Interveniți și OPRIȚI TORTURILE și CRIMELE asupra pacienților DIN SPITALE!
➡️ CĂTRE INSTITUȚIA AVOCATUL POPORULUI petitii@avp.ro
➡️ CĂTRE COMISIA PENTRU CERCETAREA ABUZURILOR, COMBATEREA CORUPŢIEI ŞI PENTRU PETIŢII DIN SENATUL ROMÂNIEI cabu@senat.ro
➡️ CĂTRE COMISIA PENTRU DREPTURILE OMULUI, EGALITATE DE ȘANSE, CULTE ŞI MINORITĂŢI DIN SENATULUI ROMÂNIEI cdo@senat.ro, steluta.gheorghe@senat.ro
➡️ CĂTRE COMISIA PENTRU CERCETAREA ABUZURILOR, CORUPŢIEI ŞI PENTRU PETIŢII DIN CAMERA DEPUTAȚILOR cp05@cdep.ro
➡️ CĂTRE COMISIA PENTRU DREPTURILE OMULUI, CULTE ŞI PROBLEMELE MINORITĂŢILOR NAȚIONALE DIN CAMERA DEPUTAȚILOR cp14@cdep.ro
Subsemnata, PETRUȚ NICOLETA-MONICA, împreună cu semnatarii petiției intitulată „Interveniți și OPRIȚI TORTURILE și CRIMELE asupra pacienților DIN SPITALE!”, pe care am publicat-o la linkul https://www.petitieonline.com/interveniti_si_opriti_torturile_si_crimele_asupra_pacientilor_din_spitale ,
ne exercităm dreptul de petiţionare prevăzut în disp. art.51 din Constituţia României și ne-am unit în scopul APĂRĂRII DREPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR FUNDAMENTALE ALE CETĂȚENILOR ROMÂNI și, în special, ALE PACIENȚILOR DIN SPITALE.
Solicitările noastre, pe care le vom prezenta în această petiție, reprezintă UN DEMERS CIVIC, fiind vorba despre dreptul la ocrotirea sănătății cetățenilor români care sunt sau care vor fi bolnavi de C0VlD-19.
În data de 29.03.2021, Guvernul României a adoptat Ordonanța de urgență nr.20/2021 privind stabilirea unor măsuri în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate în contextul evoluţiei situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea c0r0naviru$ului $ARS-C0V-2, precum şi pentru abrogarea unor prevederi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.70/2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea c0r0naviru$ului $AR$-C0V-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea şi completarea Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal, a Legii educaţiei naţionale nr.1/2011, precum şi a altor acte normative, pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea Legii farmaciei nr.266/2008 (publicată în Monitorul Oficial nr.322 din 30 martie 2021), în care, la articolul 19, se prevede:
„Articolul 19 (1) Pe durata stării de alertă declarate potrivit Legii nr.55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor p@ndemiei de C0VID-19, cu modificările și completările ulterioare, medicii prevăzuți la art.386 alin.(1) și (1^1) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pot acorda asistență medicală în afara specialității persoanelor diagnosticate cu C0VID-19 în baza și în limitele protocoalelor de practică medicală, aprobate prin ordin al ministrului sănătății, potrivit art.16 alin.(1) lit.g) din Legea nr.95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
(2) Medicii prevăzuți la alin.(1) nu sunt răspunzători pentru daunele și prejudiciile produse în exercitarea profesiunii desfășurate în condițiile alin.(1).”
Prin această excepție de la răspunderea profesională, reglementată în disp. art.19 din OUG nr.20/2021, este creată o DISCRIMINARE lipsită de criterii obiective, veritabilă și nepermisă constituțional, în cadrul aceleiași profesii și, mai mult decat atât, s-a ajuns chiar in situația ca un medic să poată fi sancționat DOAR "DIN CAUZĂ" că este MEDIC SPECIALIST ÎN RAMURA MEDICALĂ COMPETENTĂ PENTRU TRATAREA BOLII C0VlD-19, adică un medic care a promovat examenele de specialitate devenind medic specialist în ramura medicală pentru care chiar a dobândit și experiență profesională.
