NU DESFIINȚAȚI LICEELE SILVICE!

PETIȚIE pentru aplicarea OUG nr. 1/2026 și redobândirea personalității juridice a Colegiului Silvic „Theodor Pietraru” Brănești

  Noi, semnatarii prezentei petiții – cadre didactice, părinți, elevi, absolvenți, silvicultori, parteneri economici și membri ai comunității – solicităm factorilor de decizie de la nivel central și local aplicarea imediată a dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2026 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul educației prin re-includerea Colegiului Silvic „Theodor Pietraru” Brănești în rețeaua școlară 2026–2027 ca unitate de învățământ cu personalitate juridică distinctă.  

Colegiul Silvic „Theodor Pietraru” Brănești, unitate de învățământ preuniversitar silvic de tradiție, înființată în 1893 prin Înalt Decret Regal și-a pierdut, anul trecut, personalitatea juridică instituția fiind „arondată” Liceului Tehnologic „Cezar Nicolau”, cu profil preponderent agricol, în urma unor controversate măsuri de „re-organizare” a școlilor. Nu ar fi pentru prima dată când, sub presiunea unor „rațiuni economice”, cele mai vulnerabile structuri, dependente de finanțare, sunt practic eliminate, prin „canibalizare”.

Această practică a desființării, a auto-sabotării, am văzut-o timp de peste trei decenii ca fiind soluția acelor decizionali care, neavând nici un plan coerent de perspectivă, neputând identifica măsuri inteligente sau măcar eficiente, dar nici consecințele dispozițiilor proprii, aleg calea „elevului prost”: rup foaia pe care au scris, ca să nu se mai vadă greșeala.

În exercițiul democrației am ajuns să recunoaștem ușor simptomele demersului politic injust: suprataxarea combustibililor se face a doua zi după Revelion, legile justiției sunt modificate „noaptea, ca hoții” iar ordinul de „comasare” a școlilor este dat în perioada vacanței de vară... Ascunderea neputinței sau, mai grav, a intențiilor contrare interesului public are același decor textualist, cu declarații publice inocente: „Școlile nu se vor închide, elevii nu vor face naveta”. Întotdeauna se face apel la raționalitate și economicitate, în termeni care doar în aparență, nu rănesc pe nimeni („reformă”, „reorganizare”, „comasare”, „arondare”), tocmai pentru a îndulci un adevăr prea dur pentru a fi acceptat: DESFIINȚARE.

După numai un semestru, Colegiului Silvic „Theodor Pietraru” Brănești a înregistrat „din plin” consecințele acestei fuziuni greu de înțeles:

•  Clasele a IX-a, a X-a și a XII-a de la profilul umanist au fost mutate în sălile Liceului Tehnologic „Cezar Nicolau”, în timp ce în spațiile Colegiului Silvic au fost transferate clase de școală profesională (mecanic auto, tinichigiu-vopsitor, ospătar-bucătar-patisier), fără legătură cu specificul silvic și fără bază materială adecvată profilului respectiv.
• Cantina proprie a Colegiului Silvic, reabilitată și redotată în anul 2022, complet funcțională, echipată modern prin sprijinul Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva și autorizată sanitar-veterinar (DSV) a fost realmente închisă. Inventarul și infrastructura funcțională a cantinei au fost relocate la unitatea coordonatoare. Ca urmare, elevii cazați în căminul Colegiului Silvic sunt obligați să traverseze de șase ori pe zi Drumul Național 3 pentru a servi masa, ceea ce ridică probleme evidente de organizare și siguranță.
• Căminul Colegiului Silvic este utilizat în prezent pentru cazarea elevilor ambelor unități, ceea ce a determinat o supraaglomerare a spațiilor, în anumite cazuri fiind repartizați 7–8 elevi într-o cameră de aproximativ 25 mp, situație care afectează standardele rezonabile de locuire și condițiile de studiu. ·         Centrul de Documentare și Informare al Colegiului, recunoscut ca unul dintre cele mai bine dotate din județ, a fost desființat în forma sa inițială, spațiul fiind transformat în camere de cămin, iar fondul de carte relocat în atelierul destinat reparațiilor de echipamente silvice. 
• Elevii de la forma de învățământ fără frecvență ai Colegiului Silvic au fost transferați administrativ la unitatea coordonatoare, deși aparțin profilului silvic, iar organizarea dirigenției și a activității didactice a devenit fragmentată. ·         Cadrele didactice sunt nevoite să se deplaseze în pauze de 10 minute între cele două sedii, pe un traseu de aproximativ 500 m, ceea ce afectează desfășurarea normală a orelor și continuitatea actului educațional. Însă acestea sunt numai primele efecte asupra procesului educațional și asupra infrastructurii-suport a școlii silvice: directe, observabile, cuantificabile.

