Ursul brun și avocații WWFN

Stimate domnule Prim Ministru Dan Cioloș Stimata doamna ministru Cristiana Pașca Palmer Stimați reprezentanți WWFN

Bună ziua. Această scrisoare intenționez să-l adresez mai ales în atenția ministerului mediului, ONG-lor, reprezentanților WWFN, dar nu mai puțin publicului cititor și a persoanelor interesate de rezolvarea problemelor urși problemă.

Ca să lămuresc lucrurile din start vă comunic că sunt un angajat al unei asociații de vânătoare și recunosc că relatez problema din partea vânătorilor, dar prezint subiectul cât se poate de realist, nu așa cum înfățișează reprezentanții WWFN în frunte cu Csibi Magor. Organizația WWFN este alcătuită din oameni care la rândul lor o parte din ei au practicat vânătoarea, de mulți tineri care poate în viața lor au văzut urși, lupi, râși sau pisici sălbatice din mașină sau la grădina zoologică, respectivi și din meseriași. Tind să cred că această grijă pe care o poartă pentru speciile protejate are un substrat care vizează banii pe care-i primesc pentru proiectele efectuate și pentru tam-tam – ul public făcut.

Ca să rămân la criticarea acestei organizații aș vrea să atrag atenția că în ultimii 26 de ani într-adevăr s-au extras multe exemplare de urși, până în anul 2004 s-a extras un număr de trei ori mai mare de exemplare de urși decât în anii ulteriori când a apărut directiva UE, și interesant această specie nu este pe cale de dispariție ci se înmulțește cu spor. Recunosc că această creștere numerică se datorează unui management bun al asociaților de vânătoare, concretizându-se prin faptul că se administrează multă hrană urșilor mai ales în perioada de primăvară.

O altă observație aș vrea să mai înaintez specialiștilor de la WWFN, și anume: ursul, lupul și râsul sunt specii care împart același teritoriu, concurența pentru hrană se face între ei. Creșterea numerică a unei specii se face în detrimentul altei specii. Populația de lupi din anul 2009 se află în descreștere numerică. Creșterea numerică a urșilor are un impact negativ asupra cervidelor. În primele două săptămâni de la fătare iezii de căprior și vițeii de cerb comun sunt omorâți de urși și inclusivi de lupi. Acest lucru nu mai contează în viziunea specialiștilor de la WWFN, pentru aceasta nu mai primesc bani. În era comunistă numărul urșilor era apreciat la 12.000 în stil comunist, cea ce era un număr nereal de exemplare, acum și paznicii de vânătoare și silvicultorii veterani susțin cu desăvârșire că numărul urșilor este mai mare decât în epoca comunistă.

Să facem puțină matematică. Un fond cinegetic cu o populație medie de urși are în jur de minim 30 de urși masculi, 10 femele. Aceste femele fată în medie doi pui, asta însemnând 10 urși anual. Cota de intervenție care se acordă în ultimi 13 ani este în medie de maximum 1 exemplar pe un fond cinegetic. Recunosc că din cei 10 pui de urși nu supraviețuiesc toți dar în medie 3 -5 exemplare rămân în viață. Cea mai gravă problemă pentru supraviețuirea puilor reprezintă câinii ciobănești, o problemă pe care specialiștii de la WWFN o trec cu vederea, ciobanul nu cunoaște carte el dă cu bâta, se adună în fața parlamentului face gălăgie și imediat se promulgă ordine și legi în favoarea lor. Pe de altă parte dau dreptate și ciobanilor, cu trei câini în zona de munte, doi câini în zona de deal cât prevede legea nu pot să-i faci față atacurilor de urși și lupi. Problema este că pășunatul se efectuează atât în suprafețele indicate la pășunat cât și în pădure unde câinii ciobănești omoară pe lângă puii de urși și viței de cerb comun, iezi de căprior și purcei de mistreț, dar asta nu mai ține de interesele WWFN.