Așadar, ANOMALIA DIN REGLEMENTARE a creat posibilitatea de a se ajunge in situația ca UN MEDIC NESPECIALIST SĂ NU POATĂ FI SANCȚIONAT, dar UN MEDIC SPECIALIST SĂ POATĂ FI SANCȚIONAT FIINDCĂ ARE SPECIALIZAREA NECESARĂ IN RAMURA MEDICALĂ IN CARE IȘI DESFĂȘOARĂ ACTIVITATEA, activitatea desfășurata fiind ca urmare a unor etape legale si regulamentare pe care le-a respectat și le-a parcurs.
Adică, Guvernul prin OUG nr.20/2021 A CREAT POSIBILITATEA DE SANCȚIONARE DOAR A COMPETENȚEI și A SPECIALIZĂRII IN PROFESIE, medicii care nu au specializarea necesară ramurii medicale in care este tratată boala C0VID-19 fiind EXCEPTAȚI de la răspundere privind activitatea medicală desfășurată și de la sancționare, DOAR pentru motivul că NU AU SPECIALIZAREA ȘI COMPETENȚA NECESARE TRATĂRII ACESTEI BOLI.
Vă rog să constatați că O ABERAȚIE DISCRIMINATORIE MAI MARE IN SISTEMUL MEDICAL este greu de crezut că mai poate crea vreun guvern, iar aberația respectivă să fie aprobată de vreun parlament, in ceea ce privește diferențele de calificare in profesia de medic.
Motivele ce stau la baza unei astfel de reglementări NU AU VREUN TEMEI OBIECTIV, scopul pe care l-au declarat chiar membri ai Guvernului, fiind, EXCLUSIV, acela al EXONERĂRII DE RĂSPUNDERE ȘI DE SANCȚIUNE ca urmare a lipsei de specializare in ramura medicală in care medicii nespecialiști și-ar desfășura activitatea, FĂRĂ A AVEA COMPETENȚELE NECESARE PRACTICĂRII ACTIVITĂȚII RESPECTIVE și doar pentru că aplică un tratament prevăzut intr-un Ordin de ministru ce poate fi modificat zilnic, ori de cate ori dorește ministrul.
STATUL ROMÂN, PRIN GUVERNUL ROMÂNIEI, CA ADMINISTRATOR AL TREBURILOR ȚĂRII, ARE OBLIGAȚIA DE A ASIGURA RESURSELE NECESARE OCROTIRII SĂNĂTĂȚII CETĂȚENILOR, FĂRĂ A CREA SITUAȚII DISCRIMINATORII SI FĂRĂ A PERICLITA, eo ipso, SĂNĂTATEA CETĂȚENILOR.
Asa cum a fost prezentată noua reglementare si cum este ușor de dedus pe baza unui raționament logico-juridic, IN REALITATE, REGLEMENTAREA CONTESTATĂ A FOST DETERMINATĂ TOCMAI DE NEVOIA DE A JUSTIFICA ȘI DE A ACOPERI AFECTAREA SĂNĂTĂȚII PACIENȚILOR DE CĂTRE MEDICII NESPECIALIȘTI în tratarea bolii C0VlD-19.
NU se poate considera că este corectă si obiectivă aplicarea unui tratament, fără a ține seama de particularitățile fiecărui organism uman și fără a-i da posibilitatea de a i se oferi pacientului un tratament personalizat, in funcție de capacitatea organismului de a răspunde la anumite medicamente, de vârstă, sex , alte boli instalate etc.
In plus, GUVERNUL LE-A CREAT MEDICILOR NESPECIALIȘTI, O FALSĂ IMPRESIE A LIPSEI TOTALE A RĂSPUNDERII, răspunderea disciplinară și răspunderea civilă pentru malpraxis fiind DOAR două componente din totalul răspunderilor pe care le poate suferi un cadru medical. Astfel, prin exceptarea de la răspunderea disciplinară și de la răspunderea civilă, NU INTERVINE SI EXCEPTAREA DE LA RĂSPUNDEREA PENALĂ.
