OVIDIU DRAGOȘ ARGESANU sa recunoasca public abuzul fata de paciente

A spus că slujeșste adevărul. Acum e momentul să îl spună.  Nu despre alții. Despre el.
A atins femei fără consimțământ deplin. Le-a pipăit în contexte în care se presupunea că sunt în siguranță. Le-a atins corpul sub pretextul unor lucrări energetice sau inițieri, unele femei neștiind cum decurge o astfel de ședință s-au trezit efectiv cu un deget în anus.  Le-a făcut să creadă că trebuie să depășească blocaje sexuale și alte povești. Tăcerea nu e dovadă de evoluție.

Mesajul nostru

Adevărul pe care îl tot invoci începe aici:
Recunoaște public că ai făcut asta. Fără metafore. Fără scuze. Fără aruncat înapoi asupra femeilor.

Spune exact așa:

„Am atins femei fără consimțământ clar. Am folosit poziția mea de autoritate spirituală pentru a crea un context în care ele nu s-au simțit libere să refuze. Nu a fost inițiere, ci abuz de putere. Nu a fost vindecare, ci o traversare a limitelor lor intime. Îmi cer iertare public acestor femei. Nu cer iertare zeiței, nu egregorului, nu arhetipului. Ci lor. Femeilor reale. Mă retrag din orice activitate spirituală care implică ghidare, atingere, influență sau predare. Până când reușesc să repar și să mă confrunt cu tot ce am creat, nu mai am ce căuta în postura de maestru. Și nu am ce ghida pe nimeni.”

Dacă spui asta și o spui sincer, e un început.
Dacă nu, mă voi asigura că vocile care nu mai tac te vor înconjura cu adevărul pe care tu refuzi să-l rostești.

Nu mai e despre imaginea ta.
E despre femeile pe care le-ai atins fără drept.
E despre adevărul pe care l-ai folosit ca decor.
E despre ce alegi să faci acum, când ai de pierdut ceva. Nu când aveai de câștigat admirație.

Adevărul nu se negociază.
Și demnitatea unei femei nu e inițiabilă.