Demiterea directorului juridic CPR pt. deservicii aduse profesiei

"MAFIA TESTELOR PSIHOLOGICE FACE VICTIME

Testele psihologice trebuie să fie adecvate, nu cumpărate cu “licență”, cum este indus în eroare ministrul de interne. Testarea psihologică a devenit de câțiva ani în România o afacere a unui grup restrâns, format dintr-un ofițer SRI, un fost ministru al educației și câteva cadre universitare, care își promovează testele prin instituțiile unde au relații, dar și prin facultățile unde predau. Cu toate că art. 5 din Legea nr. 213/2004 prevede faptul că doar psihologii pot elabora, aplica și interpreta testele psihologice, câțiva afaceriști se îmbogățesc pe spatele nevoilor psihologilor, vânzând iluzii bine ambalate. Până în anul 2000 în România erau utilizate de către profesioniști testotecile facultăților de psihologie sau cele din instituțiile publice, care asigurau teste psihologice valide și cu valoare predictivă.  Astăzi, psihologia românească traversează o perioadă dezastruoasă, pentru practicarea profesiei, deoarece psihologii sunt obligați să achiziționeze teste comerciale de la profitorii psihologiei.

DESCHIDE-ȚI MINTEA!"

ILS Facebook

"TAXA DE PROTECȚIE A PSIHOLOGULUI ROMÂN SE NUMEȘTE TESTUL “CU LICENȚĂ”

Astăzi, mulți confundă ingineria financiară și matrapazlâcurile afaceriștilor testelor “cu licență” cu practicarea profesiei de psiholog! Nimic mai fals, psihologul nu este comerciant, ci un profesionist, devenit victimă a șarlatanilor care au inventat testele “cu licență”. Din superficialitate, în România trăim vremuri în care marii psihologi practicieni sunt puși la colț de niște impostori, plini de funcții și grade. Aceștia au acreditat ideea că nu poți să practici profesia de psiholog, chiar dacă deții atestat de liberă practică, până nu le plătești o taxă de protecție sub forma achiziției testelor “cu licență”. De peste 15 ani ei au inventat cea mai mare afacere pe spatele psihologilor. Cumpără la prețuri de nimic un manual al unui test sau în cel mai bun caz o metodă deja construită într-o altă țară, cu un alt specific cultural și cu altă populație, le traduc pe genunchi și le editează în coperți colorate, după care le vând ca teste “cu licență” pentru psihologi. Din păcate, ignoranța, comoditatea și compromisul îi determină pe foarte mulți să intre în acest joc, în care, atât utilizatorul testului “cu licență”, cât și clientul său, își fură căciula unul altuia, aceasta ajungând în final la niște șarlatani ce se erijează în oameni de știință, în timp ce își umplu conturile cu milioane de euro. Spre diferență de testele “cu licență”, testele psihologice sunt instrumentele profesionale ale psihologilor, precise, care se elaborează în timp, cu rigoare, plecând de la teorii științifice valide sau de la comportamente observate, printr-o muncă îndelungată a multor psihologi, dar și a altor specialiști. Rețeta de succes a afaceriștilor constă în preluarea unor manuale/așa-zise teste dintr-o altă țară și ignorarea tuturor etapelor obligatorii în elaborarea unor instrumente profesionale adecvate. Analizele esențiale ale constructelor sunt ignorate cu desăvârșire, “testele” fiind compromise de superficialitatea abordării, utilizarea în procesul de “producție” a unor persoane fără experiență practică (studenți), dar și de neutilizarea unor metode științifice adecvate. Din nevoia de a obține cât mai mult profit, testele “cu licență” nu au validitate de conținut și nici validitate ecologică, deoarece itemii lor nu au trecut printr-o analiză riguroasă, în vederea selecției, adaptării și rescrierii lor, în funcție de cultura și subcultura populației specifice. Printr-o verificare superficială, așa-zisele studii de validitate ale constructului nu sunt realizate pe loturi constituite din membri ai populației specifice, ci din studenții sau cursanții obligați sau disponibili să facă parte dintr-un lot de conveniență. Poate cea mai mare problemă a acestor teste “cu licență” este aceea că nu au o validitate predictivă, neputându-se realiza o estimare a comportamentelor viitoare ale subiecților evaluați, instrumentele devenind astfel inutile.  În final, etalonarea instrumentelor nu este realizată pe eșantioane caracteristice populației specifice, ci pe niște așa-zise loturi de cercetare, constituite din aceiași studenți sau cursanți plictisiți. Pentru a înțelege cum reușesc acești “băieți deștepți” să obțină profituri uriașe, trebuie să precizăm faptul că etaloanele nu se mai actualizează la intervalele de timp recomandate, ci, sub paravanul colectării datelor de la utilizatori, se vinde câte un “update”, realizat ochiometric. Astfel, manipulați încă de pe băncile facultăților de către “producătorii” preschimbați în cadre didactice, foarte mulți își golesc conturile pentru a-și împodobi rafturile bibliotecilor “cu licențe” nefolositoare, sperând la competențele mult-visate. În concluzie, testele “cu licență” nu sunt decât taxa de protecție piperată, achitată din naivitate de către psihologii atestați, în beneficiul unor profitori care vând iluzii bine ambalate.