Dacă această reglementare rămâne in vigoare, VA DESCHIDE CALEA UNEI NOI REGLEMENTARI DISCRIMINATORII, adică, va exista riscul că Guvernul și Parlamentul vor ajunge sa reglementeze - nelegal si neconstituțional - o excepție chiar de la răspunderea penală, adică, similar reglementării contestate, să se ajungă la posibilitatea ca doar medicii specialiști să rămână cu răspunderea penală.
Ba mai mult, o prevedere din OUG SE POATE BAZA DOAR PE LEGE SI PE CONSTITUȚIE, fiind inadmisibil ca, prin OUG, să se facă trimitere la un PROTOCOL OBLIGATORIU STABILIT PRIN ORDIN MINISTERIAL, ce poate fi MODIFICAT ORICÂND, chiar de mai multe ori in aceeasi zi. Reglementările prevăzute in OUG trebuie să se bazeze pe criterii si pe repere clare, previzibile si precise, STABILITE PRIN LEGI SI IN CONSTITUTIA ROMÂNIEI.
Interdicţia discriminării este garantată prin art.16 din Constituția României („Egalitatea în drepturi”) și prin articolul 14 din CEaDO (Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau Convenţia europeană a drepturilor omului), care garantează tratamentul egal în ceea ce priveşte exercitarea celorlalte drepturi prevăzute de Convenţie.
Protocolul nr.12 (din 2000) la CEaDO extinde sfera interdicţiei de discriminare prin garantarea tratamentului egal în ceea ce priveşte exercitarea oricărui drept (inclusiv a drepturilor ce revin în baza legii naţionale). Conform Raportului Explicativ la Protocol, acesta a fost creat din dorinţa de a întări protecţia împotriva discriminării, care era considerată un element de bază în garantarea drepturilor omului.
PRINCIPIUL NEDISCRIMINĂRII reprezintă un principiu fundamental al mai multor documente ale Consiliului Europei.
Esenţa oricărei forme de discriminare directă o constituie diferenţa de tratament care se aplică unei persoane. În consecinţă, prima caracteristică a discriminării directe este dovada tratamentului nefavorabil, iar în ceea ce îi privește pe medicii specialiști, a fost creat un tratament nefavorabil prin prevederea legală contestată.
Tratamentul nefavorabil este un factor relevant la stabilirea discriminării atunci când este nefavorabil prin comparaţie cu cel aplicat unei alte persoane aflate într-o situaţie similară.
Tratamentul mai puţin favorabil se stabileşte printr-o comparaţie între presupusa victimă şi o altă persoană aflată într-o situaţie similară care nu deţine caracteristica protejată. „Criteriul protejat” poate să nu fie motivul expres care se află la baza tratamentului diferenţiat. Este suficient ca motivul expres să fie imposibil de disociat de „criteriul protejat”.
Articolul 14 din CEaDO garantează egalitatea în legătură cu exercitarea drepturilor materiale garantate de CEaDO. În plus, Protocolul nr.12 la CEaDO, care a intrat în vigoare în anul 2005, extinde domeniul de aplicare al interdicţiei de discriminare pentru a include orice drept garantat la nivel naţional, chiar şi acolo unde acest lucru nu se înscrie în domeniul de aplicare al unui drept CEaDO. Articolul 14 garantează egalitatea „în exercitarea [...] drepturilor şi libertăţilor” prevăzute în CEaDO.
Din moment ce articolul 14 din CEaDO depinde în totalitate de discriminarea cu privire la unul dintre drepturile materiale garantate prin CEaDO, este necesar să se obţină o perspectivă asupra drepturilor garantate de CEaDO. CEaDO conţine o listă de drepturi, caracterizate în principal drept „civile şi politice”; totuşi, aceasta protejează şi anumite drepturi „economice şi sociale”.
