Votati pentru mentinerea religiei in scoli

Ateii au încercat să influenţeze si sindicatele britanice la începutul Secolului XX, dar fără succes, proletarii britanici, la fel ca şi cei germani, optând pentru umanismul secular socialist. Proletarii Europei nu au devenit inamici ai credinţei ori religiei aşa cum ateii şi Marx anticipaseră.

Doar în Uniunea Sovietică au îmbrăţişat muncitorii ateismul, dar şi acolo, explică Spencer, bătălia pentru minţile lor a fost acerbă. În Rusia Sovietică credinţa s-a păstrat în special la populaţia rurală care a devenit tinţa unui ateism militant şi agresiv.

În primii cinci ani după Revoluţia Bolşevică şcolile creştine au fost închise, educaţia religioasă a copiilor a fost interzisă, atât în biserica cât şi acasă, biserici au fost demolate ori desacralizate, peste 2.500 de preoţi şi 1.900 de călugări au fost ucişi, la fel 3.000 de călugăriţe.

În 1925 Uniunea Sovietică a format Liga Militantă a celor fără Dumnezeu, o organizaţie alcătuită mai mult din tineri, care erau însărcinaţi cu distrugerea bisericilor, hărţuirea preoţilor şi a credincioşilor, batjocorirea oamenilor pioşi, şi sabotarea slujbelor religioase. Un exemplu a fost exproprierea clopotelor pentru a fi folosite în industrializare. Rezultatele acţiunilor antireligie au fost extreme şi fără precedent în istorie. Dacă înainte de Revoluţia Bolşevică Biserica Ortodoxă Rusă avea 54.000 de biserici, mănăstiri şi instituţii teologice, în 1940 au mai rămas doar cîteva sute.

Ca rezultat, şi numărul celor care s-au declarat atei a crescut vertiginos, mai ales în rîndurile celor educaţi ori născuţi după Revoluţia Bolşevică.