Petitie pentru sustinerea initiativei legislative inaintata Comisiei pentru Mediu din Senatul României pentru completarea/corectarea art. 613 Cciv.

REZUMAT. Având în vedere că acțiunea întreprinsă în nume personal – solicitarea adresată Comisiei pentru Mediu din Senatul României pentru inițierea unei propuneri legislative având drept temă completarea/corectarea articolului 613 din Codul Civil, pentru a nu mai permite abuzuri asupra mediului verde intravilan aflat pe proprietatea privată – nu a avut succes (a fost complet ignorată de Senat), vă rog să colaborați și să susțineți propunerea care vizează actualizarea sa, în sensul că acest articol este caduc (prevederile sale fiind redactate în timpuri când problemele de mediu nu se puneau) și nu mai corespunde nevoilor acute actuale.  

ARGUMENTAȚIE. Petiția are drept obiect art. 613 CCiv., care are următorul conținut:  

Art. 613: Distanţa minimă pentru arbori (1) În lipsa unor dispoziţii cuprinse în lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie sădiţi la o distanţă de cel puţin 2 metri de linia de hotar, cu excepţia acelora mai mici de 2 metri, a plantaţiilor şi a gardurilor vii. (2) În caz de nerespectare a distanţei, proprietarul vecin este îndreptăţit să ceară scoaterea ori, după caz, tăierea, la înălţimea cuvenită, a arborilor, plantaţiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate. (3) Proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor aparţinând proprietarului vecin are dreptul de a le tăia, precum şi dreptul de a păstra fructele căzute în mod natural pe fondul său.  

Asupra acestui articol se pot face următoarele comentarii:

— a fost redactat în timpuri când problemele de mediu actuale (schimbările de climă, poluarea) nu se puneau. În consecință, el ignoră criza ecologico-climatică actuală care pune în pericol însăși existența noastră că specie. 

— prevederile acestui articol, în ciuda excepțiilor de la aliniatul (1), permit cu ușurință defrișarea arborilor aflați pe proprietatea particulară, fără a ține cont de următoarele aspecte:

• arborii singulari aflați pe proprietatea particulară constituie, prin insumare, o parte importantă a spațiului verde urban;
• funcția ecologică a arborilor este extrem de valoroasă, incluzând: beneficiile privind atmosfera, apa, reglarea climei, eliminarea toxinelor și a poluării, fixarea solului, găzduirea biodiversității etc.;
• faptul că poluarea duce la boli grave este dovedit științific, mortalitatea fiind mult mai mare în orașele poluate; 
• orașele României dețin deja un record negativ în materie de spațiu verde. În București, de exemplu, capitala le oferă cetățenilor săi circa 9 mp/locuitor (în condițiile în care standardul U.E. este de 26 mp de spațiu verde/locuitor);
• Uniunea Europeană a sancționat România pentru încălcarea dreptului la aer curat.

— la nivel local, există dispoziții legale cuprinse în hotărâri ale consiliilor generale din primării, care prevăd că defrișarea sau toaletarea arborilor nu se pot face decât cu avizul direcțiilor de mediu din primării. Dar aceste decizii, dacă sunt atacate în instanță. nu au prioritate față de art. 613 Cciv. Astfel, judecătorul, aflat în fața unor litigii de acest fel, este obligat să acorde prioritate articolului 613 Cciv. și să admită defrișarea, deoarece:

• Sancțiunea prevăzută de art. 613 CCiv., aplicabilă în cazul încălcării dispozițiilor privind distanța arborilor de linia de hotar, devine aplicabilă fără a fi necesară proba prejudiciului cauzată fondului vecin. Deci decizia de defrișare se va da indiferent dacă arborii provoacă sau nu un prejudiciu fondului vecin, singura justificare a deciziei de defrișare fiind amplasarea arborilor la o distanță mai mică de 2m față de linia de hotar;
• Normele juridice de natură administrativă invocate de pârâți au o forță juridică inferioară Codului civil, neputînd modifica prin conținutul lor dispozițiile art. 613 CCiv.  