Ceea ce nu se vede este însă răul cel mai mare: pierderea personalității juridice a însemnat rapid pierderea identității profesionale, cu tot ce decurge din această lipsă a statutului. Caz „de manual pedagogic”, impactul major a fost resimțit de elevii profilului silvic, afectați motivațional și marcați de sentimentul incertitudinii și nesiguranței. Cei mai mulți dintre aceștia provin din familii cu tradiție în domeniu, fiind la a treia sau chiar la a patra generație de silvicultori formați la Brănești. Identitatea silvică, pentru cei ce cunosc această categorie distinctă în perimetrul ocupațiilor, este o sumă particulară de experiențe, valori și credințe care relaționează cu natura și viul, sumă în care definitorie este grija pentru mediu. O „amprentă” emoțională, de indivizi „unici”, dedicați comunității, întâlnită de altfel și în alte multe profesii unde vocaționalul primează.

Din cauza noii situații, la Colegiul Silvic „Theodor Pietraru” au fost înregistrate deja cazuri de retragere. Chiar nu mai avem nevoie de acești silvicultori?

Lipsa de atracție pentru această meserie în România nu mai trebuie demonstrată, este relevată an de an, de cifrele de școlarizare înregistrate. Iar declinul, îngrijorător, a trecut bariera spațiului preuniversitar cuprinzând de-acum universitarul. După o seculară perioadă de concurență acerbă a aspiranților la acest titlu ne aflăm în poziția de a recunoaște, aproape capitulând, că nu știm dacă pădurile s-or fi pierdut sau nu, dar în mod cert am început să pierdem oamenii acestor păduri. Anul acesta nici măcar locurile bugetate din învățământul silvic lor nu au fost ocupate în întregime, la primul apel.

Problema decidentului este aceea de a nu acționa în trendul declinului ci de a-și explica cauzalitatea tendinței și cum ar putea să-i găsească rezolvarea. Un onorabil secretar de stat din Ministerul Educației, pentru a-și justifica probabil opera proprie de management strategic, declara unei publicații centrale că unul din motivele reorganizării ar fi acela al numărului de școli existente „la țară”: „există cazuri în care într-o comună de la țară sunt două școli. Brănești, de exemplu, din Ilfov.” I-am aminti acestuia, în petiție, și faptul că „Theodor Pietraru”, colegiul silvic din Brănești, este unul singur, în toată regiunea Muntenia. Pentru a realiza că lucrurile trebuie privite de la o anumită scară, pentru a le înțelege.

Specialiștii RU știu bine că, în toată lumea, proiecția populațiilor asupra unor profesii este diferită, dar mereu împărțită: există profesii „curate” și „murdare”. Spectrul, desigur, este unul imagologic, dar funcționează, în concordanță cu Lema lui Thomas. Răspunsul la întrebarea de ce a devenit silvicultura o meserie „murdară” în România ultimilor trei decenii îl vom găsi deci ușor în șirul invectivelor și acuzelor proferate dar și a presiunilor de tot felul exercitate justificat sau nu, asupra întregului mediu profesional, fără discernământ.

Codul Silvic, o lege binevenită în actualitatea zilelor noastre, punctează fără precedent nevoia specializării în domeniu, încă de la nivelurile de bază. „Persoanele încadrate pe post de pădurar (...) trebuie să fie absolvenți ai unei instituții de învățământ acreditate (s.n.) conform dispozițiilor Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023, cu absolvirea studiilor liceale sau postliceale de specialitate (s.n., art. 13, al. 5 din L. 331/2024 Codul Silvic)”.

În fine, recunoscând importanța strategică a unor domenii precum agricultura și silvicultura, Guvernul României a adus modificările necesare Legii nr. 198/2023 (art.16, nou) și a legiferat în mod expres că: „prin excepție de la prevederile alin. (1), liceele tehnologice cu profil preponderent agricol și silvic, precum și liceele care școlarizează peste 75% din numărul de elevi în sistem dual pot funcționa cu personalitate juridică și cu efective mai mici de elevi.” (OUG 1/2026, art. II).

