Cazul Valentinei a arătat, încă o dată, cât de ușor poate ajunge o femeie într-o situație de risc atunci când semnalele de pericol nu sunt tratate cu suficientă seriozitate. Nu vorbim doar despre un singur episod, ci despre o problemă mai largă: prea multe femei ajung să ceară ajutor și primesc răspunsuri lente, fragmentate sau insuficiente.
Atunci când protecția întârzie, consecințele pot fi grave: frică permanentă, izolare, pierderea locuinței, a locului de muncă sau, în cel mai rău caz, violență repetată. Femeile afectate nu sunt singurele care suportă costul; familiile lor, copiii și comunitatea întreagă resimt efectele atunci când instituțiile nu intervin clar și la timp.
Soluția este una simplă și necesară: reguli aplicate ferm, evaluare rapidă a riscului, coordonare între instituții și sprijin real pentru victime. Asta înseamnă ordine de protecție aplicate imediat, acces ușor la consiliere și adăpost, precum și urmărirea serioasă a sesizărilor care indică pericol.
Solicităm Parlamentului și Guvernului României să adopte, până la următoarea sesiune legislativă, un pachet clar de măsuri pentru protecția femeilor: proceduri mai rapide de intervenție, finanțare stabilă pentru servicii de sprijin, pregătire obligatorie pentru personalul implicat și mecanisme de verificare a modului în care sunt tratate cazurile de violență.
După cazul Valentinei, nu mai este suficient să exprimăm îngrijorare. Este nevoie de decizii care să reducă riscul înainte ca altă femeie să treacă prin aceeași teamă, aceeași neputință și aceeași lipsă de protecție. Protecția femeilor trebuie tratată ca o obligație publică, nu ca o promisiune amânată.