digi24.ro/ , click lupa de cautare, cheie de cautare “polistirenul interzis”

• Arhitect Viorel Crisan Atanasiu (profesor Universitatea de Arhitectură: 1997- 2011):

1.     Se reduce la zero capacitatea de transfer de aer, prin porozitate, a zidurilor exterioare, efectul obţinut e un apartament nesănătos ca o cutie etanşă din plastic; vaporii de apă din condens rămân captivi în masa zidurilor, favorizează apariţia mucegaiului şi distrugerea termoizolaţiei. Scenariu apocaliptic dar posibil.

2.     Nu este stabilită comportarea la foc (sub formă de standard) a polistirenului şi, deci, pericolul de a întreţine sau alimenta un incendiu.

3.     Nu este cunoscută/testată comportarea în timp a materialului care, de altfel, nu este bio-degradabil; e cunoscut însă că la temperaturi de peste 80 grade Celsius (ce se pot atinge pe suprafeţe expuse unui soare canicular) polistirenul trece direct din stare solidă în stare gazoasă; e motivul pentru care, cu ani în urmă, a fost interzisă folosirea lui ca material termoizolator la acoperirea halelor industriale metalice. Pe diferite site-uri de producători nu găsim certificate/omologări INCERC care să ateste fiabilitatea polistirenului, ci numai laude şi calcule financiare îmbietoare. Caracteristicile tehnice nu sunt standardizate, deci sunt mai multe tipuri, ni se sugerează că utilizatorii ar trebui instruiţi printr-o campanie, deci, atenţie băieţi! nu toate sortimentele de polistiren produse de orice cooperativă sunt la fel de bune! Mai mult: strânşi cu uşa, dar cu marfa vândută, înşişi producătorii (ROMEPS – asociaţia producătorilor de polistiren expandat din România) recunosc că circa 50% din polistirenul existent în piaţă nu corespunde standardelor de aplicabilitate.

4.     […]Polistirenul este un material tânăr, necopt, degenerat din hidrocarburi, e complet străin de caracterul materialelor şi metodelor întrebuinţate la zidirea iniţială[…].

5.     Cel mai grav neajuns al termo-izolării cu polistiren pe exteriorul clădirilor existente este că în acest fel se ascund fisurile sau degradările  unor clădiri afectate de cutremurele anterioare şi care nu au fost încă expertizate şi că astfel sunt împiedicate constatările experţilor ce se bazează în mare măsură pe aceste fisuri şi degradări. Proporţia clădirilor expertizate seismic (unora li s-a aplicat şi „bulina”) este extrem de mică, în raport cu numărul real de expertize necesare, dată fiind mulţimea de case şi blocuri care au rezistat (nu se ştie cu ce urmări?) celor 4 cutremure mari de după 1940. În acest răstimp, normele de calcul antiseismic s-au modificat de mai multe ori, în pas cu experienţele triste ale ţărilor lovite de astfel de calamităţi. Clădirile neexpertizate nu se încadrează în aceste norme şi sunt în pericol. Degeaba va fi cald în casă...

Controversele pe tema polistirenului nu sunt de azi, de ieri şi nu numai din România. În unele ţări, soluţia termoizolării cu polistiren e interzisă (Norvegia), în altele e considerat cancerigen (Canada), în Germania testările pe clădiri termoizolate cu polistiren arată economii nesemnificative de energie.

Toate astea nu sunt mofturi. Impachetarea cu polistiren atentează la sănătatea, siguranţa şi punga cetăţenilor. E protestul unor profesionişti, nu al unor gospodine. Pentru cine nu ştie, competenţa arhitecţilor acoperă domeniile funcţionalităţii, rezistenţei, esteticii precum şi al izolaţiilor clădirilor. E o profesie de sinteză, de coordonare interdisciplinară.Opinia organizaţiei (Ordinul Arhitecţilor din România) este rezultatul dezbaterilor şi hotărârilor luate la nivelul cel mai înalt de reprezentare al breslei arhitecţilor.

Sursa: www.adevarul.ro; cheie de cautare “scandalul polistirenului” in casuta cu lupa;

• Inginer Justinian Cioroianu (domeniul energetic): “Condensul acumulat la interiorul locuintei pe peretii exteriori va creste nivelul de umiditate din betonul peretelui, ceea ce va conduce la degradarea grava a peretelui prin carbonatare care va avea ca si o consecinta imediata oxidarea-ruginirea si corodarea armaturilor metalice din panourile de beton armat si din stalpii de sustinere, astfel se va slabi structura de rezistenta a blocului. Carbonatarea se accentueaza in mediul umed cat si la cicluri umed-uscat. La betonul umed se modifica caracteristicile mecanice si astfel va avea o rezistenta cu mult mai mica la compresiune, incovoiere si la forfecare decat betonul uscat.”

Sursa: facebook; Justinian Cioroianu; Notes; cheie de cautare “Online Alert, Romania trezeste-te!”

• Arhitect german Konrad Fischer, Institutul care investigheaza erorile de constructie, din Aachen,  inginerul constructor Mathias Baumann, Organizatia Asociatiilor de Proprietari Germania: Ca orice noutate si izolarea termica a cladirilor a venit cu ceva intarziere la Bucuresti. In Germania a inceput sa sune alarma. Iata de ce:

Un studiu al Institutului care investigheaza erorile de constructie, din Aachen, arata ca mucegaiul de pe pereti este aproape la fel, atat in casele izolate, cat si in cele neplacate cu polistiren, informeaza Deutsche Welle.

In cazul locuintelor izolate, rata de patrundere a mucegaiului este de 8,2%, in timp ce casele neplacate au o rata de 9,3 la suta. Diferenta poate fi trecuta chiar in sfera erorilor statistice.

Unul dintre cei mai mari adversari ai placarilor cu polistiren a zidurilor este arhitectul german Konrad Fischer, care a remarcat ca materialul artificial blocheaza orice fel de circulatie a aerului, provoaca condens in interiorul izolatiei care nu se poate evapora, iar in timpul iernii ingheata, provocand pagube ireparabile structurii de rezistenta a cladirii.

Din cauza umezelii, peretii devin mai reci, iar drept rezultat termoizolatia isi pierde proprietatile initiale incepand sa se comporte ca un pulover ud care nu numai ca nu incalzeste camera, dar o mentine inghetata.

Conform inginerului constructor Mathias Baumann, locuitorii cladirilor izolate cu polistiren, odata cu trecerea timpului, sunt fortati sa se lupte cu umiditatea, cheltuind din ce in ce mai multi bani cu incalzirea, in comparatie cu locuitorii cladirilor neizolate.

Specialistii germani considera ca beneficiul economic al izolatiei termice este discutabil. In Germania, o expertiza a Organizatiei Asociatiilor de Proprietari arata ca o investitie de 4.250 euro, care ii revine unui proprietar de apartament, ii va aduce o economie anuala la intretinere de... 9,80 euro.

In concluzie, cei care critica polistirenul ne sfatuiesc sa cautam materiale cu permeabilitate capilara si densitate mare. Din pacate, acestea sun mult prea scumpe, depasind 120 euro pe metru patrat fata de 60-80 euro cat costa cele de slaba calitate, la nivel european.

Potrivit expertilor, cladirile vechi cu ziduri groase sunt mai confortabile si mai economice in starea originala, fara a fi placate cu polistiren.

Sursa: http://www.ziare.com/ In rubrica “Cauta in site” se va cauta: “Ce se ascunde in spatele termoizolatiei cu polistiren a locuintelor?” sau “In Germania, o expertiza a Organizatiei Asociatiilor de Proprietari”; click Go