#193: - Re: Re: Re: Re: Imi iubesc profesia, nu doresc sa iau spaga. 

 Nimic din ceea ce mi-ati raspuns nu imi este strain, si va respect pentru faptul ca ati scris despre problemele de care va loviti in spital , ca si loc de munca , insa repet nu ne este strain la nicunul toti trecem prin furcile gaudine ale sefului la locul de munca, si la noi sefii, managerii .directorii sunt pusi politic, si noi daca nu suntem de acord cu anumite practici de a da spaga sefului la locul de munca ca sa te puna intr-un loc unde sa tai frunza la caini pe acelasi salariu , si pentru multe alte favoruri suntem priviti ca paria daca ripostam, penalizati,ni se inventeaza diverse greseli chiar daca nu le ai, suntem primii pe lista la restructurari.Diferenta dintre noi si dvs este ca noi ne-am asumat resposabilitatea, si de a ramane fara loc de munca cu toate ca avem probleme foarte grave in familie, si sa nu fim tratati/te la spital sau in mediul privat sa ne mai salveze doar popa cum spun anume colegi ai dvs. desi avem probleme de sanatate si noi. Si dintre ai nostrii colegi de munca au plecat in strainatate satui de mizeria de la locul de munca , de mizeria morala, si de mizeria la propriu si sunt bine dincolo, in orice domeniu ar lucra,  dintre noi ceilalti mai putin speciali nu au plecat 5000 au plecat  cateva milioane, am scris mai sus.Nu trebuie dvs sa va cereti scuze public in numele colegilor dvs, asta nu rezolva problema, nu indreapta sistemul, si nu trebuie sa ne spuneti ca va zice managerul de spital ca asa este si dincolo in strainatate, trebuie sa-i spuneti ca este intr-o mare eroare, multi dintre dansii au facut specializare sau au mers la conferinte facute tot de clinici private, in spitalele de stat dincolo nu exista onorarii (spaga legalizata) tocmai pentru ca exista si clinici private, culmea ironiei nu atat de multe ca la noi.Nu doar medicii au iesit peste granitele tarii , au iesit si rudele noastre, sau unii dintre pacienti si stiu cum este la spital sau la o clinica privata dincolo, am mai scris si repet ne-am tratat chiar pe asigurarile de sanatate a celor din familie care erau deja acolo, a prietenilor lor straini, sau a celor la care am mers in vizita inca dinainte sa existe cardul de sanatate, sau sa faci asigurare de calatorie.Imi pare rau ca va repet va admir pentru curajul avut, va admir ca ne-ati semnat petitia, insa noi nu discutam despre un caz singular , cel al dvs noi discutam despre un intreg sistem ce trebuie restructurat din temepelii daca se doreste sa se faca medicina si sa se trateze pacientii, daca se doreste sa avem un popor sanatos care sa munceasca si de la care sa aiba de unde colecta taxe si impozite, noi discutam de bolnavi care pot fi recuperati sa mai munceasca,  din pacate cei care sunt deja cu probleme de handicap sau la pensie pe caz de boala chiar daca ar fi recuperati nu ar avea unde sa se angajeze, decat sa ia tot drumul strainatatii, insa ma indoiesc.Toata lumea vorbeste despre medici si medici rezidenti, insa nimeni nu zice nimic de lipsa de asistente si infirmiere, stiti ca sunt elevi care dupa ce termina nu se pot angaja pentru ca aveti in sistem angajarile blocate, am vazut voluntari cu scoala privata de asistente care vi s-au alaturat din dragoste pentru meserie si in speranta ca vor avea un loc de munca in curand, stiu si ca se face cheta pentru medicamente, nu noua pacientilor trebuie sa ne spuneti asta, ci lor managerilor de spitale, d-lui ministru, noi suntem cei care cotizam pentru cheta, si noi am dat de multe ori pentru un coleg bolnav  sau pentru un pacient bolnav, sau le-am cumparat medicamente pentru ca nu aveau bani, sau am strans bani sa se poata opera..Intrebarea este cat doriti sa mai continue acest sistem bolnav?!!si de ce se doreste sa se continue in acest sistem bolnav?!!Se tot vorbeste despre cum este dincolo in sistemul de sanatate insa nu se spune ca dincolo se trateaza si cel asigurat si cel neasigurat,nu se spune ca dincolo nu s-au furat bani din CNAS sa se construiasca clinici private, nu se deturneaza fondurile din sistemul de stat catre privat si nu se ia spaga de la pacient.Si cu asta inchei , va reamintesc ca noi dorim sa aveti salarii decente nu pentru a nu va mai umili dvs ca luati spaga de la cei suferinzi, cand spun dvs nu ma refer la persoana dvs ci la medici in general, noi dorim sa aveti salarii decente pentru ca noi sa nu mai fim umiliti , furati, plimbati , mintiti, pentru ca noi sa ne puteam lua medicamentele , sa ne facem tratementele recuperatorii, si sa putem supravietui si cu taxe , impozite , si alte dari catre stat , sa ne tinem regimul alimentar si de viata corect pentru ca sa nu mai ingrosam randurile la usa cabinetelor de stat si private, si nici a spitalelor.Concluzia mea este ca nu se doreste asta pentru ca se doreste ca in continuare banii nostrii in acest domeniu sa fie spalati, si furati , stiti de ce , pentru ca au de unde suntem multi bolnavi deci cum se spune in popor : "are balta peste", si se poate santaja in continuare cu plecarea medicilor, si cu presiunea pe pacient.din partea mea poate sa faca la medici si 10.000 de euro salariu,nu ma deranjeaza, important este sa il merite, si sa-si faca treaba decent si cu bun simt...ca si noi venim cu capul plecat si cu lacrimi in ochi sa fim salvati, si cei mai mai multi dintre noi nu suntem bolnavi ca ne-am distrat, sau ca  ne-am taiat cu tiganii, unii suntem bolnavi fara voia noastra, ca am fost indopati de 25 de ani cu mizerii alimentare, , suntem bolnavi din cauza saraciei,sau pentru ca nu ne-am permis o mancare sanatoasa si am cumparat mizeriile aliemntare,pt ca nu s-a facut preventie , pentru ca am avut conditii proaste de munca , viata grea de familie, suparari necazuri, accidente,sau pentru ca ne-am nascut cu probleme, suntem bolnavi real si fara sa avem vreo vina, nu suntem bolnavi pentru ca am fost betivi,sau am dus o viata dezordonata prin cluburi, sau pentru ca am dus o viata de lux si nu am tinut cont de sanatate , chiar si acestia trebuiesc tratati, chiar si infracotrii trebuiesc tratati pentru ca oricne merita o sansa noua la VIATA !