DESCHIDE-ȚI MINTEA!"

"Nu există teste “cu licență”, care să fie etalonate pe populațiile specifice (polițiști), așa cum nu poate fi identificată o tulburare mintală pe baza unei testări psihologice. Diversiunea testelor “cu licență” este brevetul afaceriștilor de teste neadecvate..."

"PSIHOLOGII SE POT PREZENTA DREPT PROFESIONIȘTI DOAR DACĂ ÎȘI RESPECTĂ DEONTOLOGIA

Psihologii nu sunt organe judiciare, jurnaliști sau vedete, ci specialiști ai psihologiei, profesioniști, care nu pot realiza profile/evaluări psihologice pe Facebook, la radio/TV. Din păcate s-au trezit câțiva neinspirați să întocmească așa-zise profile psihologice într-un mod jenant, pe Facebook și să tragă concluzii despre o persoană pe care o denumesc “pedofil”. Nu există teste psihologice prin care să se determine în mod direct o anumită orientare sau tulburare sexuală, inclusiv aceea de “pedofil”. Orice analiză sau concluzie psihologică trebuie să se bazeze pe date și informații cu relevanță psihologică, obținute în mod direct de către psihologi. Activitatea psihologilor nu trebuie redusă la testele pe care le utilizează aceștia, iar examinarea psihologică nu poate fi confundată cu aplicarea testelor, dar nici cu asistența psihologică. De altfel, o examinare psihoaptitudinală este diferită de o evaluare psihologică clinică. Psihologii nu pot trage concluzii juridice sau medicale, nu pot formula diagnostice de boală mintală și nu se pot erija în singurii reprezentanți ai domeniului sănătății mintale. Psihologii nu pot emite judecăți de valoare referitoare la statutul juridic al suspectului și nu se pot pronunța asupra vinovăției unei persoane, în raport cu o faptă penală. De asemenea, psihologii nu se pot pronunța cu privire la activitatea profesională a altor psihologi, inclusiv a celor care au realizat în context profesional examinarea psihologică a persoanei suspectate de agresiunea sexuală asupra minorilor. Totodată, psihologii trebuie să nu confunde infracțiunea de agresiune sexuală asupra unui minor cu o anumită orientare sexuală sau cu o tulburare mintală, după caz. Valorile principale ale profesionistului sunt decența, asertivitatea, rigoarea, obiectivitatea și independența, fără acestea nu se pot manifesta competențele profesionale. Principalul instrument al psihologiei este specialistul, psihologul, ca unic analist și interpret al psihologiei și nu testele “cu licență”.  Și încă ceva, în secolul XXI poate exista o societate fără profesori universitari sau comercianți ai testelor “cu licență”, dar nu mai poate exista o societate fără psihologi... iar acest lucru chiar trebuie distribuit!