Dacă vrem să combatem afirmațiile potrivit cărora normele juridice de natură administrativă au o forță juridică inferioară Codului Civil, trebuie să avem în vedere următoarele:  

— reglementările în domeniul european în ceea ce privește dreptul mediului, i.e. jurisprudența CEDO care consacră dreptul omului la un mediu sănătos; aceste dispoziții au prioritate față de legislația internă (conform Constituției și Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană);

— defrișarea acestor arbori nu se mai circumscrie unui interes privat ci unui interes public. Referitor la această susținere, reiterăm principiul conservării, care urmăreşte menţinerea unui nivel durabil al resurselor ecologice realizată printr-un management adecvat al resurselor renovabile şi o bună utilizare a resurselor nerenovabile. Conservarea presupune menţinerea nivelurilor cantitative şi calitative durabile ale resurselor mediului şi deci menţinerea condiţiilor minime necesare pentru existenţa resurselor permanente, cât și principiul integrării, care a fost consacrat în cadrul Declaraţiei de la Stockholm, mai exact principiul 13, care prevede: „pentru a gestiona raţional resursele şi pentru a ameliora mediul, statele trebuie să adopte o concepţie integrată şi coordonată a planificării dezvoltării, astfel încât dezvoltarea să fie compatibilă cu necesitatea de a proteja şi de a ameliora mediul, în interesul populaţiei lor”. 

— Potrivit Constituţiei României, statul trebuie să asigure „refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic“ (art. 134 alin. 2 lit. e). Iată și art. 35 din Constituția României:  (1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic. (2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept. (3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.”

— Considerăm, în acest context, că, în politicile prevăzute de legislația mediului, aspectele ecologice trebuie să primeze, iar drepturile sau privilegiile private nu pot fi puse deasupra sănătății publice. Considerăm că dreptul la un mediu sănătos reprezintă un drept fundamental, iar statele trebuie să aibă în vedere faptul ca punerea în valoare a tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale să se facă în aşa fel încât să fie în concordanţă nu numai cu interesele individuale ale titularilor lor, dar şi în conformitate cu interesul general public.

Având în vedere cele spuse mai sus, rezultă faptul că art. 613 CCiv. este caduc (prevederile sale sunt redactate în timpuri când problemele de mediu nu se puneau) și nu mai corespunde cu imperativele actuale, trebuind astfel să fie completat/corectat, pentru a nu mai obliga instanța judecătoarească la pronunțarea unor decizii defavorabile mediului. Concret, se ridică întrebarea: oare dispozițiile de felul celor cuprinse în HCGMB 304/31.08.2009, completate cu regulamente de urbanism mai cuprinzătoare nu ar trebui incluse în aceste excepții de aplicare a prevederilor art. 613 CCiv., pentru a preveni astfel de abuzuri ecologice asupra zonei verzi din domeniul privat, care în localități reprezintă o pondere importantă din spațiul verde intravilan?  

Următoarele acțiuni, întreprinse în nume personal, nu au avut succes, și anume:

— o petiție pe acest subiect, prin care am solicitat o inițiativă legislativă de completare/corectare a articolului 613 Cciv. la Comisia pentru Mediu din Senatul României (către președintele comisiei, senator Claudiu-Marinel MUREŞAN și senator Nicoleta PAULIUC, membru al comisiei), înregistrată sub nr. 811/A/04.05.2023, a rămas fără răspuns. Deși am făcut o revenire, înregistrată sub nr. 1196/A/05.07.2023, în continuare nu am primit nici un răspuns;

— o solicitare analogă la Ministerul Mediului (nr. 12408/02.05.2023, revenire cu nr. 19449/05.07.2023) și la Primăria București (nr. 114432/06.07.2023) pentru a susține inițiativa legislativă solicitată Senatului României. Ambele au rămas fără răspuns;

— încercarea de a obține sprijinul unor organizații civice de mediu și a mass-media (Digi 24 și Adevărul – acesta din urmă are chiar un articol pe aceeași temă: „Brazii buclucași“, vezi Adevărul din 23.04.2023). Din păcate, încercarea a rămas fără răspuns.  

Ca atare, vă rog să colaborați și să susțineți propunerea pentru inițiativa legislativă pe care am înaintat-o Comisiei pentru Mediu din Senatul României pentru completarea/corectarea art. 613 CCiv., întrucât acest articol este caduc (prevederile sale fiind redactate în timpuri când problemele de mediu nu se puneau) și nu mai corespunde cu imperativele actuale, trebuind astfel să fie completat/corectat, pentru a nu mai permite decizii nefavorabile mediului verde intravilan aflat pe proprietatea privată.

Ion Minca    Contactați autorul petiției