Votati pentru mentinerea religiei in scoli

Dragii mei „creștini înrăiți”,

Schimbările care au survenit în sistemul de educație cu privire la predarea religiei în școli și - este important de menționat: a religiei creștin-ortodoxe - este nimic altceva decât reacția firească a conștiinței acelor oameni care au avut curajul de a nu se lăsa îndoctrinați de dogmele religioase impuse de Biserică în toate sferele statului.

În condițiile dificile de existență și dezvoltare a Imperiului Roman, creștinismul părea a fi singura soluție posibilă care a mai rămas pentru a mai ține sub control populația. Astfel, împăratul Constantin, zis și Constantin cel Mare, a recurs la actul de oficializare în 313.

Este însă important de remarcat că la acel moment, Biserica nu avea un statut apropiat celui pe care îl are astăzi. De fapt, nici nu existau instituții numite „biserici”; acestea erau numite simplu „case de rugăciune”. Ceea ce a făcut ca puterea lor să crească și să câștige influență într-un ritm crescând, au fost privilegiile legale acordate de împărați, inclusiv după împărțirea Imperiului în Imperiul Roman de Apus și Imperiul Roman de Răsărit.

Adevărul este că propagatorii acestei religii prea s-au folosit de pârghiile pe care le dețineau, începând o luptă pentru influență dintre Biserică și Stat. Acest fenomen nu a încetat nici în ziua de azi, religia creștin-ortodoxă fiind exemplul de bază în țările precum România în ceea ce privește această luptă.

Din punct de vedere legal, este paradoxal cum a ajuns religia să fie obligatoriu predată în școli, România fiind considerat un stat laic.

Să ne amintim, totuși, de ce spunea Mircea Eliade: „Sub Theodosie cel Mare, creştinismul devine religie de stat, şi păgânsimul este interzis definitiv, astfel prigoniţii devin prigonitori.”

Diferența dintre ziua de azi și inchiziție este că astăzi nu mai sunt arși pe rug persoanele non-religioase (atei) sau de altă religie, însă sunt la fel de terorizați verbal, moral, în mod special cei din prima categorie.

În fine, prin cele expuse mai sus am vrut să ajung la două concluzii, opinii privitor la această petiție:

(1) Din moment ce în România există cetățeni de o altă religie, diferită de cea ortodoxă (oficial aproximativ 14%, deși tind să cred că această cifră a fost forțat micșoarată), ar fi logic ca și celelalte culturi să beneficieze de aceleași avantaje din partea Statului;

(2) Pentru că instituțiile de învățământ ar trebui să aibă un conținut didactic obiectiv și un caracter laic (lucruri cu care nu prea ne putem lăuda), consider a fi normală o separare clară între cele două instituții: Biserica și Statul. Or, ceea ce a fost până acum sistemul educațional nu poate fi lăudabil la acest capitol. Niciun ministru al educației, niciun deputat și niciun președinte de până acum nu și-au luat responsabilitatea în mâinile lui, din frica „de a fi huiduit” de un număr prea mare de cetățeni „evlavioși”. Ideală ar fi acea persoană care ar pune capăt tuturor acestor nedreptăți, care ar repune Biserica în drepturile sale de odinioară, cele care ar demonstra prin fapte (nu prin texte deșarte puse în lege) că între aceste instituții există o separare.

Dacă religia a dobândit prin crime și teroare privilegiile pe care le are, atunci să se găsească cineva care ar stopa acest lucru prin mijloace pașnice.

P.S.: Rog să fie înțeles clar mesajul meu. Nu optez pentru excluderea religiei din societate în general, ci doar pentru separarea ei de Stat.

P.S.2: Acest mesaj vine tocmai de la Chișinău. În Republica Moldova nu s-a predat religia în școli decât până acum câțiva ani. Acum este predată numai claselor primare (I-IV). Acest mesaj reprezintă doar o opinie a unui cetățean străin (deși român ca și voi), care nu poate închide ochii la multe dispute/probleme prin care trece societatea din România.

Cu respect,

Răzvan de la Chișinău.