DESCHIDE-ȚI MINTEA!"

ILS facebook

Testele psihologice nu sunt acreditate de colegiul psihologilor din romania  

 “Aceste teste utilizate în cadrul Poliţiei Române nu pot identifica tulburările psihice“, a spus purtătorul de cuvânt al Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR), Georgian Drăgan.

Agentul de poliţie din cadrul Brigăzii Rutiere a Capitalei, reţinut după ce ar fi agresat doi copii în liftul unui bloc din cartierul bucureştean Drumul Taberei, a fost testat psihologic ultima oară în 2014, când a obţinut calificativele de “bun” şi “foarte bun”. Următoarea testare psihologică urma să fie efectuată abia în 2019.

Cine face aceste teste psihologice și mai ales cine își asumă responsabilitatea pentru ele? Purtătorul de cuvânt al IGPR spune că testele sunt omologate și realizate de psihologii ministerului de interne.

Pe de altă parte, directorul Colegiului Psihologilor din România, Iulian Stefan acuză la Europa FM exact contrariul: că nimeni nu cere parafa Colegiului. Mai mult, aceste teste sunt cumpărate de la diverse firme care redactează aceste teste, și nu de psihologi. Testele sunt cumpărate de firme specializate, dar care nu își asumă în vreun fel responsabilitatea asupra lor și sunt achiziționate pe criterii financiare. Testele nu sunt produse și adaptate de psihologi, ci de către niște societăți comerciale. Testele sunt achiziționate de pe piața internațională, după criteriu economic, adică să fie mai ieftine. Ele se traduc și se editează un manual al acestui test. Colegiul Psihologilor nu cunoaște dacă aceste teste au fost validate. După ce fac manualul pun pe piață aceste produse. Am rămas surprinși si noi de acum un an și jumătate să găsim teste despre care nici nu știm, a subliniat la Europa FM, directorul Colegiului Psihologilor din România, Iulian Stefan.

www.europafm.ro testele psihologice nu sunt acreditate de colegiul psihologilor din romania  

,,Aceștia au acreditat ideea că nu poți să practici profesia de psiholog, chiar dacă deții atestat de liberă practică, până nu le plătești o taxă de protecție sub forma achiziției testelor “cu licență”. De peste 15 ani ei au inventat cea mai mare afacere pe spatele psihologilor.Astfel, manipulați încă de pe băncile facultăților de către “producătorii” preschimbați în cadre didactice, foarte mulți își golesc conturile pentru a-și împodobi rafturile bibliotecilor “cu licențe” nefolositoare, sperând la competențele mult-visate. În concluzie, testele “cu licență” nu sunt decât taxa de protecție piperată, achitată din naivitate de către psihologii atestați, în beneficiul unor profitori care vând iluzii bine ambalate.,,

http://www.psychologies.ro/editorial iuliana alexa/colegiul psihologilor s-a transformat intr-o mafie

Colegiul Psihologilor din România este acea organizație profesională menită să reglementeze practicarea profesiei de psiholog și să apere interesele psihologilor și psihoterapeuților din România. În realitate, COPSI s-a transformat în ultimii ani într-un soi de… mafie care impune o taxă de protecție psihologilor, pentru ca aceștia să-și poată face meseria. Nici vorbă însă de sprijinul datorat acestora în contul tuturor contribuțiilor lor, așa cum ar normal.

Psihologii angajati bugetari raspund in exercitarea profesiei de psiholog conform prevederilor legilor speciale si regulamentelor sau statutelor institutiei bugetare respective.

Legea nr.213/2004 reglementeaza doar dreptul de libera practica privata al psihologilor, adica exclusiv activitatea desfasurata de psihologi in regim privat prin cabinetele individuale de psihologie sau societatile profesionale de psihologie, toate acestea functionand doar in regim privat. 

Legea nr.213/2004 NU REGLEMENTEAZA activitatea psihologului angajat cu statut de functionar public sau cu statut de cadru didactic, raspunderea acestora in exercitarea profesiei de psiholog fiind reglementata prin prevederile legilor speciale si ale regulamentelor sau statutelor institutiei respective.