Ajunge din critica mea asupra WWFN. Într-adevăr trebuie să protejăm mediul înconjurător, trebuie să avem mare grijă de aceste specii strict protejate și aici mă refer mai ales la râs, lup și pisică sălbatică cât și la urs.

Evaluarea numărului de exemplare la aceste specii se face în mod eronat, numai personalul din teren poate să facă o apreciere cât mai apropiată de realitate. Din fața calculatoarelor este foarte greu să efectuezi o apreciere numerică cât mai corectă ca să nu mai vorbim de metodele de evaluare a numărului carnivorelor, însă este foarte ușor de pronunțat că sunt mult mai puține exemplare decât sunt prezentate la evaluare, e ușor să faci tam-tam public.

Tot se vehiculează: ursul regele Carpaților, țin să atrag atenția cerbul carpatin este regele Carpaților, ursul brun este un simbol al Carpaților, un simbol care se înmulțește ca câinii hoinari. Încă o dată atrag atenția pagubei pe care îl face ursul brun în rândul cervidelor în primele două săptămâni de la fătare. Despre acest lucru nu vorbește nimeni, dar puteți viziona reportaje pe canalele de televiziune Nat Geo Wild sau Viasat Nature, exact așa se întâmplă și la noi în țară, este același urs brun numai o altă subspecie.

O altă problemă într-adevăr existentă în care dau dreptate organizației WWFN. Populația urșilor este o populație cu o vârstă medie-tânără. Sunt mai puține exemplare de urși bătrâni, dar aceasta nu înseamnă că dimensiunile, frumusețea precum genele urșilor degenerează. Un urs la 10 ani ajunge datorită hranei administrate artificial un urs capital, nu trebuie să aștepte 20 de ani unde cu fluctuațiile de fructificații sezoniere fără hrană artificială poate nici nu ar ajunge la aceste dimensiuni.

Știu că din cele scrise mai sus deduceți că vânătoarea este o afacere. Într-adevăr este o afacere, care cu un management pus la punct este și o afacere profitabilă. Aici iarăși vin cu acuzații. Această afacere constituie și o pâine de mâncat pentru un număr mare de oameni, în țară fiind aproape 2200 de fonduri cinegetice. Efectuând o socoteală, poate greșesc, cam 10000 de oameni au sursă de venit din activitatea de vânătoare. O mulțime de oameni primesc salariu datorită acestei activități, asigurând fonduri de pensii, se efectuează un rulaj al carburantului, se efectuează plata impozitelor, inclusiv al impozitului pe venit statul încasează bani în urma acestei activități, etc.

Problema mare este că în România cultura vânătorii este încă la începuturi, să nu mă exprim altfel. Fac un exemplu în Ungaria activitatea de vânătoare reprezintă o cifră foarte semnificativă în PIB-ul țării, și în România s-ar putea efectua demersuri pentru inițierea acestui lucru. Vânătorii sunt deseori titulați criminali. Oare dacă mă gândesc nu același lucru se întâmplă și în crescătoriile de porci, de găini, etc. ? Da sunt de acord că exemplarele de vânat sunt specii mai nobile. Dar atunci putem să ne și lăsăm de meserie, că și căpriorul și cerbul specii care nu prezintă grad de pericol se împușcă cu același grad de criminalitate ca și mistrețul, ursul, lupul sau pisica sălbatică. Dacă trag o concluzie mai pripită cca 60% din populația din Ungaria sunt criminali în serie. Iarăși subliniez cultura vânătorii la noi este în faza incipientă, vânătoarea este un mod de viață, pe care unii o înțeleg iar alții nu.

Sunt de acord cu faptul că râsul, pisica sălbatică și lupul trebuie protejat, să se acorde un număr de intervenție mult mai mic pentru aceste specii. În cazul ursului sunt frustrat de idioțenia acestor directive de abrogare a numărului de intervenții asupra acestei specii. Deopotrivă ar trebui intervenit pentru menținerea unui echilibru. Sunt de acord și cu acel lucru că poate se acordă un număr mai mare de intervenții în acele zone unde nu este cazul, unde nu sunt așa de mulți urși cum sunt prezentate la evaluare, dar de acea există specialiști angajați al ministerului de mediu ca să răspundă de corectitudinea datelor, să participe și la observațiile la urși ca să-și poată efectua o imagine asupra populației de urși.

