Pentru oamenii de ştiinţă, este un mister: din punct de vedere evolutiv, homosexualitatea este o trăsătură care nu ar fi fost de aşteptat să se dezvolte şi să reziste presiunii selecţiei naturale; totuşi, ea există la bărbaţi şi femei din majoritatea culturilor lumii. Acum, specialiştii au descoperit că un factor important în apariţia homosexualităţii este cel genetic, şi anume modul în care este influenţată expresia unor gene, aspect numit epigenetică.

Expresia genelor - adică modul în care se manifestă acţiunea lor, efectul lor în ceea ce priveşte trăsăturile morfologice, comportamentale, fiziologice etc. - poate fi modificată de anumiţi „comutatori” genetici, numiţi epi-marks, care activează sau dezactivează temporar genele. Epigenetica nu implică schimbări ale secvenţei de ADN - adică mutaţii propriu-zise - ci doar mici modificări ale compoziţiei unor molecule din structura genei (de exemplu prin adăugarea unor grupări metil). Aceste modificări mici au însă efecte foarte ample, putând schimba expresia unei anumite gene.

Un studiu care explorează aspectul epigenetic al apariţiei homosexualităţii umane a fost publicat recent în The Quarterly Review of Biology, avându-i ca autori pe Sergey Gavrilets, director al National Institute for Mathematical and Biological Synthesis (NIMBioS) şi profesor la Universitatea Tennessee - Knoxville, William Rice, profesor la Universitatea California - Santa Barbara, şi Urban Friberg, profesor Universitatea din Uppsala, Suedia.

Studiul lor arată că un număr de epi-marks legaţi de sex, care în mod normal nu sunt transmişi ereditar (nu trec de la părinţi la urmaşi), ci sunt eliminaţi, pot duce la homosexualitate în cazurile în care nu are loc acest proces de eliminare; în aceste cazuri, respectivii epi-marks pot fi transmişi de la o generaţie la alta, trecând de la tată la fiică şi de la mamă la fiu.

Studii anterioare arătaseră că homosexualitatea are o componentă genetică, în unele familii apărând cu o frecvenţă mai mare decât în altele, ceea ce sugerează existenţa unor factori ereditari în determinarea orientării sexuale. Totuşi, nu a fost descoperită nicio genă majoră asociată cu homosexualitatea, făcând astfel din acest fenomen o adevărată enigmă biologică pentru oamenii de ştiinţă.

În acest nou studiu, autorii au îmbinat informaţiile oferite de teoriile evoluţiei cu recentele progrese în cunoaşterea reglării moleculare a expresiei genelor şi a dezvoltării sexuale, obţinând un model matematic şi biologic care scoate în eviedenţă rolul epigeneticii în apariţia homosexualităţii.

Aşa-numiţii epi-marks constituie un „strat” suplimentar de informaţie adăugat structurii noastre genetice, pentru a controla expresia genelor. Genele conţin instrucţiunile de funcţionare, dar epi-marks controlează modul în care sunt urmate aceste instrucţiuni: când, unde şi în ce măsură o anumită genă se exprimă în cursul dezvoltării.

Aceşti epi-marks sunt, în mod obişnuit, creaţi la fiecare generaţie, nu moşteniţi, dar cercetări recente demnstrează că, în unele cazuri, ei pot trece de la o generaţie la alta şi astfel pot contribui la similarităţi între persoanele înrudite, imitând efectul genelor comune.

Anumiţi epi-marks legaţi de sex, produşi în perioada de început a dezvoltării fetale, protejează embrionii de ambele sexe de efectele variaţiilor considerabile ale nivelului de testosteron din corpul mamei, variaţii care au loc în mod natural în cursul sarcinii. (Organismul femeilor produce şi el, în mod normal, testosteron, în cantităţi mult mai mici însă decât organismul masculin.) Astfel, aceşti epi-marks specifici împiedică feţii de sex feminin să fie masculinizaţi în cazul în care au de-a face cu niveluri de testosteron anormal de mari şi protejeză feţii de sex masculin de efeminare, în cazul contrar.

Diferiţi epi-marks protejează diferite caracteristici ale corpului de masculinizare sau efeminare: unii afectează organele genitale, alţii identitatea sexuală, alţii orientarea sexuală (preferinţa pentru un partener de un anumit sex).

În rarele cazuri în care aceşti epi-marks sunt transmişi de la o generaţie la alta, de la taţi la fiice sau de la mame la fii, ei pot produce efecte inverse, precum feminizarea unor trăsături la băieţi (iar orientarea sexuală poate fi una dintre aceste trăsături) şi, în mod similar, masculinizarea unor caracteristici ale fetelor.

