Avand in vedere atitudinea de motivare-argumentare in mass-media a eresurilor care au fost la Creta, de ingrijorarea semnatarilor din scrisoarea catre Mitropolitul Teofan al Moldovei si Bucovinei de dinainte, de marturiile Sinaxei Clericilor si Monahilor Ortodocsi din Grecia (P. Teodoros Zisis, Prof.Dimitrios Tselenghidis, P. Gheorghe Metallinos..), de marturiile unor duhovnici renumiti din Sf. Munte Athos ( P. Iulian de la Schitul Prodromu ...), de maturiile Patriahiilor care nu au participat la Creta precum si a celor 8 ierarhi ( 6 greci si 2 sarbi ) care NU AU SEMNAT LA CRETA, am initiat aceasta petitie sub forma de marturisire  prin care sa expunem principalele erezii semnate la  Adunarea de la Creta precum si masurile care s-ar impune a fi luate - in conformitate cu Sf. Traditie a Bisericii - pentru combaterea lor. Sunt unele voci care, desi inainte de Adunarea de la Creta au expus destul de clar ereziile din documentele pregatitoare, acum dupa publicarea hotarailor finale, care tot neortodoxe au ramas in ce a mai mare parte, tac sau spun oamenilor ca totul a fost bine, ortodox. Lucrurile stau tocmai invers. Aceasta marturisire este un argument. 

MARTURISIREA

ierarhilor, preoților, monahilor și monahiilor, precum și a credincioșilor ortodocși de pretutindeni privitoare la hotărârile apostate ale Adunării ecumeniste din Creta la anul 2016

De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te (Tit 3.10)

Cu multă întristare am luat cunoștință de hotărârile Adunării din Creta prin care s-au introdus în Biserică noi teorii dogmatice și principii canonice străine de duhul patristic al Sfinților Părinți. Din numărul total de episcopi ortodocși din întreaga lume, doar un sfert au fost prezenți, iar dintre cei prezenți doar 11 Patriarhii din cele 14 au fost reprezentate. Considerăm că textele de o asemenea însemnătate trebuie să fie unanim acceptate, foarte minuțios formulate, cu toată precizia teologică și canonică, încât să respingă neclaritățile teologice și formulările incorecte, care pot conduce la răstălmăciri și denaturări ale cugetului Bisericii Ortodoxe. În continuare vom arăta de ce hotărârile Adunării din Creta sunt neclare dogmatic și sunt rodul compromisurilor diplomatice și de ce nu afirmă explicit că Biserica Ortodoxă este singura deținătoare a plinătății Adevărului.

1. Decretarea infailibilității patriarhale – instituirea unui nou organism supra-eclesial

Adunarea din Creta a desființat modelul de sobornicitate al Sinoadelor Bisericii, introducând prerogative papale anumitor Patriarhi, luând abuziv fiecărui episcop dreptul de vot. Combatem cu tărie decretul pct. 22 din “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” prin care se legitimează în Biserică un nou organism administrativ alcătuit exclusiv din anumiți Patriarhi cu drepturi depline în materie de dogme și canoane. Opinia personală a unui Patriarh (Întâistătător) nu poate impune și obliga niciun Sinod local sau vreun ierarh contrar propriei alegeri, altfel Patriarhii s-ar transforma în Papă care ar decide și și-ar impune suveranitatea de pe poziții de forță. De vreme ce plinătatea Bisericii este poporul, atunci nici Sinodul fără popor, nici poporul fără Sinodul Ierarhilor nu pot să se considere pe ei înșiși Trup și Biserică a lui Hristos și să trăiască în adevăr viața și învățătura Bisericii. Deși la această Adunare nu s-a întrunit consensul, trei Patriarhii refuzând participarea (Rusia, Georgia și Antiohia) și opt ierarhi nesemnând hotărârile, totuși în mod abuziv s-au legiferat și urmează să fie impuse hotărârile ecumeniste în toate Bisericile Ortodoxe.

