Eliberarea păunilor ținuți în captivitate în Romania

„Uite, ce drăguț e, îi place de tine!", spune o bunică și îl ajută pe nepoțel să îndese o bucată de covrig prin ochiurile plasei de sârmă din spatele căreia se apropie un păun. Pasărea ciugulește îndrăzneț din covrig și înghite lacom.

„Ooooo, ce drăguț e!", repetă femeia. „Dar mai era unul, mai mare. Unde o fi?". Scrutează țarcul în care șase păuni pășesc alene pe pietriș, ciugulind din când în când pietricelele. Niciun fir de iarbă în spațiul în care unii nu și-ar ține nici măcar găinile. Pe alocuri, bidoane de plastic tăiate din care păsările beau apă și niște scânduri pe post de jgheaburi - goale acum - pentru grăunțe. Cozile care ar trebui să fie maiestuoase, că doar păunul e una dintre cele mai mândre vietăți de pe pământ, sunt jumulite. În lipsă de altă activitate, păunii se plimbă încet, hipnotic, în jurul țarcului.

Anual, sute de păsări, în special păunii suferă și mor, închiși în țarcurile lipsite de condiții. Semnând această petiție, vom trimite o cerere de eliberare a păunilor ținuți în captivitate.