Aceste descoperiri rezolvă „enigma” evolutivă a homosexualităţii, arătând că anumiţi epi-marks implicaţi în dezvoltarea sexuală şi care, în mod normal, i-au protejat pe părinţi de variaţiile nivelului hormonilor sexuali în perioada fetală (când aceste persoane, viitorii părinţi, erau în etapa vieţii intrauterine) pot, uneori, să fie transmişi generaţiei următoare şi să determine apariţia homosexualităţii la copiii de sex opus ai acestor părinţi.

„Transmiterea unor epi-marks, antagonişti sub aspect sexual, de la o generaţie la alta este cel mai plauzibil mecanism evolutiv al fenomenului homosexualităţii umane”, afirmă Sergey Gavrilets, unul dintre autorii studiului. Studiu facut in perioada 2008-2011, daca nici asta nu va dovedeste ca nu e o boala, e clar ca sunteti ignoranti.

Mai puneti mana pe o carte si mai documentati-va. Eventual, va provoc sa fiti gay/lesbiene pentru 2 zile si sa afirmati cum ati devenit peste noapte lesbiene si gay-pentru ca multi afirmati ca se ia sau ca este o alegere. Afirmati asta pentru 2 zile, traiti pentru 2 zile sa vedeti cum e viata de gay.

#2813: -

Pana sa verific in detaliu studiul respectiv, as avea trei probleme cu aceasta concluzie.

Prima ar fi ca exista destule persoane care au trecut de la homosexualitate la heterosexualitate, ceea ce inseamna ca orientarea poate avea diferite cauze si nu este iremediabila in toate cazurile, chiar daca un segment al acestui grup, sa zicem, ar fi influentat de factori genetici. Atitudinea activistilor LGBT este de a desconsidera posibilitatea ca anumite persoane sa aiba aceasta tendinta din  cauza unor circumstante nefavorabile.

Daca acest proces ar explica in parte inclinatiile homosexualilor pasivi si ale transsexualilor, a doua problema este legata de homosexualii activi, unde nu se pune problema efeminarii. Ba mai mult, am observat ca unii se recomanda ca ''versatili'', in sensul ca pot fi si activi si pasivi. Oricum, in cazul celor exclusiv activi, efeminarea este exclusa.

A treia este legata de abordare, pentru ca, si sa aiba acoperire, aceasta teorie propune ipoteza unei anomalii genetice, nicidecum a unei trasaturi care sa produca un comportament sanatos si benefic.

#2813: -  

 halucinant! nu cred ca neaga nimeni ca pot aparea anomalii biologice din cauza unor disfunctiuni, la fel cum apare orice alta boala. ca vrem noi sa o numim intr-un fel sau altul, dupa cum pare ca da mai bine, asta este altceva, nu stiinta. este marketing si public relations sau cum s-or mai numi, adica vrajeala. dar cum de vorbim de anomalii pe baza de "orientare sexuala"? ce efort pentru a justifica o problema de raportare la ceea ce ai primit de la viata si de a pastra viata in limitele firescului. halucinant acest efort care inca nu a epuizat tot ce a avut de zis. mai urmeaza si alte "dezvaluiri" "stiintifice". se pare ca nu se intelege miza, sau poate chiar este sustinuta atingerea acestei mize de cei ce vin cu asemenea argumente.

#2813: -

''Acum, specialiştii au descoperit că....

Studiul lor arată că....

Aceste descoperiri rezolvă „enigma” evolutivă a homosexualităţii, arătând că...''

Nu. Studiul lor propune o ipoteza. Lucru subliniat chiar de Sergey Gavrilets, dupa cum poti asculta/ citi mai jos, direct de la sursa. El singur spune ca studiul ar putea sa fie incorect. Acelasi profesor ne reaminteste ca o ''gena gay'' nu a fost descoperita niciodata. Cu alte cuvinte, a ramas la nivelul teoriei. Dar pentru cine cauta cu disperare asa ceva, asta devine deja un lucru marginal.

http://www.9news.com/news/article/304611/188/Study-Homosexuality-trait-may-be-inherited

Stirea respectiva dateaza din 21 decembrie 2012, va sa zica la sfarsitul anului trecut aceasta teorie inca nu fusese verificata. In luna iulie a acestui an inca incercau sa stabileasca metodele de testare:

http://www.nimbios.org/wordpress/2013/07/19/testing-protocol-described-for-epigenetic-model-of-homosexuality/

Stiri mai recente nu exista, ceea ce inseamna ca testele ori nu au fost finalizate, ori nu au avut rezultatul dorit. Oricum, modul in care a fost prezentat studiul pe acest site, transformand o presupunere nevalidata intr-o certitudine, este unul complet fals.

 

''Mai puneti mana pe o carte si mai documentati-va.''

Intorc sfatul recomandand ca emitentul, care a citit despre studiu pe internet si nu intr-o carte, sa verifice si alte surse decat site-ul asociatiei Accept. O cautare de 5 minute ar fi fost suficienta.