Legea nr.213/2004 

Art. 4
(1) Psihologul cu drept de libera practica isi desfasoara activitatea pe baza principiului independentei profesionale

Art. 6 

Exercitarea profesiei de psiholog se desfasoara:
a) in sectorul privat, in regim salarial, sau independent cu drept de libera practica, potrivit dispozitiilor prezentei legi si ale altor reglementari si acte normative in vigoare;

b) in sectorul public, in care psihologii au, dupa caz, statutul de functionar public, cadru didactic si alte functii, potrivit prevederilor legilor speciale si regulamentelor sau statutelor institutiei respective.

Art. 13
(1) Pentru exercitarea profesiei, psihologii cu drept de libera practica pot infiinta, la alegere, potrivit legii, cabinete individuale, cabinete asociate, societati civile profesionale

Art. 23
(1) Colegiul Psihologilor din Romania, denumit in continuare Colegiu, este o organizatie profesionala, cu personalitate juridica, de drept privat, apolitica, autonoma si independenta, de interes public, cu patrimoniu si buget proprii. Colegiul are rolul de a reprezenta si de a ocroti la nivel national si international interesele profesiei de psiholog cu drept de libera practica.

Art. 24
Atributiile Colegiului sunt urmatoarele:
a) asigura respectarea cadrului organizatoric pentru exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica in conditiile prezentei legi;

Art. 49
Sursele de finantare ale Colegiului sunt urmatoarele:
a) cotizatii;
b) taxe;
c) donatii si sponsorizari din partea unor persoane fizice si juridice;
d) alte surse, conform legilor in vigoare.

"Totodată, Colegiul Psihologilor din România menţionează că psihologii cu drept de liberă practică au toate drepturile şi obligaţiile reglementate în Legea nr. 213/2004,"

"Precizăm faptul că o eventuală culpă profesională a psihologilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne poate fi constatată numai  potrivit procedurilor Codului de procedură disciplinară."

www.stiripesurse.ro

Psihologii, a căror meserie a fost radiată, obligaţi să plătească atestări de mii de euro în conturile COPSI

Printr-o simplă mişcare de pix, Rovana Plumb a radiat ocupaţia „psiholog” din Clasificarea Ocupaţiilor din România, lăsând însă alte ocupaţii similare. Principalul beneficiar al acestei măsuri este Colegiul Psihologilor din România (COPSI) în conturile căruia vor intra câteva sute de mii de euro rezultaţi din atestarea (obligatorie acum) a  psihologilor. Prin Ordinul nr. 123/123/2015 privind modificarea şi completarea Clasificării ocupaţiilor din România - nivel de ocupaţie (şase caractere), aprobat de Ministerul Muncii şi Institutul Naţional de Statistică, a fost radiată ocupaţia de psiholog, poziţia 263411. Practic, toţi care au fost încadraţi pe ocupaţia Psiholog sunt consideraţi începători, odată cu intrarea în vigoare, la data de 9 martie, a Ordinului, indiferent câtă experienţă au la activ. Astfel, după plata (obligatorie) a taxelor de dosar şi interviu către Colegiul Psihologilor, fiecare începător trebuie să îşi aleagă un supervizor pe care îl va plăti lunar, suma minimă fiind de 200 de lei, după cum afirmă sursele PUTEREA. Apoi fiecare „începător“ va trebui să acumuleze credite prin participarea la cursuri de formare profesională, plătite, evident, tot din buzunarul lor. „Prin radierea ocupaţiei de psiholog, dar neintroducerea unei ocupaţii alternative, de exemplu cea de psiholog stagiar, consider că s-a comis un abuz groaznic şi care oferă puteri absolute şi discreţionare COPSI, limitând dreptul constituţional la muncă.

ANONIM PSIHOLOG SPOLIAT - Masura aberanta a doamnei Plumb - atinge psihologii din spitale, scoli, armata, politie, SRI, SPP s.a. care sunt ANGAJATI ; Ei nu practica profesia liberala in cabinete sau ca persoane fizice autorizate. Este ca si cum ai obliga juristul de intreprindere sa intre in Barou sau in Uniunea Executorilor sau la notari adica aberant.  