#194: PRO DEMINITATE - Re: Re: Re: Re: Re: Imi iubesc profesia, nu doresc sa iau spaga. 

 Nu am citit tot ce s-a comentat, ci in diagonala, insa sa stiti ca orice reforma, revolutie a oricarui sistem are si victime multe si probabil ca trebuie sa apara condamnari foarte aspre, sa intre medicii in greva si sa se piarda vieti omenesti si cadre de valoare pentru ca statul sa reactioneze. Fara masuri si reactii extreme, niciodata nu se va schimba nimic. Nu iau apararea nimanui, dar oamenii privesc tare diferit lucrurile cand sunt sanatosi si candd sunt bolnavi... Si povestea cu spaga, asteptatul etc... Ii revolta cand sunt sanatosi, nu stiu cum si cui sa dea mai repede cand sunt bolnavi, deci...sunt multi ipocriti printre puritani si daca aplicam duble standarde, avem si duble masuri! Iar eu, personal, mi-as dori sa vad medicii demisionand in bloc sau intrand in greva generala pana li se vor face si lor salariile de 3-5 mii de euro, fiindca le-ar primi asa daca ar proceda de maniera aceasta si nu ar fi omor calificat, nici genocid. Si-ar exercita drepturile lor izvorate din contractele de munca! Si ei au dreptul la greva ca orice angajati! Sangele e singura solutie de a rezolva problemele atunci cand nu exista respect si dialog constructiv si va fi sange din ambele tabere: sangele pacientilor care chiar vor muri cat ei vor fi in greva si sangele medicilor care vor sfarsi sau morti sau prin inschisori, sacrificati de toti in numele unor idealuri. Da, cinicul coleg al domnului doctor are dreptate, dar asa-i la razboi: sunt multe victime si pagube colaterale.

#194: PRO DEMINITATE - Re: Re: Re: Re: Re: Imi iubesc profesia, nu doresc sa iau spaga. 