În aplicarea articolului 14 din CEaDO, CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului) a susţinut că domeniul de aplicare al CEaDO se extinde dincolo de litera legii în interpretarea drepturilor garantate. Va fi suficient dacă starea de fapt din litigiu va avea o legătură generală cu aspectele protejate prin CEaDO.
Protocolul nr.12 interzice discriminarea în legătură cu „exercitarea oricărui drept prevăzut prin lege” şi prezintă, aşadar, un domeniu de aplicare mai extins decât articolul 14 care se referă numai la drepturile garantate prin CEaDO. În comentariul asupra înţelesului acestor termeni, din cuprinsul Raportului explicativ al Consiliului Europei, se afirmă că această dispoziţie se referă la discriminare: „i. în exercitarea oricărui drept acordat în mod expres unei persoane în baza dreptului naţional; ii. în exercitarea oricărui drept care poate fi dedus din obligaţia clară a unei autorităţi publice în baza dreptului naţional, respectiv, acolo unde o autoritate publică are obligaţia, în baza dreptului naţional, de a se comporta într-un anumit fel; iii. practicată de către o autoritate publică în exercitarea puterii sale de decizie (de exemplu, acordarea anumitor subvenţii); iv. prin orice acţiune sau inacţiune a unei autorităţi publice (de exemplu, comportamentul ofiţerilor de poliţie atunci când controlează o revoltă)”.
(Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (ETS nr. 177), alineatul 12 din Raportul explicativ. Disponibil la: http://conventions.coe.int/Treaty/en/Reports/Html/177.html)
În conformitate cu disp. art.1 alin.(1) din Legea nr.35/1997 republicată și actualizată: „Instituţia Avocatul Poporului are drept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice în raporturile acestora cu autorităţile publice.”, iar potrivit disp. art.16 alin.(1) din această lege, „Instituţia Avocatul Poporului îşi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor fizice, (...), precum şi inopinat, prin efectuarea vizitelor în locurile de detenţie, potrivit legii”.
Avocatul Poporului nu are atribuții de control și de sancționare a instituțiilor statului, însă, în scopul respectării art.34 din Constituția României privind DREPTUL LA OCROTIREA SĂNĂTĂȚII - acest drept fiind unul dintre cele mai importante drepturi fundamentale ale omului, Avocatul Poporului are posibilitatea legală de a efectua anchete și chiar de a pătrunde în Spitalele publice, iar dacă va constata săvârșirea unor infracțiuni, are obligația de a sesiza parchetele competente.
Legea nr.95/2006 are legătură cu domeniul sănătății din România, iar solicitările noastre au legătură cu DREPTURILE PACIENTULUI care este tratat în unitățile sanitare publice și private din România, ce sunt reglementate în Legea nr.46/2003, aceste drepturi fiind raportate la dreptul constituțional privind ocrotirea sănătății, prevăzut în art.34 din Constituția României.
Prin Ordinul Ministerului Sănătății nr.2054/2020 a fost modificată Anexa la Ordinul Ministerului Sănătății nr.487/2020 (http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/234074), iar UNUL DINTRE MOTIVELE ÎN BAZA CĂRORA NE ADRESĂM INSTITUȚIEI AVOCATUL POPORULUI este acela că tocmai PRIN ACEST ORDIN SUNT ÎNCĂLCATE DREPTURILE PACIENȚILOR prevăzute în disp. art.6 și art.11 din Legea 46/2003, atât din punct de vedere al dreptului pacientului de A FI INFORMAT cu privire la ALTERNATIVELE EXISTENTE LA PROCEDURILE PROPUSE (în prezent fiind interzise astfel de alternative în spitale), cât și cu privire la IMPOSIBILITATEA DE A CERE ŞI DE A OBŢINE O ALTĂ OPINIE MEDICALĂ.