RAUL Daca ministra Plumb a fost mintita si angajatii ei sunt asa incompetenti ca nu s-au prins singura sa se autodenunte la DNA  

SOLICITATI DOSARUL CARE STA IN SPATELE RADIERII Se poate solicita de la Muncii dosarul care a stat in spatele radierii, solicitantul radierii trebuie sa fundamenteze baza/motivele care determina radierea, cel mai important motiv ar trebui sa fie acela ca in piata muncii NU ESTE SOLICITATA ACEASTA OCUPATIE, ceea ce nu cred ca este adevarat, dimpotriva, radierea in acest caz pune bazele unui monopol al acestui Colegiu  

MATRAGUNA Legea 213/2004 reglementeaza doar exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica,si cum prin titulatura legii nu reuseau sa detina monopolul si sa colecteze suficiente taxe(desi din punctul meu de vedere cumulate taxele erau mai mult decat prejudiciul din dosarul Microsoft) au gasit cea mai buna solutie...RADIEREA!

DAN C intentiile acestui colegiu au fost clare de la prima hotarare in 2006. incalcand art 6 din lege acolo fac talmes-balmes cu notiunile psiholog si psiholog cu drept de libera practica si introduc atestarea psihologilor angajati (segment pe care nu-l puteau taxa) interzicandu-le prestarea de servicii catre terti. cat despre transparenta financiara nimeni nu a vazut vreodata ce se face cu banii multi colectati. o serie de norme tampite in contradictie cu legea este toata activitatea lor.  

http://www.puterea.ro dezvaluiri psihologii a caror meserie a fost radiate obligati sa plateasca atestari de mii de euro in conturile copsi 110323

Ministrul Muncii a revenit asupra unui ordin prin care fusese radiate din COR ocupatia “psiholog”

Ministrul Muncii, Rovana Plumb, a revenit asupra unui Ordin prin care ocupaţia "psiholog" a fost radiată din Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR), pentru a evita astfel încetarea unor contracte de muncă şi perturbarea activităţii unor angajatori. "După publicarea ordinului de modificare a COR în Monitorul Oficial al României, s-a constatat că în relaţiile de muncă apar probleme atât pentru angajaţii care sunt încadraţi în ocupaţia «psiholog», cât şi pentru angajatori. Astfel, există posibilitatea ca o parte din persoanele care sunt angajate ca psiholog să nu poată fi reîncadrate în una dintre celelalte ocupaţii specializate care sunt în grupa de bază 2634 Psihologi, fapt ce ar conduce la încetarea contractelor individuale de muncă şi a rapoartelor de serviciu sau a formelor asociative de desfăşurare a activităţii respective şi, implicit, a pierderii locului de muncă.

În plus, persoanele încadrate ca "psiholog" aveau nevoie, pentru a-şi putea continua meseria, de atestarea Colegiului Psihologilor pentru ocupaţiile rămase în COR.

http://www.mediafax.ro social ministrul muncii a revenit asupra unui ordin prin care fusese radiata din cor ocupatia psiholog 14054717

#487: - Esecul Colegiului Psihologilor in obtinerea monopolului serviciilor psihologice 

,,s-a constatat că în relaţiile de muncă apar probleme atât pentru angajaţii care sunt încadraţi în ocupaţia «psiholog», cât şi pentru angajatori...fapt ce ar conduce la încetarea contractelor individuale de muncă şi a rapoartelor de serviciu.

In plus, persoanele încadrate ca "psiholog" aveau nevoie, pentru a-şi putea continua meseria, de atestarea Colegiului Psihologilor pentru ocupaţiile rămase în COR."