2. Introducerea ereziei Ecumenismului ca dogmă în Biserică

Cele 13 referiri la Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) din cadrul hotărârior privind “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” creează premeditat confuzii între diferențele dintre Biserică și Confesiuni, întroducându-se în același timp un termen nou, cel de “Biserici neortodoxe” în sensul întăririi Teoriei Ramurilor. În acest context nu se precizează clar ce/cine este Biserica și care sunt membrii acesteia, ce/cine sunt Confesiunile, ce înseamnă “Biserici neortodoxe” sau dacă mai există grupări eretice și schismatice în zilele noastre. Noi mărturisim o singură Biserică și toate celelalte grupări drept erezii și schisme. În mod intenționat nu se pomenește absolut deloc singura cale care conduce la unirea cu Biserica, anume întoarcerea ereticilor și a schismaticilor prin pocăință și botez la Biserica sfântă, sobornicească și apostolică a lui Hristos, una Biserica noastră Ortodoxă. Celelalte culte creştine sau confesiuni nu sunt “biserici neortodoxe”, pentru că Hristos nu a întemeiat totodată și Biserici ortodoxe şi Biserici neortodoxe, nici nu poate fi Capul mai multor Biserici, după cum mărturiseşte Sfântul Apostol Pavel: “Există un Domn, o credinţă, un botez” (Efes. 4.5). Niciun participant la Adunarea din Creta nu a luat în considerare afirmația Sfântului Iustin Popovici (+1979): “Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şis-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia aufost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice.Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericileEuropei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toateaceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decât erezie pesteerezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală).”

3. Anularea conștiinței ortodoxe privitoare la mântuire

Observăm cum sistematic s-au eliminat din discuțiile preliminare termenii de schismatic și eretic, condamnarea ereziei și a ereticilor, înlocuirea termenului eretic cu neortodox, precum și acceptarea monofiziților, catolicilor și protestanților drept “biserici istorice” și confesiuni. Se recunoaște în termeni reali, expliciți, eclesialitatea ereticilor. Repetatele referințe la „înțelegerea Bisericii vechi”(pct. 5, 8, 18 din cadrul hotărârior privind “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”) creează intenționat o ruptură de esență între Biserica “învechită” a celor șapte Sfinte Sinoade Ecumenice și“prototipul noului om”, neo-socialistul redefinit dogmatic la pct.23 care va rezolva toate problemele lumii. Credem cu toată tăria că nu există absolut nicio diferență între Biserica din secolul al XXI-lea și Biserica primului veac pentru că una dintre caracteristicile Bisericii este și faptul că mărturisim de două mii de ani în Simbolul de credință că ea este apostolică. La pct. 12 se afirmă că scopul comun al dialogurilor teologice este „restabilirea finală a unității în adevărata credință și îndragoste”. Sub acoperirea unui limbaj cu dublu înțeles, se induce ideea că și noi, ortodocșii, căutăm restabilirea noastră în dreapta credință și în unitatea dragostei, ca și cum le-am fi pierdut precum neortodocșii. Considerăm că această concepție este fundamental greșită teologic și legitimează în Biserică Teoria Ramurilor. Dacă am admite că Biserica este alcătuită şi din neortodocși, atunci Ortodoxia nu ar avea niciun rost, de vreme ce te poți mântui în orice comunitate neortodoxă sau necreştină şi nu mai trebuie să fii ortodox şi să trăieşti după asprimea canoanelor ortodoxe.

4. Noua inchiziție religioasă – Sfântul și Marele Sinod

Cu toate că la hotărârile supuse dezbaterii au existat dezacorduri totale sau parțiale sau contestații temeinice la anumite puncte – ținute în secret de Patriarhia Ecumenică, toate acestea au fost trecute cu vederea și nepomenite în hotărârile finale. Premeditat s-a creat o situație ambiguă atunci când, sub fiecare dintre documentele publicate în versiunea electronică figurează toate numele ierarhilor delegați, fără excepție, ceea ce face să se creadă că au semnat toți, ceea ce este o minciună. Originalele semnăturilor documentelor nu au fost publicate. Din păcate acest lucru arată cum principiul unanimității a fost grav încălcat, însă cu un scop: reducerea la tăcere a episcopilor nesemnatari și fabricarea unei false sinodalități. Întregul Trup al Bisericii lui Hristos nu are așadar vreun temei canonic pentru acceptarea ca ortodoxă a hotărârilor Adunării din Creta. Privitor pct. 6 al hotărârii “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” Ierarhul Ierotheos Vlachos menționează cu mâhnire manipulările, presiunile și injuriile la care au fost supuși ierarhii care nu au semnat că ”acceptă denumirea istorică a altor biserici și confesiuni creștine neortodoxe”.Confesiunile eretice nu pot fi numite „biserici” deoarece exact de aceea le denumim „rupte de întreg” (hairesis), și prin urmare ca eretice nu pot fi numite „biserici”.

5. Măsuri pentru combaterea ereziilor și hotărârilor necanonice semnate la

Adunarea din Creta

Respingem cu tărie opinia destul de răspândită potrivit căreia canoanele sunt pentru Biserică ceea ce sunt legile pentru stat, știut fiind că legile sunt stabilite de o instituție legislativă constituțională. Canoanele sunt stabilite de către Sinoadele Ecumenice care nu sunt o instituție, nu o administrație, ci reprezintă o lucrare dumnezeiesc-omenească în viața Bisericii, cu dimensiune teandrică, iar nu simplu omenească. Canoanele sunt o prelungire a teologiei dogmatice a Bisericii, care ajută în buna păstorire a poporului.

