Dați clic pe propozițiile false din textul petiției.
Care pasaj exact reprezintă discurs instigator la ură? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.
Care pasaj exact face apel la violență? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.
Care pasaj exact glorifică sau instigă la terorism? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.
Care pasaj exact hărțuiește sau intimidează pe cineva? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.
Care pasaj exact divulgă informații private? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.
Care pasaj exact acuză pe cineva de o infracțiune? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.
Care pasaj exact face apel la pedeapsa cu moartea sau la tortură? Dați clic pe propozițiile din textul petiției.
Propozițiile alăturate sunt grupate într-o singură afirmație. Dați clic din nou pe o propoziție pentru a o elimina.
PETIȚIE NAȚIONALĂ PENTRU APĂRAREA TEATRELOR PUBLICE DE REPERTORIU DIN ROMÂNIA
# PETIȚIE NAȚIONALĂ PENTRU PROTEJAREA TEATRELOR PUBLICE DE REPERTORIU DIN ROMÂNIA
**Articolul 33 din Constituția României** stabilește fără echivoc:
> *„Accesul la cultură este garantat, în condițiile legii.”*
și
> *„Statul trebuie să asigure păstrarea identității spirituale, sprijinirea culturii naționale, stimularea artelor, protejarea și conservarea moștenirii culturale.”*
**Statul roman nu respecta constitutia atunci când permite desființarea teatrelor publice de repertoriu și a trupelor permanente.**
În ultima perioada, la Focșani, Brașov, Râmnicu Vâlcea, Buzău și în alte orașe din România, asistăm la decizii care slăbesc sau desființează teatre publice de repertoriu și comunitățile artistice construite în jurul lor. Privite separat, ele pot părea situații locale, impreună descriu un fenomen național care pune în pericol unul dintre cele mai valoroase modele culturale construite în România.
România traversează o perioadă de profundă fragilizare socială. Rezultatele sistemului de educație sunt îngrijorătoare, consumul cultural rămâne printre cele mai scăzute din Europa, iar violența, lipsa dialogului și neîncrederea se extind în spațiul public.
Într-un asemenea moment, statul are obligația să întărească instituțiile care formează oameni, nu să accepte destructurarea lor.
Se vorbește despre actori.
Se vorbește despre posturi.
Se vorbește despre cheltuieli.
Dar teatrul public de repertoriu nu există doar pentru actori.
**Teatrul produce spectatori.**
Actorii sunt câteva mii.
Spectatorii sunt milioane.
Adevăratul beneficiar al teatrului public este cetățeanul.
Copilul care intră pentru prima dată într-o sală de spectacol.
Adolescentul care descoperă prin teatru literatura, istoria și primele întrebări despre sine si despre lume.
Profesorul care își aduce elevii la reprezentații.
Părinții și bunicii care împărtășesc cu copiii și nepoții lor experiența teatrului.
Comunitatea întreagă.
**Când desființați un teatru de repertoriu sau îi destrămați trupa, nu luați ceva actorilor.**
**Luați ceva cetățenilor acestei țări.**
Le luați accesul la cultură.
Le luați unul dintre puținele locuri în care se învață dialogul, empatia, gândirea critică și libertatea de a pune întrebări.
**Așa înțelege statul român să își trateze cetățenii?**
Teatrul public de repertoriu nu este doar o instituție administrativă.
Este **PATRIMONIU CULTURAL VIU!**
Solicităm Guvernului României și Ministerului Culturii să își asume protejarea teatrelor publice de repertoriu prin modificarea cadrului legislativ.
**Solicităm:**
* recunoașterea teatrelor publice de repertoriu ca **infrastructură culturală strategică** a României;
* completarea **Registrului instituțiilor și companiilor de spectacole sau concerte**, administrat de Ministerul Culturii, cu o secțiune distinctă dedicată teatrelor publice de repertoriu, care să beneficieze de un regim special de protecție;
* modificarea **OG nr. 21/2007**, prin definirea **trupei artistice permanente** ca element esențial al teatrului public de repertoriu;
* modificarea **OG nr. 21/2007**, astfel încât desființarea, transformarea sau reorganizarea unui teatru public de repertoriu să nu mai poată fi decisă exclusiv de autoritatea administrației publice locale, ci numai cu avizul Ministerului Culturii, după consultarea UNITER și a organizațiilor sindicale reprezentative, în baza unui studiu de impact cultural și în urma unei dezbateri publice.
Facem apel către actori, regizori, scenografi, dramaturgi, coregrafi, critici de teatru, directori și manageri de instituții culturale, profesori, studenți, UNITER, organizațiile profesionale din domeniul artelor spectacolului și către spectatorii din întreaga țară să ni se alăture.
Nu semnați această petiție pentru artiști.
Semnați-o pentru comunitățile din care facem parte.
Semnați-o pentru copiii care vor intra pentru prima dată într-o sală de teatru.
Semnați-o pentru ca România să nu piardă instituții pe care le-a construit în zeci de ani și pe care le poate distruge intr-o sedinta de consiliu
**Un teatru public de repertoriu nu aparține unei administrații vremelnice. El aparține memoriei, identității și viitorului unei comunități.**
**Astăzi avem datoria să îl protejăm. Împreună.**