,,Colegiul Psihologilor-inamicul public al psihologilor din România 

Luare de Pozitie fata de CPR

,,In concluzie, atenţionăm CPR să-şi re-dimensioneze activităţile în limitele legalităţii, să ia măsuri în sprijinul comunităţii psihologilor, nu împotriva lor, iar psihologilor din ţară le recomandăm ferm să nu accepte astfel de practici medievale de subordonare, care sunt în afara cadrului legal şi care marchează negativ profesia"

Organizarea domeniului psihologic a fost intotdeauna deficitara la noi , dar problemele lui cronice au devenit cu adevarat grave odata cu aparitia Legea 213 din 2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, infiintarea, organizarea si funcţionarea Colegiului Psihologilor din România. Reactiile  de respingere ale acestui nou tip de organizare au fost la inceput singulare. Colegiul Psihologilor din Romania, a devenit o “gasca” care  a monopolizat coordonarea practicii profesionale a psihologilor in Romania. elaboreaza arbitrar criterii de competenta profesionala, impun niste comisii localizate doar la Bucuresti unde trebuie sa se deplaseze 20.000 de psihologi periodic pentru diverse probleme profesionale minore si se acrediteaza intre ei pentru cursuri de formare complementara, conferinte si alte cele. in momentul de fata aproape ca sufoca practica profesionala in tara noastra. e de necrezut cum s-a transformat acest mecanism, care s-a nascut dintr-o intentie foarte buna, dupa framantari deosebite de-a lungul a 15 ani in perioada postdecembrista, intr-un monstru institutional. avand in vedere faptul ca majoritatea psihologilor se raporteaza la criteriile CPR, adica punctaj acumulat la diverse cursuri si conferinte sterile

Pai era clar ca o sa se intimple asa. “Baietii destepti” ai psihologiei romanesti s-au infipt in posturile caldute si de acolo au inceput sa organizeze ei psihologia. Era normal sa se ajunga la esec – niste teoreticieni s-au apucat sa administreze un domeniu al practicienilor. Problema este de fond – in acest Colegiu nu ar fi trebuit sa aiba acces profesorii, indiferent ca sint universitari sau nu, pentru simplul motiv ca o organizatie a practicienilor trebuie condusa de practicieni, nu de unii care se cred mari psihologi pentru ca citesc niste carti din care povestesc studentilor la curs.Prin modul subversiv in care a fost infiintat Colegiul Psihologilor din Romania , psihologia a devenit astfel un domeniu captiv reglementat de norme specifice mai degraba institutiilor de stat si institutiilor militare decat celor civile, iar psihologii au devenit prizonierii de constiinta ai propriului domeniu.

Psihologul angajat la stat nu intra sub incidenta Legii 213/2004 privind exercitarea profesiei in domeniul privat

Pe de altă parte, sindicaliştii din Poliţie susţin că modalitatea în care se efectuează testele psihologice în instituţie ar trebui schimbată.

Psihologul trebui să fie liber, să nu fie condus de niciun şef, să poată să vorbească cu poliţistul. Psihologul trebuie să fie subordonat doar ministrului de interne şi nu şefului de la circulaţie sau şefului de la Capitală", a declarat Iulian Surugiu, lider de sindicat din poliţie.

zf.ro

Ce s-a intamplat in CPR  a fost un abuz continuu si nesfarsit. Oamenii fac facultate si mastere iar apoi sunt pusi sa faca din nou un master, platit de aceasta data unor indivizi din anturajul celor din Comitetul Director. Sunt bani care ajung in buzunare private. Multi dintre colegii alesi in comisiile CPR fac formari, isi indeasa bani in buzunare apoi participa nonsalanti la schimbarile de treapta, isi terorizeaza colegii. Pe holurile CPR oamenii tremurau de frica inainte de a intra la comisii.

„Psihologul” noul organ al APR şi CPR ... şi alte amănunte de la Adunarea Generală APR

Cu ocazia ultimei conferinţe naţionale desfăşurate la Iaşi (23-26 sept 2010) am aflat un lucru cu adevarat uimitor ... APR şi CPR au organ ... şi nu unul oarecare ci unul numit „Psihologul”. Este vorba bineînţeles de revista cu acelaşi nume lansată cu această ocazie care se doreşte a fi „organul” oficial al celor două ... Oricum numele spune multe şi ne poate da o bună ideea despre modul în care cele două, hai să le zicem „instituţii”, îi văd pe cei care constituie practic toată baza lor - psihologii – ei sînt doar organe ... ca să nu spunem altfel.

