Înființarea Institutului Național „Cardinal Iuliu Hossu”
SOLICITARE OFICIALĂ din partea Asociației „Acum” – Grup de Inițiativă Civică
adresată Guvernului României, Parlamentului României,
Președintelui României, dl Nicușor Dan, și
Prim-ministrului României, dl Ilie Bolojan
privind înființarea Institutului Național „Cardinal Iuliu Hossu”
pentru Studierea Genocidului împotriva Bisericii Române Unite, Greco-Catolice
I. Context istoric și fundament moral
Începând cu anul 1945, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică (BRU) a fost supusă unui amplu proces de distrugere sistematică, ordonat de regimul comunist instalat sub ocupație sovietică. Prin Decretul nr. 358 din 1 decembrie 1948, emis la ordinul lui Stalin și semnat de autoritățile comuniste române, acest cult a fost scos în afara legii, patrimoniul său mobil și imobil fiind confiscat și predat Bisericii Ortodoxe Române, iar clerul și credincioșii fiind forțați să abdice de la propria credință.
Datele istorice consemnează amploarea tragediei: în 1948, BRU avea 2.429 de biserici, 9 ordine călugărești, 20 de licee de băieți, 14 licee de fete, 6 tipografii, 4 azile și orfelinate, și o activitate editorială de circa 250.000 de exemplare lunar (Anuarul Pontifical, 1948); peste 1.800.000 de credincioși au fost afectați direct de actul de desființare; episcopii au fost arestați și închiși, unii murind în temnițele comuniste – între ei Valeriu Traian Frențiu, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, Vasile Aftenie, Ioan Suciu și Tit Liviu Chinezu, toți beatificați de Papa Francisc la 2 iunie 2019.
Între 1948–1964, aproape întreg clerul greco-catolic a fost anchetat, condamnat sau exterminat. Episcopul Iuliu Hossu, primul cardinal al românilor, a fost ținut în detenție peste 22 de ani, în condiții de frig, înfometare și izolare completă, refuzând constant trecerea la ortodoxie. Mărturia sa – „Credința noastră este viața noastră” – a devenit simbolul demnității unui popor.
După 1989, prin Decretul-Lege nr. 9/1989 și Decretul-Lege nr. 126/1990, statul român a recunoscut formal existența Bisericii Greco-Catolice, însă nu a restabilit integral drepturile patrimoniale și morale. Restituirea proprietăților confiscate s-a blocat în comisii bilaterale ineficiente, iar numeroase lăcașuri de cult greco-catolice rămân, până astăzi, sub folosința exclusivă a altui cult, în contradicție cu principiile de drept și cu jurisprudența europeană (CEDO, cauza Parohia Greco-Catolică Lupeni și alții c. României, 2016). Cazuri flagrante precum Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Baia Mare, Catedrala „Intrarea în Templu a Maicii Domnului” din Gherla sau mănăstirea de la Bixad ilustrează persistența nedreptății istorice și absența unei voințe instituționale de reparare.
II. Necesitatea unui institut național autonom
În absența unei structuri științifice dedicate, genocidul cultural, spiritual și social împotriva Bisericii Române Unite rămâne insuficient documentat și neînțeles în conștiința publică. Crearea Institutului Național „Cardinal Iuliu Hossu” este o datorie morală a statului român față de propria istorie, o formă minimă de reparație pentru crimele comise împotriva libertății de credință și identității românești transilvănene.
III. Obiectivele Institutului
Documentarea și publicarea cercetărilor privind persecuțiile împotriva BRU (1945–1989), pe baza arhivelor CNSAS, MAI, SRI, Arhivele Naționale și Vatican. Crearea unei baze de date memoriale privind clericii și laicii persecutați. Organizarea de programe educaționale, expoziții și conferințe internaționale privind libertatea religioasă în Europa de Est. Acordarea de asistență istorică și juridică pentru identificarea, protejarea și restituirea patrimoniului greco-catolic. Publicarea anuală a Raportului asupra Libertății Religioase și Memoriei Bisericii Unite.
IV. Statut juridic și organizare
Institutul va trebui să fie: instituție publică autonomă, cu personalitate juridică, subordonată direct Prim-ministrului României, condusă de un Consiliu Național pentru Memoria și Libertatea Religioasă, format din: 3 reprezentanți ai BRU, 2 membri ai societății civile, 2 istorici sau juriști independenți validați de Parlament, 1 reprezentant al IICCMER. Finanțarea se va asigura de la bugetul de stat, prin Secretariatul General al Guvernului.
Sediul Institutului - ideal la Cluj-Napoca, oraș universitar și centru al cercetării istorice din Transilvania.
V. Expunere de motive – versiune legislativă
În perioada 1948–1989, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică a fost supusă unui proces de distrugere instituțională și culturală fără precedent în Europa Centrală, având caracterul unui genocid spiritual și identitar. Peste 2.000 de lăcașuri de cult au fost confiscate, mii de preoți arestați, iar întreaga comunitate a fost marginalizată social, educațional și economic.
După 1989, statul român a recunoscut formal libertatea cultului, dar nu a asigurat mijloacele necesare de cercetare, educație și memorie publică. Crearea Institutului Național „Cardinal Iuliu Hossu” reprezintă: un act de reparație morală; o garanție a memoriei colective; un instrument de prevenire a repetării crimelor ideologice; o obligație morală și constituțională a Statului român (art. 29 din Constituție – libertatea conștiinței și credinței).
VI. Articol unic de lege Art. unic.
– Se înființează Institutul Național „Cardinal Iuliu Hossu” pentru Studierea Genocidului împotriva Bisericii Române Unite, Greco-Catolice, instituție publică autonomă, cu personalitate juridică, de interes național, aflată în subordinea directă a Prim-ministrului României, cu sediul la Cluj-Napoca. Institutul are ca scop cercetarea, documentarea, educația publică și promovarea adevărului istoric privind persecuțiile suferite de Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, între anii 1945–1989. Organizarea și funcționarea Institutului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
VII. Bibliografie selectivă
Decretul nr. 358/1948 – privind trecerea în proprietatea statului a bunurilor cultului greco-catolic.
Decretul-Lege nr. 9/1989 – privind abrogarea Decretului nr. 358/1948.
Decretul-Lege nr. 126/1990 – privind restituirea bunurilor Bisericii Române Unite.
Anuarul Pontifical, 1948 și 2005. Pr. Vasile Lechințan, Istoria Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică (1700–2000).
Ioan Ploscaru, Lanțuri și teroare. Drama Bisericii în închisorile comuniste.
Cicerone Ionițoiu, Victimele terorii comuniste.
Raportul final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (2006).
Hotărârea CEDO, Parohia Greco-Catolică Lupeni și alții c. României (2016).
Emanuel Cosmovici, Planificarea „lichidării” Bisericii Române Unite (2020).
Emanuel Cosmovici, Desfășurarea „lichidării” Bisericii Române Unite în 1948 (2020)
Papa Ioan Paul al II-lea, Discursuri și Mesaje în România (1999).
Papa Francisc, Omilia de la Blaj – Beatificarea episcopilor martiri, 2 iunie 2019.
Cu respect,
HODIȘ MARIA, – Președinte
BOTOȘ SIMONA-MARIA, - Vicepreședinte
PRECUP EMILIA-AURELIA, – Secretar
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Date de contact:
Asociația ACUM – grup de inițiativă civică
Str. Eroilor nr 24,
435600 Tg.Lăpuș, MM
Tel.: 0722141567, 0723377599
Asociația Acum - grup de inițiativă civică Contactați autorul petiției