Legea sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări
Sesizare cu privire la neconstituționalitatea legii ”sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice” nr. 487/2002 și a articolului 184 din Codul de Procedură Penală
Legea nr. 487/2002 încalcă Articolul 22 (alineatul 1) și Articolul 23 (11) din Constituția României: 22(1) Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate. 23 (11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.
Art. 53 ”Procedura de internare nevoluntară se aplică numai după ce toate încercările de internare voluntară au fost epuizate.”
Potrivit acestui articol, propunerea de internare voluntară este o acțiune premergătoare internării nevoluntare. Această practică contradictorie și obscură atentează la integritatea persoanei, permițând hărțuirea acesteia prin încercări repetate de internare într-o unitate psihiatrică. Orice persoană nevinovată și de bună-credință poate fi sancționată pe baza prevederilor acestei legi, întrucât internarea nevoluntară reprezintă o sancțiune aplicată pentru refuzul internării voluntare.
Internarea nevoluntară reprezintă o sancțiune privativă de libertate ce încalcă Articolul 23 (alineatul 13) din Constituția României: Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.
În Decizia nr. 527/2015, publicată în Monitorul Oficial, Curtea Constituțională a retinut că "internarea nevoluntară, prin natura sa, fără a constitui o sancțiune privativă de libertate, reprezintă o masură care privează de libertate persoana internată nevoluntar, în sensul că aceasta nu are libertatea să părăsească instituția medicală în care a fost internată împotriva voinței sale sau fără consimțământul său"; însă, conform dicționarului juridic și codului de procedură penală, internarea nevoluntară reprezintă o sancțiune.
"sancţiune - măsură de constrângere prevăzută de legea penală în cazul adoptării unui comportament prohibit prin norma juridică penală. ~ represivă - sancţiune penală care se aplică în vederea reprimării unei fapte penale (pedeapsa). ~ preventivă - sancţiune care se aplică pentru a preveni săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală prin înlăturarea unei stări de pericol (măsuri de siguranţă). ~ reparatorie (civilă) - sancţiune care constă în repararea pagubei rezultând din infracţiune, fie în natură, fie prin plata unei despăgubiri. ~ formală (nulitate procesuală) – sancţiune care se referă la încălcarea regulilor procedurale. ~ supletivă (completivă) -sancţiune care se aplică fie în completarea pedepsei, fie atunci când pedeapsa nu se poate aplica (măsurile de siguranţă sunt sancţiuni supletive). ~ coercitivă - sancţiune de drept penal care conduce la o privare sau restrângere de bunuri (viaţă, libertate, avere etc.). ~ aflictivă - sancţiune care reprezintă întotdeauna o suferinţă pentru cel căruia îi este aplicată.”
Art. 184 (alineatul 28) din Codul de Procedură Penală "Perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat într-o instituţie de specialitate în vederea efectuării expertizei psihiatrice se deduce din durata pedepsei, în condiţiile art. 72 din Codul penal."
Internarea nevoluntară este o sancțiune supletivă și privativă de libertate dar nu este o sancțiune de natură penală, întrucât se aplică după criterii medicale (diagnostice) și nu vizează cu certitudine o faptă penală.
Articolul 184 din Codul de Procedură Penală este neconstituțional și încalcă Articolele 3, 4 și 101 din Codul de Procedură Penală, deoarece Articolul 23 din Constituția României nu prevede implicarea psihiatriei în procedura penală, psihiatrul nu are funcție judiciară iar internarea nevoluntară a persoanei suspectate este o măsură care favorizează inducerea în eroare a instanței.