În afara acestui drept grav afectat, tocmai prin Ordinele Ministerului Sănătății nr.487/2020 și 2054/2020, au apărut informații în spațiul public despre faptul că CEI MAI MULȚI DINTRE PACIENȚII INTERNAȚI ÎN SPITALE SUNT LIPSIȚI DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL, fiindcă unii medici nu acceptă externarea acestora, chiar dacă au primit sau nu au primit rezultatele la testul RT-PCR și nici NU LE SUNT ADMINISTRATE MEDICAMENTE PENTRU AFECȚIUNILE DE CARE SUFERĂ UNII DINTRE ACEI PACIENȚI, fiindu-le afectat dreptul constituțional la ocrotirea sănătății.
Ba mai mult, NU ESTE DE NEGLIJAT INFORMAȚIA CĂ EXISTĂ NUMEROASE CAZURI ÎN CARE PACIENȚII AU FOST INTERNAȚI DIN CAUZA UNOR AFECȚIUNI MAI VECHI DE CARE SUFEREAU ȘI PENTRU CARE FOLOSEAU ANUMITE TRATAMENTE SPECIFICE BOLII sau ERAU INTERNAȚI CU SIMPTOME UȘOARE DE COVID, rezultatele la testele RT-PCR pe care le primeau in spital erau pozitive cu privire la EXISTENȚA UNUI CORONAVIRUS, însă testele acelea RT-PCR dau multe REZULTATE FALS POZITIVE (așa cum scrie în prospecte, existând explicații că testul RT-PCR depistează MAI MULTE C0R0NAVIRUSURI, nu doar Sars-C0v2: https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/covid-19-avantaje-si-dezavantaje-ale-metodelor-de-testare), iar consecința a fost că, fiind internați ca bolnavi cu C0VID, chiar dacă aveau forme ușoare, le-au fost administrate anticoagulante, inclusiv în situații în care administrarea acestora le era contraindicată în afecțiunile de care deja sufereau, le-a crescut sângerarea, li s-au spart venele, le țâșnea sângele pe nas și au murit, un exemplu fiind în imaginile cu o femeie care a murit la vârsta de 45 de ani și pe care le anexăm prezentei petiții, precum și cazul unui bărbat a cărei fotografie am primit-o de la o doamnă, care spunea că bărbatul din imagine face parte din familia dânsei și au reușit, cu greu, să îl externeze din spital și să își continue tratamentul acasă).
Din informațiile publice existente până în prezent, putem să afirmăm că Ordinele Ministerului Sănătății nr.487/2020 și nr.2054/2020 sunt DOUĂ ACTE NORMATIVE CRIMINALE, în care a fost aprobată o schemă de TRATAMENT OBLIGATORIU, formată dintr-un COCKTAIL DE MEDICAMENTE MORTAL și din cauza căror spitalele din România au devenit „LAGĂRELE MORȚII”, așa cum le numesc atât rudele pacienților care au murit în spitale din cauza protocolului de tratament stabilit la nivel guvernamental, cât și pacienții care au scăpat vii din spitale.
Având în vedere tratamentele aplicate în baza unui PROTOCOL OBLIGATORIU, este înlăturată aplicarea unor tratamente personalizate sau mai puțin agresive asupra organismelor pacienților, adică, personalizarea tratamentuluii pentru fiecare pacient ESTE GREU DE REALIZAT ÎN CONDIȚIILE ACTUALE.
Stabilirea unui protocol de tratament obligatoriu, în situația în care nu există studii suficiente privind modalitățile de tratare a bolii C0VID, chiar ÎNCALCĂ DREPTURILE PACIENTULUI reglementate în Legea drepturilor pacientului nr.46/2003, SITUAȚIE CARE, POTRIVIT ATRIBUȚIILOR INSTITUȚIEI AVOCATULUI POPORULUI, AR JUSTIFICA REALIZAREA UNOR DEMERSURI PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR PACIENȚILOR, inclusiv acela de A-I APĂRA DE UN PROTOCOL OBLIGATORIU PRIVIND MEDICAMENTELE ADMINISTRATE FĂRĂ VREO DIFERENȚIERE ÎN FUNCȚIE DE PATOLOGIA FIECĂRUI PACIENT.