Trecînd peste această introducere să spunem că odată cu Conferinţa Naţională de Psihologie, a avut loc şi un fel de Adunare Generală a Asociaţiei Psihologilor din România (APR). Spun „un fel” pentru că o astfel de adunare se convoacă pentru membrii asociaţiei şi sincer nu ştiu cîţi din cei prezenţi în sală (să zicem 70 de persoane maxim) mai sînt membri de facto (adică au cotizaţia achitată la zi).

Domnul Mircea Miclea a făcut o prezentare în mare a problemelor cu care se confruntă la ora actuală APR şi a unor eventuale soluţii:
1. Deficitul financiar
2. Desfiinţarea APR
3. Redefinirea APR
4. Organizarea Adunării Generale a APR odată cu cea a CPR (Colegiul Psihologilor)
5. Apariţia unui „organ” oficial al APR

1. Deficitul financiar

După cum spunea domnul Mircea Miclea, actualul preşedintele APR, la preluarea asociaţiei, în 2006, asociaţia prezenta un deficit financiar de vreo 20.000 Ron, actualmente el fiind redus la vreo 5.000 de ron care urmează să fie acoperiţi dintr-o sponsorizare sau ceva de genul asta.2.

2. Desfiinţarea APR

La ora actuală APR a ajuns într-o situaţie ingrată – a ramas practic fără membri. Din cei aproximativ 4600 de membri înscrişi, în septembrie 2010 plătiseră cotizaţia circa 80. În plus, faptul că CPR a preluat atribuţiile principale, face ca APR să aibă o problemă de existenţă. Psihologii pe de o parte cotizează la CPR, iar pe de altă parte se înscriu în asociaţiile de ramură, deoarece consideră că sînt mai bine reprezentaţi acolo. În felul acesta APR a ajuns sa nu mai reprezinte nimic pentru psihologi.
Drept urmare una dintre soluţii ar fi desfiinţarea APR şi preluarea de către a CPR a patrimoniului şi a atribuţiilor.

Ca o concluzie la cele de mai sus ce am putea spune ? Ar fi faptul că trecerea „în umbră” a APR a fost nu tocmai întîmplătoare, ea s-a făcut cu bună ştiinţă în momentul în care s-a creat legea 213/2004. În majoritatea ţărilor, destinele psihologilor sunt păstorite de asociaţii profesionale, peste tot existînd cîte o asociaţie naţională care îi reuneşte şi care nu are rol doar de reprezentare ci şi de reglementare. La noi s-a preferat în schimb crearea unei noi „instituţii”, inspirată din cea a medicilor, avînd în spate o lege stupidă şi nişte concepţii pe măsură. E greu de spus de ce s-a preferat această formulă – în fond se putea stabili prin aceeaşi Lege ca APR să fie organizaţia reprezentativă a psihologilor. De ce nu s-a dorit asta ? Poate pentru că cei care au condus-o timp de cîţiva ani şi nu au făcut decît să coorganizeze odată la 2 ani o conferinţă naţională, să poată „renaşte” într-o nouă organizaţie, mai dictatorială, şi al cărei scop unic este să facă bani pentru cei care o conduc. Pentru că să fim serioşi … în 7 ani de funcţionare CPR nu a produs nimic decît reglementări stupide prin care se încearcă crearea unui monopol, plus o clădire în construcţie. Dincolo de astea, singura raţiune a existenţei acestei organizaţii sînt BANII. Atît şi nimic mai mult. Este unicul interes al acestei organizaţii şi asta se datorează oamenilor care o conduc. De altfel şi comportamentul „organizaţional” este asemenea proaspăt îmbogăţiţilor, a buticarilor care după ce au început să producă bani din comerţ, au avut ca primă grijă, nu investiţiile în dezvoltarea afacerilor ci cumpararea de maşini şi case. Asta a făcut şi Colegiul cînd a început să aibă ceva bani … şi-a tras un sediu de minim 1 milion de euro