Trebuie remarcat caracterul derogatoriu și expres al dispoziției față de regulile generale privind numărul minim de elevi necesar pentru menținerea personalității juridice a unei unități de învățământ, care urmărește, cu evidență:  

•  protejarea și consolidarea învățământului tehnologic în domenii considerate strategice, unul dintre acestea fiind silvicultura;
• evitarea comasărilor administrative care ar putea afecta stabilitatea formării profesionale;
• asigurarea continuității în pregătirea forței de muncă care înregistrează deficit de personal calificat, în această situație fiind plasat și sectorul silvic.

Deci unde este acum problema?

Instituțiile care, în vara anului 2025, în mai puțin de două luni de zile, au procedat la „execuția prin comasare” printr-o succesiune de acte administrative care au avut ca temei legal modificările aduse art. 16 din Legea nr. 198/2023 prin Legea nr. 141/2025, trebuie, în aceeași urgență, să recurgă la anularea acestora, în lumina noilor dispoziții legale (OUG 1/2026 din 30.01.2026).

Luarea în discuție a problemei și reconsiderarea personalității juridice a Colegiului Silvic „Theodor Pietraru” Brănești cu includerea sa în rețeaua școlară 2026–2027 ca unitate de învățământ distinctă, este imperios reclamată de aprobarea cifrei de școlarizare pentru învățământul de stat care se realizează prin Hotărâre a Guvernului, cu cel puțin 6 luni înainte de începerea unui nou an școlar (conform art. 19 alin. (8) din Legea nr. 198/2023, cu modificările și completările ulterioare).

În aceste condiții:

• în spiritul coerenței decizionale, reacordarea personalității juridice a Colegiului Silvic „Theodor Pietraru” reprezintă  o obligație pentru instituțiile ce reglementează sistemul educativ de a pune în practică voința legiuitorului, în litera și spiritul în care a fost formulată și nu o opțiune administrativă;
•  autonomia administrativă proprie a colegiului va permite salvarea unei infrastructuri adaptate domeniului de specializare, continuarea derulării parteneriatelor dedicate unui sector economic distinct și eliminarea neajunsurilor deja înregistrate și semnalate. 
• măsura devine strict necesară pentru consolidarea profilului silvic, ca specializare de sine stătătoare, cunoscut fiind faptul că profilurile tehnologice se dezvoltă în jurul unei culturi profesionale specifice.

Readucerea la starea inițială a celor două unități de învățământ, comasate printr-o măsură demonstrat forțată, va conferi autorităților competente posibilitatea legală de a îndrepta oportun, efectele perverse, contrare interesului general, sesizate de însuși emitentul legiuitor.

Neaplicarea acestei prevederi ar conduce la o interpretare restrictivă a normei derogatorii și ar contraveni scopului pentru care aceasta a fost introdusă.

Aceleași efecte benefice se vor înregistra și la nivelul Liceului Tehnologic „Cezar Nicolau”, determinat să recurgă intempestiv la acțiuni deloc firești de re-organizare administrativă, multe inadecvate profilul agricol. Individualizarea administrativă va permite fiecărei școli să își dezvolte coerent propriul profil strategic, definit inițial și să își gestioneze resursele în mod adecvat obiectivelor sale, să asigure claritate managerială și să consolideze identitatea profesională distinctă a elevilor și cadrelor didactice. Agricultura și silvicultura sunt domenii complementare, dar diferite ca problematici, structură curriculară, practică profesională și orientare economică. Într-o perspectivă amplă, trebuie ținut cont că politicile domeniilor sunt distincte, iar programele derulate la nivel european și național au obiective clar individualizate și separat finanțate.

Redobândirea personalității juridice a Colegiului Silvic „Theodor Pietraru”, ca unitate centenară de învățământ silvic preuniversitar, va permite reluarea misiunii și viziunii sale, perpetuată timp de peste 130 de ani.  Astfel școala va capabilă să asigure în continuare, fără întrerupere,  necesarul de specialiști în administrarea fondului forestier al regiunii Muntenia, cu implicații majore asupra echilibrului ecologic în zonă, a siguranței mediului și protecției resurselor naturale într-o arie critică din punct de vedere pedo-climatic.  

Cristian Balacescu * Asociația Colegiul Silvicultorilor    Contactați autorul petiției