UN MEDICAMENT ȘI O SCHEMĂ DE TRATAMENT POT FI APROBATE DOAR PE BAZA UNOR STUDII CLINICE, CU REZULTATE CONCRETE PRIVIND TRATAREA BOLII/BOLILOR PENTRU CARE S-A DECIS EFECTUAREA RESPECTIVELOR STUDII CLINICE.
Medicamentele și schema de tratament obligatoriu, menționate în Ordinele M.S. nr.487/2020 și 2054/2020, NU SUNT STABILITE PE BAZA UNOR STUDII CLINICE, CARE SĂ FI FOST REALIZATE ÎN CONFORMITATE CU REGLEMENTĂRILE NAȚIONALE, EUROPENE ȘI INTERNAȚIONALE.
Mai mulți medici din România și din alte țări au semnalat faptul că sunt folosite medicamente ce provoacă reacții foarte agresive asupra organismului, fiind ÎNCĂLCATĂ inclusiv DEMNITATEA PACIENTULUI, fiindu-le provocate reacții adverse, situații în care organismul devine slăbit și toate organele nu mai au capacitatea de a funcționa în parametri optimi și de a lupta cu boala instalată, în diferite stadii. Ba mai mult, pacienților le sunt administrate SEDATIVE, ce reduc, și mai mult, mai ales activiatea plămânilor, adică tocmai organele pe care le afectează boala C0VID-19.
În spitale, pacienții sunt LIPSIȚI DE APĂRARE, li se administrează MEDICAMENTE AGRESIVE, ce PROVOACĂ DIAREE, EPUIZAREA ORGANISMULUI, SPARGEREA VASELOR SANGUINE PRIN ADMINISTRAREA EXCESIVĂ A ANTICOAGULANTELOR SAU ÎN COMBINAȚII PERICULOASE CU ALTE MEDICAMENTE, RELAXAREA MUSCULATURII PULMONARE PRIN ADMINISTRAREA SEDATIVELOR ȘI IMPOSIBILITATEA CA PLĂMÂNUL BOLNAV SĂ MAI POATĂ AJUTA PACIENTUL SĂ RESPIRE, INTUBAREA, FOLOSIREA OXIGENULUI ÎN EXCES ȘI DETERMINAREA UNEI INCAPACITĂȚI A CREIERULUI DE A MAI TRANSMITE INFORMAȚIA CĂTRE PLĂMÂN SĂ FUNCȚIONEZE PENTRU ASIGURAREA UNEI OPTIME RESPIRAȚII A PACIENTULUI.
Așadar, PACIENȚILOR NU LE ESTE RESPECTAT NICI DREPTUL LA INFORMARE ASUPRA NEEFECTUĂRII TRATAMENTULUI ŞI NERESPECTĂRII RECOMANDĂRILOR MEDICALE, conform disp. art.6 din Legea 46/2003, fiind obligați să se supună tratamentului stabilit prin Ordinul Ministerului Sănătății. De asemenea, NU sunt respectate nici drepturile prevăzute în art.3,32 și 33 din Legea 46/2003. În aceste condiții, un tratament obligatoriu, stabilit prin PROTOCOALE OBLIGATORII la nivel național, nu poate fi considerat legal și constituțional, motive pentru care solicităm ajutorul Avocatului Poporului pentru a identifica modalitățile prin care va decide să acționeze.
Pentru aflarea adevărului cu privire la decesele din spitale, începând cu luna martie 2020, este absolut necesar ca pacienții despre care există indicii clare că au fost omorâți, să fie deshumați în cadrul unei anchete penale la nivel național, DESHUMĂRILE URGENTE FIIND SINGURA MODALITATE PRIN CARE SE POATE DOVEDI CAUZA MORȚII FIECĂRUI PACIENT DECEDAT, CUM ARĂTAU PACIENȚII CÂND AU MURIT ȘI CE PRODUSE MEDICAMENTOASE AVEAU ÎN ORGANISMELE LOR.
NICOLETA-MONICA PETRUŢ Contactați autorul petiției