O altă problemă pe care trebuie să vă prezint, iarăși mă întoarce la termenul de afacere. Multe asociații de vânătoare care au în arealul lor ursul brun și o au într-un număr semnificativ își asigură 60% din venit din recoltarea ursului cu vânător străin. Acum că nu mai asigurați intervenții asupra ursului brun pur și simplu ați condamnat la faliment unele din aceste asociații, bineînțeles asta nu mai este problema WWFN-lor, ei nu de acolo primesc banii. Dacă efectivul de urși ar fi în descreștere atunci această măsură ar fi relevantă dar în cazul de față este iritant de enervantă. Se semnalează tot mai multe cazuri de atac asupra oamenilor, prejudicii produse asupra animalelor domestice, prejudicii produse asupra culturilor agricole. Aceste prejudicii se plătesc, dacă se plătesc, cu întârziere de 2 chiar 3 ani. Reclamațiile încep să se atenueze, păgubiții își dau seama că se duc în zadar să-și reclame paguba, despăgubirea se lasă de așteptat. Și asta este un mod de rezolvare a problemelor, oamenii se satură să-și reclame pagubele știind că n-au rezultate, se rezolvă problema, nu mai sunt atâtea vâlve în jurul urșilor, oricum trebuie să-i protejăm.

Nu, o rezolvare a problemei ar fi menținerea unui echilibru în efectivul de urși, prin extragerea unui număr propus de specialiști, acolo unde este cazul, acest număr de intervenții să fie hotărâtă de persoane neutre, nu de vânători și nici de organizații protectoare de animale. Recoltarea acestor exemplare să se facă cât posibil cu vânători ca asociațiile de vânătoare să poate să-și asigure traiul și statul să poate să tragă beneficii de pe urma lor. Nu UE sau organizații de tip WWFN trebuie să ne dicteze directive, să ne trezim la realitate. Să protejăm și să administrăm flora și fauna țării cu un management bine pus la punct nu după directive idioate propuse de organizații finanțate de grupuri din UE. Nu trebuie să ne batem joc de munca a câtorva generații de silvicultori și vânători. Ca soluție pentru rezolvarea despăgubirilor aprobate în cazul speciilor strict protejate va dau un exemplu elementar. Se alocă la intervenții un număr de 550 de exemplare de urș. Stabilesc ca preț minim de valorificare la urs 5000 de Euro. Creez un fond pentru rezolvarea despăgubirilor în care după fiecare urs alocat se plătește de către asociație 20% din valoarea minimă de valorificare stabilită, adică 5000 Euro * 20% = 1000 Euro. 550 de exemplare * 1000 Euro/exemplar = 550.000 Euro. Și iată am rezolvat problema despăgubirilor. E simplu ca bună ziua.

P.S. Apropo de rezolvarea situațiilor urșilor problemă cu concursul MAI, jandarmerie. Acest lucru necesită personal de specialitate, alți bani altă distracție, în loc să promovăm și păstrăm ce-i bun. Mă cuprinde un soi de amuzament și de nervi când îmi închipui o unitatea de jandarmi cu mitraliera într-o cultură de porumb vizitată de 10-15 urși căutând ursul vinovat. Enunțul d-nei ministru mă face să mă rog la D-zeu să nu ajungă în portofoliul de ministru al sănătății, deoarece din cauza deficienței de doctori deja îi văd pe jandarmii efectuând intervenții chirurgicale la cord. Vă mulțumesc că ați avut răbdare să citiți cele scrise de mine. Vă doresc multă sănătate.

Cu stimă, Ing.c.Mántó György