Spune stop violurilor !

Violul este o infracțiune pedepsită de lege, care se referă la un act sexual care are loc împotriva voinței unuia din partneri.

Acest fenomen este cunoscut deja din antichitate, prin violarea sclavilor. Violurile au avut loc și în majoritatea războaielor când, în afară de femei, au fost violați și copii. Violurile au uneori loc în închisori sau lagăre. Persoana violată este traumatizată psihic, iar traumele pot dura toată viața.

Potrivit art. 218 alin. 1 din Codul penal al României, "raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, savârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Violul are loc în unele țari, destul de frecvent în închisoare, unde deținuții sunt victimele altor deținuți, și uneori, ale personalului.Din cauza faptului ca deținuții sunt stigmatizati, abuzul sexual împotriva lor este des ignorat de către autorități. De exemplu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului in decizia JL c. Letonia (2012), a condamnat Letonia pentru că nu a respectat obligația prevăzută in articolul 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului de a efectua o investigație corecta a acuzațiilor de viol împotriva unui deținut, care fusese abuzat de alți deținuți drept pedeapsa pentru cooperarea cu poliția.

Violul reprezintă, alături de hărțuirea sexuală și violența domestică, o experiență predilect feminină. Refuzul victimei, lipsa consimțământului acesteia constituie diferența esențială dintre viol și actul sexual voit. În centrul discuțiilor purtate în societate și în tribunale se află însă ideea de credibilitate a victimei; aceasta trebuie să dovedească celorlalți că a fost vorba de un “viol real” (Estrich, 1987), adică nu și-a încurajat prin diverse mijloace agresorul/agresorii.

Alături de omor și furt, violul reprezintă una dintre cele mai vechi infracțiuni. Abia în secolul al XVIII-lea se face însă trecerea de la rapt (răpire) la viol, trecere care “presupunea o atenție mai mare acordată vătămării suferite de femeie, decât prejudiciului adus «proprietarului” ei” (Vigarello, 1998: 330). Jurisprudența societății secolelor al XIX-lea și al XX-lea a manifestat o mai mare exigență în definirea brutalității și o creștere continuă și gradată a intoleranței față de violența sexuală, dar a definit, în continuare, violul în funcție de viziunea masculină asupra sexualității umane.

Violul reprezintă o expresie a sexismului și a inegalității existente între bărbați și femei (MacKinnon, 1987: 81). Armele bărbatului sunt date de forța lui fizică și frica femeii (Brownmiller, 1975: 4-5). Astfel, violul sau amenințarea violului devin o modalitate eficientă de control social al femeilor, negându-li-se acestora dreptul de control asupra propriului corp și limitându-le libertatea de mișcare.

Pentru femei, violul reprezintă o experiență traumatizantă, motiv pentru care încă din copilărie sunt “socializate pentru viol” (Brownmiller, 1975), ele “învățând” o serie de reguli privind locurile sau persoanele pe care le pot frecventa, măsurile de evitare a pericolelor la care se expun dacă circulă neînsoțite seara sau în timpul nopții ș.a.m.d.

În ceea ce privește violul, în societatea contemporană continuă să existe mai multe prejudecăți, care nu fac altceva decât să inducă ideea că întreaga vină pentru agresiunea suferită revine femeii:

  1. femeile spun “nu”, dar înțeleg “da” ;
  2. violul reprezintă o fantezie sexuală pe care o au, în egală măsură, atât femeile cât și bărbații;
  3. bărbatul a fost “provocat” de comportamentul sau vestimentația femeii.
  4. Aceste prejudecăți sunt întărite și perpetuate de imaginile pornografice difuzate de mass-media; pornografia este cea care susține, între altele, că femeile incită la, încurajează, cer și chiar au nevoie de violență sexuală (Dworkin, 1999: 166).

Cel mai răspândit mit în legătură cu violul este acela că femeile sunt agresate de maniaci sexuali necunoscuți, care le acostează în locuri puțin umblate, de preferință seara sau noaptea. Totuși, aproximativ jumătate din violuri sunt comise de bărbați pe care femeia îi cunoaște și în care are încredere: un prieten, o rudă, soțul. (MacKinnon, 1987: 81).

În cazul violului între soți, situația este reglementată juridic doar în unele țări din lume. Din punctul de vedere al evoluției moravurilor, feministele radicale consideră chiar că “instituția căsătoriei are la origine practica violului” (Dworkin, 1999: 19), făcând referire la obiceiul răpirii femeii și transformării ei în soție proprie(tate). Violul conjugal (marital) a fost luat în discuție în mod public abia în ultimele două-trei decenii. Până atunci se considera că nu se poate vorbi de viol în cadrul căsătoriei, pentru că soția are îndatorirea conjugală de a avea relații sexuale cu soțul său, legătura căsătoriei garantând în principiu consimțământul părților. Deasemena, în unele culturi se încurajază sau chiar se forțează căsătoria victimei violului cu agresorul ei.[14][15] În acest context, de exemplu, în România, pana în anul 2000, conform Codului Penal, în fața justiției, căsătoria victimei cu agresorul îl exonera pe acesta de vină. Legea 197/2000 a abrogat clauza de nepedepsire a făptuitorului în ipoteza căsătoriei lui cu victima. [16] Căsătoria după viol este considerată de unii juriști ca fiind “în unele cazuri o reală reparație morală” (fragment dintr-un document semnat de Sorin Moisescu, pe atunci președinte al Curții Supreme de Justiție, sursa: Evenimentul Zilei, nr. 1942, 12 nov. 1998: 6).

O problema majoră o constituie însă modalitatea de dovedire (probațiune) a violului. Jurista Monica Macovei (1995: 62) a constatat faptul că, în general, “virginitatea sau statutul de «femeie cinstită» (determinat prin verificarea vieții intime a femeii, având importanță statutul marital, cercul de prieteni, studiile, încadrarea în muncă, opiniile vecinilor) conferă suport susținerilor victimei cu privire la constrângere; neîncadrarea în una din cele două categorii lipsește afirmațiile femeii de credibilitate, din perspectiva celor care investighează cauza, iar șansele de incriminare a autorului violului sunt minime, considerându-se că raportul sexual a avut loc cu consimțământul femeii.” Lipsurile sistemului nostru juridic, combinate cu sentimentele de teamă, rușine și vină ale victimelor duc inevitabil la un număr destul de mic de procese penale, femeile preferând să ascundă faptul că au fost violate.

 

Spune STOP vilurilor ! ! 

Semneaza aceasta petitie si distribuie pe facebook !