Cerem măsuri urgente și responsabile pentru protejarea oamenilor și a comunităților afectate de suprapopularea cu urși!

Trăim cu teamă. Ne e frică să ne lăsăm copiii să se joace singuri în curte sau să-i trimitem în vacanțe la bunici ori în tabere. Excursiile montane, altădată o bucurie, devin activități riscante. Siguranța nu mai e garantată nici măcar în orașe – așa cum arată și cazul recent al atacului asupra șefului Salvamont Predeal, moartea fetei de 19 ani pe Jepii Mici, moartea sefului Ocolului Silvic Arges si multe alte morti si sute sau mii de cazuri de mutilari.

Nu cerem exterminarea urșilor, ci măsuri echilibrate, bazate pe bun simț, date științifice și respect atât pentru viața umană, cât și pentru mediul natural.
Trebuie să înțelegem un adevăr simplu: urșii nu sunt vinovați ca se inmultesc necontrolat din 2016 de cand s-a interzis vanatoarea. Ei devin victime colaterale ale neimplicării autorităților și ale deciziilor întârziate. În lipsa unor politici clare și a unei gestionări eficiente, urșii sunt nevoiți să caute hrană în comunități umane, expunându-se și expunând oamenii la pericole.

Solicităm următoarele măsuri concrete:

1. Stabilirea anuală a unor cote de intervenție (vânătoare controlată) astfel încât populația de urs să nu depășească pragul de 4.000 de exemplare, un număr adaptat capacității reale de suport a ecosistemelor din România.

2. Modificarea legislației pentru a permite intervenția imediată în caz de pericol – inclusiv posibilitatea împușcării imediate a urșilor care ajung în comunități sau pe drumuri publice, după modelul altor țări europene.

3. Recunoașterea oficială a depășirii capacității naturale de suport pentru această specie în unele zone ale țării.

4. Prioritizarea siguranței oamenilor și protejarea comunităților expuse frecvent riscurilor.