Pentru a intelege mai bine aceasta procedura  si ultimele modificari aduse legii insolventei, am cerut opinia doamnei avocat Larisa Minculescu, specialist in drept comercial.

Scopul legii este de a ajuta la continuarea activitatii economice

"Multi debitori isi declara insolventa ca sa scape de datorii, fara sa existe un real efort din partea lor sa continue activitatea economica. Iar scopul principal al noii legi a insolventei exact acesta este: sa oblige pe toata lumea, hai sa nu spunem impotriva vointei lor, sa conlucreze, in cadrul legal, si dupa niste reguli, ca sa scoata din starea de viitoare posibila insolventa, debitorul respectiv. Si concordatul preventiv, si mandatul ad-hoc, sau procedura de prevenire a insolventei se indreapta catre acest scop. Adica, se muta accentul de la expresia "am vazut ca am ramas fara bani, si acum, ce facem?" la " hai sa fim un pic mai prevazatori, sa reusim sa facem afacerea mai bine din punct de vedere al managementului resurelor financiare astfel incat sa mearga". Pentru ca, daca debitorul are un semnal, intra in procedura de prevenire a insolventei, cand creditorii isi dau seama de ceea ce se intampla. Se trage un semnal de alarma. Il va face mai responsabil pe debitor, din punctul meu de vedere.", sustine doamna avocat Minculescu.

"Nu tratam Oltchimul ca pe magazinul de la coltul blocului"

In ceea ce priveste perioada de reorganizare, doamna avocat considera ca exista o critica intemeiata.
"E drept insa, ca exista o critica intemeiata dupa parerea mea, apropo de durata perioadei de reorganizare, care este un an, sau maxim doi, fara a lua in considerare mediul afacerii despre care vorbim. Nu poti sa tratezi pe toata lumea exact la fel, cand vorbim de o firma mica, de la coltul blocului, care are un anumit volum de afaceri sau vorbim de o companie care reprezinta un contribuabil semnificativ la bugetul de stat. Ar trebui nuantat un tratament egal, nu pe hartie, ci egal cu, sa spunem, cifra de afaceri sau importanta firmei respective.

A se vedea cazul Oltchim: nu tratam Oltchimul ca pe magazinul de la coltul blocului. Scopul legii ar trebui sa fie in acest caz tratamentul echitabil al tuturor celor implicati, luand in calcul si un posibil impact social negativ major. Nu cred ca Oltchim ajunge in insolventa numai pentru ca are o capitalizare slaba sau din cauza managementului. Tratamentul egal, din punctul meu de vedere, inseamna aceleasi proceduri insa, cu aceasta diferentiere".

Utilitatea noii legi: responsabilizarea debitorului

Cu privire la partile pozitive ale legii insolventei, avocatul Larisa Minculescu prezinta unul dintre cele mai importante aspecte: "Legea forteaza debitorul sa conlucreze cu creditorii in evitarea insolventei, adica intr-un fel, sa fie de buna credinta. Cel care, intr-adevar, vrea sa desfasoare o activitate economica «pe bune» si cu un impact social, cu tot ceea ce implica acest lucru, va fi mult mai atent la cum isi dezvolta afacerea, astfel incat sa isi permita sa faca treaba respectiva."

Insolventa pentru grupul de firme

Dupa parerea avocatului, insolventa grupului de firme reprezinta un alt aspect pozitiv al legii. "Pentru ca sunt cazuri cand se muta toate bunurile de pe o firma pe alta, cauzandu-se, in acest fel, un prejudiciu evident creditorilor. Dat fiind faptul ca Statul protejeaza activitatea economica a debitorului si ii ofera toate instrumentele, sigur, in masura in care exista ele, sa faca mutarea bunurilor de pe o firma pe alta, acesta ar trebui sa dea dovada de buna credinta. "

Falimentul si managementul defectuos

De ce ajung majoritatea firmelor care intra in insolventa in faliment?

Dupa cum am discutat anterior, scopul insolventei este acela de a ajuta la continuarea activitatii economice si nu la incheierea acesteia. Falimentul este, putem spune, un fel de masura extrema. Doamna avocat Minculescu ne prezinta cateva posibile cauze: "Daca una din cauze era faptul ca isi plimbau capitalul de la o firma la alta, surori, se vrea a se limita acest lucru, in sensul ca se vor baga toate in insolventa. Dar, cred ca este o capitalizare slaba a firmei. In sensul ca e dezvoltata atat de mult afacerea, ca un balon de sapun. In momentul cand se desumfla, de fapt, firma respectiva nu are prea multe bunuri concrete, care urmeaza a fi valorificate. Si nu vorbesc aici doar de bunurile corporale.

Iar, principalele cauze pentru care firmele ajung in situatii de insolventa, cred eu, lasand la o parte criza economica, tin de managementul defectuos in planificarea extinderii afacerii.

Poate si o proasta pregatire in domeniu a celor care conduc afacerea, poate si chestiunea ca au facut afacerea numai ca sa fraudeze pe altcineva. Poate ca si din cauza asta este birocratia asta excesiva. Adica, sa descurajeze pe cel care nu-si propune sa faca toate eforturile pentru o afacere. Daca chiar isi propune sa faca o afacere, sa o faca cu acest scop in minte".

"In momentul in care te extinzi mai mult decat poti sa intinzi de banii pe care i-ai pus la un loc, nu mai e viabila afacerea, incepe sa fie periclitat echilibrul financiar al acesteia. Nici nu vei mai putea sa acoperi o garantie, ca sa iei un imprumut de la banca, sa iti dezvolti afacerea. Daca esti manager prevazator, care are scoala de economie solida in spate, poate ca vei risca mai putin in a extinde afacerea fara sa ai un plan de rezerva. Nu se va ajunge la insolventa, daca stii sa iti planifici bine fiecare pas. Mentalitatea romaneasca a lui «merge si-asa», gandirea pe termen scurt, nu functioneaza in acest caz.", sustine Minculescu.

Falimentul persoanelor fizice

In ceea ce priveste falimentul personal, avocatul Larisa Minculescu declara: "Nu cred ca se impune o reglementare in acest domeniu, atat timp cat Noul Cod Civil prevede clar  modalitatea prin care sunt acoperite datoriile si sarcinile unei mosteniri, respectiv numai cu bunurile din patrimoniul succesoral. Mostenitorii nu mai sunt astfel tinuti, ca in vechea reglementare, sa raspunda de pasivul mostenirii si din bunurile lor, daca acceptasera mostenirea.
In ceea ce priveste scutirea de datorii a unei persoane in timpul vietii acesteia, pana la momentul mortii respectivei persoane, patrimoniul acesteia poate suferi modificari in sensul maririi sau micsorarii. Asadar, nu putem avea certitudinea neplatii unor datorii decat odata cu moartea debitorului."