SA STOPAM REABILITAREA FORTATA CU POLISTIREN

http://www.infobdb.ro/articole/579

autor Raluca Munteanu

Nu toate clădirile se termoizolează la fel!
Clădirile din cărămidă sau lemn (de obicei clădirile vechi) sunt construite în sistem deschis, trăiesc împreună cu mediul înconjurător (aer, apă, climă) printr-un echilibru subtil și fragil – se spune că „respiră“. Un sistem deschis permeabil permite vaporilor de apă să traverseze masa elementelor de construcție și reglează în mod natural echilibrul optim. Clădirile din beton, BCA (denumite în mod curent „moderne“) sunt în general impermeabile, în manieră artificială – sistem închis. Un sistem închis împiedică vaporii de apă să pătrundă în masa elementelor de construcție. Acumularea de umezeală în interior (din respirația oamenilor, băi, bucătării) poate provoca disconfort și mediu nesănătos (mucegai, igrasie) și sunt necesare sisteme mecanice de reglare a climei interioare pentru a atinge parametrii optimi.

Ce trebuie să conțină un proiect de reabilitare?

·       releveul complet și corect al fațadei, cu indicarea materialelor, a defecțiunilor, a nepotrivirilor, a zonelor de risc etc.;

·       planul de situație cu analiza însoțirii și expunerii către curenți și vânturi nefavorabile;

·       calculul termotehnic care să țină cont de necesarul minim de ventilație interioară;

·       propunere de fațadă reabilitată cu indicația materialelor și lucrărilor;

·       detalii execuție pentru toate elementele fațadei și pentru racordurile cu învelitoarea, trotuarul, clădirile vecine (învelitoare, ferestre, balcoane, soclu, decorații, colțuri verticale, rosturi etc.);

·       caiet de sarcini referitoare la lucrările propuse;

·       listă de lucrări și cantități estimate.

Reabilitarea termică:

·       limitează transferul de aer către exterior, adică blochează ventilarea încăperilor interioare, reduce cantitatea de aer proaspăt;

·       crește umiditatea interioară și disconfortul locuitorilor;

·       ventilarea se face doar prin deschiderea geamurilor, care permite pătrunderea în locuințe a zgomotului străzii (poluare fonică), a gazelor de eșapament și a prafului (aerul poluat al orașului aglomerat și neîngrijit), iar pe timp de iarnă aerul foarte rece produce disconfort organismului și posibil condens pe pereții apartamentelor;

·       materialul folosit și sistemul de aplicare poate produce în timp diverse probleme de sănătate.

Alte dezavantaje
Celor care nu sunt specialiști nu le este cunoscut faptul că polistirenul este un material inflamabil și combustibil. Prin placarea unui imobil cu polistiren crește deci riscul de incendiu. De asemenea, în procesul de producere a polistirenului apar emisii de CO2 și scurgeri poluante, iar prin ardere produce gaz și reziduuri toxice. Polistirenul este un material obținut din petrol, care nu este reciclabil și nici biodegradabil. Utilizarea polistirenului în construcții nu are o vechime mai mare de 15 ani, așadar nu se poate cunoaște și nici anticipa cu precizie modul de comportare în timp, pe o perioadă suficient de lungă încât să fi meritat cu adevărat intervenția. Există, de exemplu, posibilitatea ca în polistiren să își facă cuib dăunătorii (să bâzâie insectele și/sau să chițăie șoarecii). Nu este de neglijat nici faptul că, în foarte multe cazuri, reabilitarea termică utilizând polistiren deteriorează aspectul exterior al clădirii, mai ales în cazul clădirilor dinainte de 1950, dar există și clădiri construite în perioada comunistă care prezintă elemente compoziționale de fațadă ce ar avea de suferit de pe urma „reabilitării termice“ (în zonele Vatra Luminoasă, Bd. Iancu de Hunedoara, Șoseaua Panduri, Șoseaua Bucureștii Noi).

Soluția adoptată de primării este neglijentă, ilegală și periculoasă pentru că:

·       lucrările sunt făcute fără un proiect adaptat fiecărei clădiri. Placarea ignoră specificul clădirii (materiale, formă etc.) și se rezumă la îmbrăcare nediferențiată cu polistiren;

·       nu se execută lucrări de pregătire și verificare a stratului pe care se fixează polistirenul; nu se verifică și nu se îndepărtează porțiunile de tencuială existentă care au o aderență insuficientă, sunt exfoliate sau fără capacitate portantă; suprafața nu este verificată astfel încât să fie plană, fără reliefuri sau asperități.

·       nu se respectă modul de fixare recomandat de furnizori: nu întotdeauna se fixează cu dibluri, numărul diblurilor nu este mereu adaptat la suport, nu se protejează contra infiltrațiilor de apă etc.

·       execuția detaliilor de închidere uneori nu este completă, alteori este greșită, astfel încât stratul termoizolant nu este închis complet, ceea ce expune sistemul la umezeală, insecte, rozătoare etc., sau în cazul unui incediu, direct la flacără.