Cum poate un creştin să nu lupte pentru apărarea adevărului de credinţă şi să se mântuiască? Acest lucru îl spune şi Hristos în faţa oamenilor: “Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei 10, 32-33). Sfântul Grigorie Palama (+1359) ne vorbeşte de trei categorii de necredincioși. Prima este a acelora care nu cred în existenţa lui Dumnezeu, a doua este aceea a ereticilor care denaturează sensul existenţei lui Dumnezeu, iar a treia este a celor care sfătuiesc pe creştini să stea liniştiţi în casele lor, să aibă o atitudine defensivă și lașă. Neimplicarea și tăcerea noastră va duce laînaintarea ereziei ecumeniste în Biserică, la unirea cu papismul, la unirea cu celelalte religiiși la pierderea veșnică a mântuirii. Plecând de la Sfânta Scriptură și luând ca mărturie pe Sfântul Grigorie Palama care spune că cea de-a treia formă de necredință (ateism) este neimplicarea în lupta contra ereziei, tăcerea din frică, socotim că a venit vremea ca fiecare credincios al Bisericii Ortodoxe – cu atât mai mult ierarhul, preotul și călugărul – să mărturisească pe față împotriva apostaziilor din Biserică.

De aceea îndemnăm și chemăm pe fiecare ortodox la a duce lupta cea bună de apărare a Bisericii prin următoarele măsuri concrete:

– Conștientizarea poporului drept-credincios prin predici și materiale audio-video caresă evidențieze gravitatea și pericolul hotărârilor Adunării din Creta.

– Întreruperea pomenirii la toate slujbele bisericii a arhiereilor semnatari ai hotărârilor dela Adunarea din Creta.

– Preoții să boicoteze activitățile de colportaj și cumpărarea de lumânări de la patriarhiile, mitropoliile și episcopiile ale căror ierarhi au semnat hotărârile Adunării din Creta.

– Credincioșii ortodocși sub nici un chip nu trebuie să mai participe la slujbele arhiereilor semnatari și nici să se mai împărtășească din mâinile acestora. Cu mâna cu care au semnat trădarea credinței, Arhiereii nu mai pot împărtăși turma Ortodoxiei.

– Îndemnăm cu toată stăruința pe credincioșii ortodocși să se spovedească la acei preoți duhovnici care NU primesc hotărârile ecumeniste ale Adunării din Creta.

– Oprirea donațiilor de orice formă (pomelnice, cumpărarea de cărți, icoane și lumânări)către patriarhiile, mitropoliile și episcopiile ale căror conducători au semnat hotărârileecumeniste ale Adunării din Creta.

– Studenții teologi și elevii seminariști sunt datori să nu mai participe la cursurile despre ecumenismpredate în cadrul facultăților și seminariilor ortodoxe.

– Susținerea cu toate mijloacele a ierarhilor, preoților și credincioșilor care se ridică hotărât împotriva trădării semnate la Adunarea din Creta.

– Demascarea politicii globaliste de integrare religioasă ca fiind demonicã și fundamentată pe principii anticreştine.

6. Următorii pași ai apostaziei – internaționalismul religios și pregătirea venirii lui Antihrist

S-au făcut deja mari trădări din partea arhiererilor ortodocși la întrunirile din Lima (1982, Peru) prin recunoașterea botezului, preoției și euharistiei catolicilor (BEM), la întrunirile din Balamand (1993, Libia) unde Biserica Ortodoxă devine egală celei Romano-Catolice care zace în cacodoxie (credință greșită) și se introduce termenul de “biserici surori” adică cu putere egală de mântuire, la întrunirile din Ravena (2007, Italia) prin recunoașterea papei ca arhiereu valid, și reciproc, acordarea primatului papal Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, ca hotărâri total în afara Tradiției Ortodoxe. Suntem conștienți de un plan mondial ocult de unire a tuturor religiilor și globalizare a lumii pentru pregătirea venirii unui conducător unic mondial, Antihrist. Ultimele declarații elogioase ale papei Francisc despre deschiderea către “restabilirea unității” și “un bine comun al Bisericii” nu arată decât ralierea semnatarilor trădători ai Adunării din Creta la socialismul religios mondial. În fapt, la Adunarea din Creta nu s-a semnat unirea cu romano-catolicii, ci s-a săvârșit un lucru cu mult mai grav: auto-atribuirea infailibilității (negreșelniciei) și a primatului papal noii instituții numită Sfântul și Marele Sinod – papismul în Biserica Ortodoxă.

Să nu ne amăgim: cine aprobă și primește hotărârile Adunării din Creta, primește ecumenismul. Iar cine primește ecumenismul se lipsește de prezența Duhului Sfânt, Duhul Adevărului.