Spune NU proiectului de lege 166/2025 – Atac la Canoanele Ortodoxiei

Către: Parlamentul României, Președintele României și opinia publică.

l. Introducere

Subsemnații, clerici și credincioși ai Bisericii Ortodoxe Române, ne exprimăm profunda îngrijorare față de proiectul legislativ nr. 166/2025 introdus de deputatul Silviu Vexler, care propune modificări la Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.

Acest proiect încalcă grav autonomia Bisericii, drepturile garantate de Constituția României și libertatea de conștiință religioasă.

Prezenta intervenție se fundamentează pe:

• Constituția României, care garantează libertatea religioasă și autonomia cultelor,
• Legea nr. 489/2006, art. 8,
• Canoanele Bisericii Ortodoxe Române, recunoscute prin Statutul BOR,
• Hotărârile Sinoadelor Ortodoxe recunoscute canonic de BOR, în special Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol (861).

II. Observații generale asupra proiectului legislativ

1. Încălcarea autonomiei statutare a Bisericii Ortodoxe Române
   Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 489/2006, fiecare cult recunoscut se organizează autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice. Proiectul de lege introduce limitări și sancțiuni ce contravin acestor prevederi, în special asupra preoților care, potrivit Canonului 15, întrerup pomenirea episcopului lor în caz de erezie publică.

2. Confuzie legislativă privind caterisirea și sancțiunile
   Canoanele Ortodoxe fac distincție clară între:
   • caterisiri întemeiate (în caz de motive personale, morale sau administrative),
   • și caterisiri nule canonic (în caz de întrerupere justificată de comuniune cu episcopi care propovăduiesc erezii).
   Prin urmare, orice sancțiune legală asupra preoților ce au întrerupt pomenirea în mod canonic (pentru a apăra dreapta credință) contravine nu doar statutului BOR, ci și regimului constituțional al cultelor.

III. Poziție canonică fundamentată

Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol (861), recunoscut de Biserica Ortodoxă Română, prevede: „...cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres (erezie)... nu numai că nu se vor supune certării canoniceşti... ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi.”

Această prevedere oferă temei preoților ortodocși să întrerupă pomenirea în cazuri de erezie fără a fi sancționați — nici canonic, nici administrativ, nici juridic.

Implicațiile Sinodului din Creta (2016)
În cadrul Sinodului din Creta (iunie 2016), Biserica Ortodoxă Română a aprobat documente ce au generat o amplă reacție negativă în rândul clerului și credincioșilor, întrucât au adus atingeri grave identității dogmatice și canonicii Ortodoxiei. Documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine” conține exprimări ce recunosc alte confesiuni drept „Biserici”, în contradicție directă cu eclesiologia patristică și cu învățătura stabilită de Sinoadele Ecumenice, care afirmă unicitatea Bisericii Ortodoxe ca Trup al lui Hristos.

O altă problemă majoră este acceptarea căsătoriilor mixte între ortodocși și eterodocși, sub justificarea iconomiei, în ciuda faptului că această practică este interzisă categoric de Canonul 72 al Sinodului Trulan (692), care stipulează că o astfel de căsătorie este nulă. Iconomia nu poate fi invocată acolo unde interdicția este absolută, dogmatic întemeiată și confirmată de întreaga Tradiție patristică. Aplicarea iconomiei în acest caz contravine rânduielii canonice și deschide calea relativismului eclezial.

Ca urmare, numeroși preoți ortodocși au întrerupt pomenirea episcopilor care au susținut aceste decizii, conform Canonului 15 al Sinodului I-II Constantinopol (861). Această întrerupere nu constituie o schismă, ci un act legitim de apărare a credinței împotriva ereziei publice, recunoscut canonic și protejat de art. 8 din Legea nr. 489/2006. Sancționarea acestor preoți prin prevederi legislative echivalează cu o ingerință neconstituțională în viața internă a Bisericii Ortodoxe și cu anularea libertății de conștiință religioasă garantate de Constituție și de tratatele internaționale.

IV. Probleme punctuale ale proiectului 166/2025

1. Articolul ce incriminează „exercitarea fără drept” a atribuțiilor religioase este formulat prea vag și permite abuzuri împotriva clerului nepomenitor, chiar dacă acesta acționează conform Canoanelor și în cadrul duhovnicesc ortodox.

2. Introducerea dreptului exclusiv de canonizare ignoră realitatea fundamentală a Ortodoxiei: sfințenia nu este decretată administrativ, ci este lucrarea lui Dumnezeu, recunoscută de Biserică în mod sinodal, în duh de sobornicitate și în conformitate cu mărturisirea dreapta a credinței. Canonizarea unui sfânt nu este un act instituțional, ci o confirmare duhovnicească a unei vieți sfinte, făcută în contextul unei Biserici care păstrează curăția credinței, fără erezie. A impune recunoașterea unor figuri religioase controversate sau în dezacord cu Tradiția și conștiința Bisericii este contrar libertății religioase, conștiinței ecleziale și dogmaticii ortodoxe.

3. Restricțiile asupra activităților din cadrul asociațiilor religioase pot fi folosite împotriva celor care, deși excluși abuziv, continuă să slujească conform Canoanelor. Astfel, proiectul riscă să stigmatizeze și penalizeze mărturisirea credinței ortodoxe autentice.

V. Concluzie
Solicităm respectuos analizarea și soluționarea celor prezentate:
• Retragerea sau reformularea proiectului de lege 166/2025,
• Excluderea oricărei prevederi care limitează dreptul clerului ortodox de a respecta Canoanele în vigoare,
• Garantarea prin lege a dreptului la opoziție canonică în caz de erezie,
• Consultarea experților canonici și teologici ortodocși în procesul legislativ, înainte de adoptarea unor măsuri ce privesc realitatea duhovnicească a Bisericii.

Anexat:
• Text canonic relevant (Canonul 15, Sinodul I-II Constantinopol),
• Articolele de lege invocate (Legea 489/2006, art. 8),
• Studii și mărturii privind aplicarea necanonică a caterisirilor.

Mihai Negrean    Contactați autorul petiției