Pînă la urmă, soluţia existenţei pe mai departe a APR constă tocmai în ruperea de CPR, în „divorţul” dacă vreţi de această organizaţie, la umbra căreia nu creşte nimic. Dacă avem în vedere că, conform legii sale de organizare, Colegiul ar trebui să se ocupe doar de psihologii cu liberă practică, şi ştind foarte bine că aceeaşi lege defineşte 3 tipuri de psihologi (Art. 6), libera practică fiind doar una din formele de exercitare a profesiei, atunci APR ar fi trebuit să devină o organizaţie a psihologilor, a TUTUROR psihologilor. APR ar fi trebuit să fie acea asociaţie care să apere şi să reprezinte pe toţi psihologii, inclusiv împotriva Colegiului, atunci cînd acesta încalcă şi abuzează de propria lege de funcţionare. Din nefericire asta nu s-a întimplat, poate şi pentru faptul că cei care au fost aleşi ca să conducă APR au fost simultan şi membri cu funcţii în CPR, deci nu au avut nici un interes să-şi dea cu stîngu-n dreptu. Faptul ca abia acum, pe ultima sută de metri s-a sesizat că totuşi asta generează o anumită incompatibilitate, un conflict de interese dacă vreţi, nu este de natură să remedieze situaţia.

Un alt element despre care cred ca a contribuit la decăderea acestei organizaţii a fost şi faptul că cei care au condus-o au considerat că pot face asta ca şi cum APR ar fi propria moşie. Nu au existat niciodată cred nişte bilanţuri publice privind finanţele asociaţiei, deşi acest lucru ar fi trebuit să fie ceva normal. În plus, cei de acolo au considerat întotdeauna că ei doar trebuie să ia, fără să ofere nimic în schimb. Poate că în anii 90 acest lucru mergea, dar după 2000 a devenit tot mai dificil. Nu poţi să pretinzi la nesfîrşit nişte cotizaţii, iar în schimb să oferi doar calitatea de membru al asociaţiei. Şi mai e ceva destul de curios – deşi psihologii practicieni plătesc şi ei cotizaţii (le plăteau mai bine zis) ei practic nu sunt reprezentaţi, conducerea deţinînd-o cei proveniţi din mediul academic, şi care, din păcate, nu prea mai au habar ce se întîmplă în psihologia reală, cea de zi cu zi, în care banii se cîştigă cu greu. Din păcate situaţia este relativ similară şi la CPR.

Personal, deşi nu doresc ca APR să dispară, nu cred totuşi că are şanse prea multe de supravieţuire. Asta în condiţiile în care practic nu-şi cunoaşte menirea, sau nu vrea să facă nimic pentru a o îndeplini. Situaţia în care s-a ajuns nu cred că este de bun augur, iar şansele de redresare destul de mici.

http://www.psihologiaonline.ro/noutati-mainmenu-50/545.html?task=view

În ţările civilizate, cu tradiţie în psihologie, reglementarea profesiei este făcută de asociaţia psihologilor, nu de stat sau de organisme înfiinţate prin lege.

În toată lumea asta există psihologi angajaţi care fac evaluări. Chestia cu libera practică care să existe oriunde în psihologie este o supremă cretinitate născută de nişte minţi bolnave…. În mod normal, libera practică ar trebui să fie, aşa cum prevede şi Legea 213, doar una din formele de exercitare a profesiei.

Cea mai mare parte a conducerii colegiului este formată din cadre didactice, în special universitare, aşa că asta se reflectă şi în viziunea lor asupra profesiei … dat fiind că ei nu prea au contact cu realitatea. Da’ asta au votat psihologii, aşa că ….

#498: -  

De fapt doar practicienii ar trebui să se regăsească în Colegiu .... dacă stai la catedră şi povesteşti ce ai mai citit ... asta nu te face psiholog şi nici apt să-i formezi pe alţii ...