 Sarut mana, Doamna! Aveti dreptate. Orice viata e inestimabila, orice om merita o sansa. O sansa la viata, la tratamente, la a ajunge in cea mai buna forma pe care o poate atinge. Orice viata e unica, e irepetabila. Doamna, eu stiu aceste lucruri. Si ca multi oameni ajung bolnavi de saracie, din ignoranta, nu fiindca sunt betivi, desfranati, drogati etc. Am tratat si din acestia. Chiar daca ma injurau, miroseau, tipau. Stiu. Dar Dumneavoastra ma credeti ca tot ce pot eu sa fac e sa spun mai departe si sa sper ca poate cineva, undeva, candva, va tine cont? Eu sunt doar un om, un om cu slabiciuni, cu indoieli, cu frici, cu esecuri, cu neimpliniri, cu dureri, cu frustrari, cu regrete. Pe toate acestea, le port in mine, cu mine, incerc sa le ascund cand am pacienti. Si reusesc cat au nevoie de mine ca medic. Stiti care e una dintre putinele bucurii si impliniri din profesia mea? Ma bucur ca ii salvez, dar asta mi-e menirea, insa o mult mai mare bucurie simt cand oamenii au incredere in mine... Si oamenii cu care ma intalnesc imi pun frecvent sufletele pe tava... Odata cu boala, ma fac partas si la vietile lor. Stiti care e cea mai mare temere a mea? Nu ca va veni DNA-ul, ci ca atunci cand voi intra in sala de operatie, imi voi aminti povestile, emotiile, le voi vedea chipurile... Eu nu am voie atunci sa am emotii, sentimente. Daca am, pot gresi si ei pot sa moara. Radem, plangem, glumim inainte sau dupa. In timp ce, nu pot, trebuie sa fiu robot si nu-mi iese de fiecare data. Rasuflu usurat cand am terminat. De multe ori rad sau plang ca prostul. E un rasul-plansul nervos, necontrolat. E o descarcare. De multe ori, sunt vlaguit si simt doar durere. Durere in stomac, durere in coloana, o colica renala. Stiti ce cumplite-s durerile de rinichi? Te fac sa te chircesti, iti vine sa te rostogolesti, dar n-am voie sa fac asta. Si tin toate durerile in mine. Eu am de dat si vesti proaste, Doamna! Mie imi mai si mor oamenii dinainte. Nu se intampla cu lunile, dar se mai intampla... Si cel mai groaznic lucru e sa trebuiasca sa spun unor parinti ca si-au pierdut copiii... A trebuit sa fac de doua ori asta. A mai fost o situatie, dar nu am vazut parintii. Aceea m-a marcat numai pe mine. Insa, insa a trebuit sa spun unei mame ca si-a pierdut unica fiica, o fata frumoasa, studenta, de 19 ani... Stiam ca nu avea sanse, dar mama a insistat si ne-a convins pe toti s-o operam. Ea spera o minune. Minunea n-a venit, dar mi-as fi dorit sa opresc timpul in loc, sa ramana in momentul in care am intrat in operatie. Cand am facut-o, mama avea speranta. Cand am iesit, i-am luat tot... Fata era pentru mama lumea toata, aerul, universul. Nu stiam ce sa-i spun. A plans doua ore in bratele mele. A plans si a tipat ca nu era adevarat, ca fata ei traia si noi nu realizam, ca poate ca dormea, poate anestezia a fost prea puternica. Eram deja tata si tot tata de fata. A mea avea 5 ani, a ei ... A doua oara, a trebuit sa spun unei mame de 70 de ani ca si-a pierdut fiul de 41. Daca prima a plans, a tipat, era in negare, a doua a fost muta, a incremenit. Nu ma vedea, desi se uita in ochii mei. Dar privirea mamei trecea prin mine, undeva dincolo. Dincolo de realitatea noastra. Eu ma trezesc deseori cu ele in minte si-L rog pe Dumnezeu, daca o exista, sa nu-mi mai faca niciodata asta, sa nu-mi mai dea o mama careia sa-i spun ca i-a murit copilul. Au trecut 6 ani si nu mi-a mai dat, dar... E ceva la fel de grav. Eu am ajuns sa ma indoiesc ca Dumnezeu exista.  Daca exista, nu ajungeam aici, nu discutam despre asta. Si tot ce pot sa fac e sa imi mai cer inca odata scuze. Sa va rog sa ma iertati, sa spun ca-mi pare rau. Imi pare rau ca sunt un om comun, oarecare, ca nu sunt perfect. Imi pare rau ca gresesc, am indoieli si temeri. Imi pare rau ca am dezamagit pe unii. As zice ca-mi pare rau ca mai traiesc inca, insa v-as minti. Fiindca nu pot sa imi doresc sa ma despart de sotie si fiica. Nu pot. E si instinctul de conservare. Sunt multe. Dar tot imi pare rau. Imi pare rau ca nu stiu ce sa mai fac, cum sa mai fac ca sa fie bine. Imi pare foarte rau ca nu vad niciun bine si daca am gresit atat de grav, incat sa merit sa fiu judecat, arestat, nu ma apar, ma duc la inchisoare. Nu poate fi mai rau acolo decat ce am in suflet. Si imi asum greselile. Sunt gata sa platesc pentru ele cum vor aprecia cei in drept ca merit. Imi pare rau. E tot ce pot sa spun.