În multe centre aflate sub subordinea DGASPC, abuzurile, neglijența și tratamentele umilitoare pot rămâne nevăzute tocmai pentru că se petrec în spatele ușilor închise. Când nu există supraveghere video în grupele, dormitoarele și spațiile comune, este mult mai greu să se clarifice rapid ce s-a întâmplat, cine a greșit și cum pot fi protejate persoanele aflate acolo.
Această lipsă de transparență îi afectează în special pe copii, tineri și adulți vulnerabili, care depind de personal pentru siguranță, îngrijire și respect. Dacă situația rămâne neschimbată, riscul este ca episoadele de abuz, intimidare, neglijență sau conflicte grave să fie sesizate prea târziu sau să nu poată fi demonstrate deloc, iar încrederea în sistem să continue să se erodeze.
Cerem Parlamentului României, Ministerului Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse și ANPDCA să introducă, prin lege și norme clare, obligativitatea camerelor de supraveghere video în grupele, dormitoarele și spațiile comune din centrele de zi și rezidențiale ale DGASPC. Măsura trebuie însoțită de reguli stricte de acces la înregistrări, păstrare limitată a datelor și protejarea vieții private, astfel încât supravegherea să fie un instrument de siguranță, nu de abuz.
Solicităm ca această modificare legislativă să fie adoptată și pusă în aplicare fără întârziere, cu termene clare pentru instalare, standarde unitare pentru toate județele și controale periodice reale. Un sistem care își asumă protecția oamenilor vulnerabili trebuie să poată dovedi că îi vede, îi apără și reacționează atunci când apar probleme.