"Omul fără Dumnezeu este un biet animal care vine de nicăieri și merge spre nicăieri" spunea filosoful creștin Petre Țuțea.
La noi, la români, Mama Școlii a fost Biserica Ortodoxă,"Mama noastră spirituală" cum o numea Eminescu.
Suntem un popor creștin de la originile noastre, un popor credincios. Oare trebuie să cerem acum voie cuiva să trăim în Legea noastră strămoșească?
N-am persecutat niciodată pe nimeni pentru convingerile sale religioase sau pentru cultura sa, n-am impus niciodată nimănui cum să traiască viața, i-am primit pe toți aici cu dragoste creștinească. De ce trebuie să cerem voie cuiva să ne putem educa copiii în credință? De ce să facem cerere pentru acest drept firesc ce ni se cuvine? Sau dacă suntem credincioși- este vorba de cei care pretind a fi credincioși, dar numai declarativ- cum putem respinge educația religioasă? Cum putem pretinde să lăsam copiii sa crească fără educație religioasă, știind ca această educație este indispensabilă unei formări morale sănatoase? Cine nu este credincios, este liber sa nu facă religia în școală și acela să facă cerere, pentru că trăim într-o comunitate creștină și nu invers. Noi nu cerem să facem educație religioasă și morală unor atei sau liber cugetători, caz în care aceștia ar trebui, dacă doresc liber să facă Religie în școală, să facă cerere scrisă, noi nu ne adresăm unei comunități atee, noi oamenii credincioși de toate cultele și religiile trebuie să fim lăsați liberi să facem educație religioasă copiilor noștri fără a cere în scris cuiva acest lucru. Este un drept fundamental. Dar de ce trebuie ca noi, o majoritate zdrobitoare( aici includem toate cultele religioase) să cerem voie sa ne educam copiii în credință? Asta nu înțeleg și nu pot fi de acord cu o astfel de măsură discriminatorie pentru o majoritate, nu pentru o minoritate... Oare democrația și drepturile omului prevăd discriminarea unei majorități în favoarea unor dorințe greșite ale unei minorități neglijabile? DESPRE CE VORBIM OARE??!!!

#2838: -  

 Mi se pare o discriminare!

#2838: -  

 Nu suntem un popor creştin de la originile noastre. Primii creştinaţi de pe teritoriul ţării noastre au fost nişte colonişti greci din Dobrogea, nu populaţia autohtonă. Strămoşii noştrii au adoptat creştinismul mult mai târziu, pe vremea stăpânirii bulgare, iar odată cu această religie a fost preluată şi scrierea chirilică care a fost păstrată până în secolul 19. În prezent folosim scrierea latină care există dinaintea creştinismului deci şcoala românească nu mai este legată de religia creştină în niciun fel.