Petiție pentru redenumirea Școlii Radu Selejan ca Școala Mircea Ivănescu

Iubită comunitate sibiană,

Dragi prietene și prieteni iubitori de literatură,

Stimate autorități școlare și locale,  

Așa cum am anunțat acum câteva zile, lansez acum o petiție publică pentru modificarea denumirii Școlii Gimnaziale Radu Selejan din Sibiu în Școala Gimnazială Mircea Ivănescu. 

Cunosc școala Radu Selejan, am predat în ea acum mai bine de două decenii, pe vremea când nu purta un nume, ci un număr: 17. Am fost mândru să fiu profesor acolo, comunitatea de profesori și de elevi era realmente remarcabilă. Știu pertinamente că și astăzi e la fel: am văzut că direcțiunea școlii s-a îngrijit lăudabil de modernizarea ei, cunosc unii profesori de acolo, m-am întâlnit cu unii elevi la diverse evenimente pedagogice sau artistice - și s-a văzut întotdeauna că acei elevi sunt formați de o școală care crede cu adevărat că binele, frumosul și adevărul există.    

Tocmai de aceea fac această propunere: este limpede că această admirabilă comunitate pedagogică este subreprezentată de numele școlii în care activează, dat fiind că Radu Selejan este un scriitor complet inexistent în orice istorie literară serioasă, în orice panoramă literară a literaturii din ultima jumătate de secol. Nici pentru Nicolae Manolescu, nici pentru Eugen Simion, nici pentru Alex. Ștefănescu, ca să numesc istoriile și sintezele literare cele mai consultate, Radu Selejan pur și simplu nu există. Și, de fapt, pentru nici un critic literar relevant. Se poate face chiar exercițiul empiric al căutării numelui său pe Google: veți observa că toate rezultatele căutării au drept obiect școala Radu Selejan, iar nu opera scriitorului - pe care nimeni nu a considerat-o suficient de relevantă încât să îi dedice măcar câteva rânduri în vreo sinteză. Radu Selejan e un scriitor inexistent în patrimoniul simbolic al literaturii române contemporane.  

Ne creștem copiii învățându-i să respecte valori. Ne construim orașele și comunitățile încercând să gestionăm cât putem mai bine diversele lor forme de patrimoniu, de la cele materiale la cele imateriale. Memoria comunităților noastre umane ține și de modul în care ne gestionăm patrimoniul simbolic. E, prin urmare, cazul să fim onești cu noi înșine - și să admitem că, în ce privește transformarea numelui unui scriitor inexistent din punctul de vedere al patrimoniului simbolic în nume de școală, am greșit. Este o formă de impostură pe care vă propun să nu acceptăm să o mai perpetuăm.  

Cu atât mai mult cu cât soluția este la îndemână. Au trăit în Sibiu trei mari poeți: Lucian Blaga, Radu Stanca și Mircea Ivănescu. Toți trei născuți în afara Sibiului - dar toți trei deveniți profund emblematici pentru Sibiu.  

Față de Lucian Blaga și Radu Stanca, Sibiul a făcut gesturi cuvenite de onorare a memoriei lor. Patrimoniul lor simbolic s-a capitalizat în nume de universități, de teatre naționale, de străzi. Față de Mircea Ivănescu, din păcate, nu a făcut nici un gest de onorare a memoriei. Și asta nu îl dezonorează pe Mircea Ivănescu - ci pe noi. I-a fost dat acestui oraș spre adopție un poet socotit, de mințile cele mai importante ale literaturii de azi (de la Mircea Cărtărescu la Alexandru Cistelecan), cel mai important poet român de după 1945, alături de Nichita Stănescu. Dublat, apoi, de un traducător congenial cu marea modernitate euro-americană pe care a tradus-o: James Joyce, William Faulkner, Franz Kafka, Robert Musil, Hermann Broch, Francis Scott Fitzgerald, Friedrich Nietzsche, Rainer Maria Rilke, T.S. Eliot, Ezra Pound și atâtea alte zeci de nume extraordinare. L-am primit în dar, pur și simplu.  

Știu că a fost primit cu iubire: în timpul vieții a avut aici prieteni care l-au prețuit cum se cuvine. După moartea lui însă, de la care se împlinesc în iulie anul acesta 10 ani, n-am reușit să-i onorăm însă memoria pe măsura importanței lui simbolice.  

Vă propun, așadar, să începem această muncă de onorare a memoriei unui mare scriitor. Și să o facem cu acest prim gest: a atribuirii numelui lui exact acelei școli gimnaziale în a cărei vecinătate a trăit vreme de trei decenii - fosta școală nr. 17, actuala școală Radu Selejan.    

Ar fi un început bun - unul care l-ar fi emoționat, n-am nici o îndoială. Ar putea fi continuat, desigur, și cu nume de străzi, cu statui ale lui "mopete și ale câinelui de aer", cum sugera recent Luminița Corneanu (așa cum și Joyce și Kafka, pe care i-a tradus congenial, au statui în Dublin și în Praga - sau chiar în orașe în care au trăit pasager, precum în Trieste), în diverse alte moduri.  

Copiii noștri merită asta: să învețe într-o școală numită după un scriitor admirat de o întreagă Europă poetică. (Am văzut cu ochii mei, deseori, admirația cu care se vorbea la festivaluri importante din străinătate despre Mircea Ivănescu.) Bunii profesori ai acelei școli, admirabilii elevi ai acelei școli - cu toții merită să predea într-o școală cu al cărei nume s-ar putea mândri orice instituție de cultură, de la orice nivel.  

Sibiul, în fine, merită să arate că știe să își onoreze eroii simbolici. Acum, la 10 ani de la moartea lui (și la 90 de ani de la naștere), putem să-i arătăm lui Mircea Ivănescu prețuirea cuvenită enormului scriitor care a fost.  

Legea de modificare a denumirii școlilor spune că schimbarea se poate produce la începerea anului școlar. Dragi profesori ai școlii Radu Selejan, dragi directori ai ei, dragi autorități locale din Sibiu: vă propun să facem ce trebuie pentru ca, din toamnă, școala din cartierul Vasile Aaron să poarte numele unuia dintre cei trei mari eroi poetici ai Sibiului.  

Copiii noștri merită să știe că, și pentru noi, Frumusețea există. Și că îi onorăm eroii așa cum se cuvine.    

Radu Vancu                  

Radu Vancu    Contactați autorul petiției