Dilema mea se naste din faptul ca mi-am petrecut mare parte din tinerete umbland pe la expozitii prin tara ca sa vad ciobanestii romanesti si chiar am vrut sa ma implic in povestea asta a lor, dar de la o vreme n-am mai inteles care-s rasele, care-s standardele, care-s asociatiile si m-am lasat pagubas, dar dragostea fata de ei a ramas.Totusi, din 2000 ma ocup si cu vanatoarea cum ii spune lumea, dar eu am studiat-o la facultate sub numele de "Cultura vanatului" ceea ce inseamna altceva, printre altele zero toleranta fata de orice fel de daunator al vanatului(cu par, cu pene, cu doua picioare sau cu patru picioare).Revenind la statut:
Articolele 1-6,9-16,18-21,25 sunt in regula.
Articolele 7 si 8.Nu stiu daca era cazul.Inca n-am vazut pitbulli, rotweiler sau copoi pe la stane, dara daca se intampla asa ceva, apoi ciobanii aia chiar au probleme grave la cap.
Art.17Ar trebui sa sune cam asa:"Ciobanul are obligatia de a lua toate masurile pentru a impiedica haituirea animalelor salbatice nerapitoare de catre caini sai"
Art.22.In cazul in care cainii ciobanesti ucid un animal salbatic nerapitor, ciobanul este obligat sa achite despagubiri gestionarului fondului de vanatoare conform anexei la legea 407/2006.
Art.23 Daca se aplica art.22 nu cred ca vor mai ajunge cainii ciobanesti sa ucida in mod obisnuit animale salbatice nerapitoare.
Art.24 Pai daca am stabilit ca fiecare tine atatia caini cati are nevoie, ce rost are sa mai comunice numarul lor, comunica doar semnul de identificare.
Art.25 Aici e mult de discutat.Articolul asta seamana cu articolul din 407/2006 care zice "se interzice vanatoarea cu ogarii sau cu metisi ai acestora", cand primul articol al legii defineste clar vanatoarea si iti explica clar ca aceasta se face cu arma, vine Adrian Nastase( mare premier la vremea aceea si vanator sef la AJVPS)si baga si el in lege articolul cu ogarii, aiurea, asa, cand era clar si fara articol ca nu-i voie sa vanezi cu ogarii, desi fie vorba intre noi, la cati ogari sunt, mai bine legifera fenomenul ca era mai civilizat, dar deh, noi suntem inca socialisti si uram apucaturile burgheze.Sa revenim la articolul nostru, cred ca e in plus, nu exista nicio lege la ora actuala care sa permita impuscarea cainilor ciobanesti.Legea permite doar impuscarea cainilor hoinari, adica a celor neinsotiti, fara semne de identificare, aflati la distanta de zone locuite.Daca acel caine, indiferent de natura lui, ca-i ciobanesc, ca-i tiganesc, ca-i din capatul satului se mai ocupa si cu cautarea, haituirea si omorarea vanatului, atunci este clar un caine hoinar si suporta rigorile legii, pentru ca daca alearga animalele e greu sa mai stai sa analizezi daca are sau nu semne de identificare,sau este insotit, iei masuri si gata.Desi, nu cred ca cineva face acest lucru cu placere.Toti ar prefera sa nu fie pusi in situatia asta.
Si ar mai fi ceva, gestionarea unui fond de vanatoare, presupune achitarea anuala a unui tarif de gestionare, de regula de ordinul miilor sau zecilor de mii de euro, care se imparte la proprietarii terenurilor din raza fondului de vanatoare.Fond de vanatoare inseamna toate suprafetele din extravilan.Nu mi se pare normal, daca pe 30% din suprafata fondului sunt pasuni de oi cu tot ceea ce inseamna asta, gestionarul sa plateasca tariful de gestionare intreg, cand e clar ca pe acea suprafata nu vaneaza.Ar fi necesar un articol, in aceasta lege sau in legea vanatorii, care sa reglementeze acest aspect.
Ca o concluzie cred ca de fapt ar fi necesara o lege a oieritului, care sa asigure un cadru legal pentru desfasurea acesteia, cu drepturi, obligatii si raspunderi si in aceasta sa se faca referiri si la cainii ciobanesti si care sa armonizeze relatia cu celelalte activitati umane cu care intra in conflict la ora actuala(agricultura,silvicultura,turism, vanatoare,etc.).
In speranta unei Romanii mai civilizate, va doresc tot ce-i mai bun,si daca eliminati articolele care aduc atingere culturii vanatului din statut sau dintr-o posibila lege a oieritului, va asigur de sustinerea mea.

#14: Cristian -

Din câte observ, vă plac lucrurile care lasă loc la interpretări, și asta nu e bine. Insistați că, dacă sunt câinii bine hrăniți, nu mai vânează. Păi să dăm o lege care să oblige omul să-și hrănească ciobăneștii și rezolvăm problema?!

Dacă ciobanul  trebuie să asigure despăgubiri pentru nerăpitoare ucise de câini, punem din nou decizia în cocoșul vânătorului care poate dispune după bunul său plac că orice hoit găsit pe fond a fost ucis de ciobănești. Face procesul verbal, îl comunică ciobanului iar acesta are dreptul să atace decizia în instanță, în termen de 15 zile. Ca să demonstreze (cum?) că animalul n-a fost ucis de câini. Legea devine din nou abuzivă.

Sunt de acord să plătească acel om care vânează folosindu-se de câinii ciobănești, dar să fie ca la radarul poliției: cu dovada fotografiată/filmată că omul vâna cu câinii. Sau prins în flagrant.

Mai e un aspect: porcii mistreți crescuți ca la fermă pe fondurile de vânătoare trec granița în culturi. Am un prieten  care în lunile august și septembrie își pune târla lângă tarlaua de porumb și doarme și el acolo cu ciobanii, ca să fugărească porcii cu câinii. În cazul în care turma de mistreți intră-n cucuruz, adio recoltă. Despăgubiri zero. Ca să nu mai vorbim de faptul că omul ar merita salariu de paznic din cauza mistreților. Ce să zică el? Hrăniți-vă mistreții ca să nu-mi mai strice porumbul?

Am 4 ha de fânaț pe care e fond de vânătoare. Nu m-a întrebat nimeni nimic, nu mi-a dat nimeni nimic. E proprietatea mea privată și un încrezut dobitoc a vrut să tragă în câini când câinii au sărit spre el. Dacă trăgea, îi tăiam mâinile. Ce caută pe proprietatea mea fără să ceară  voie? În fine, mistreții ară an de an fânațul dar nu vine gestionarul fondului să-mi repare glia. Ongulatele îmi mănâncă fân din clăi cât le poftește inima, dar nu-mi plătește nimeni fânul.

Și să nu mai menționăm că iepuri, căprioare, ciute, mistreți pasc în grâu, lucernă, porumb și unde vrea mușchiul lor.

Asta e situația reală. Trebuie să existe și toleranță, de fiecare parte, în limitele unor reglementări clare și a unui hazard pe care nu îl putem controla nici noi, ciobanii, nici vânătorii.