Demiterea directorului juridic CPR pt. deservicii aduse profesiei

COMPROMIS & SFIDARE

În ultima vreme sunt amenințat subtil si sunt invitat de mulți dintre trădători la un compromis, însă ceea ce mă uimește nu este intenția lor dolosivă, ci capacitatea cinică de regenerare a acestor indivizi prin sfidare. Educația com­promisului reprezintă cea mai gravă carență etică a societății românești, indiferent de vârstă sau nivel intelectual. Schimbarea aparentă a axei puterii înseamnă pentru mulți schimbarea sau flexibilizarea convingerilor aclamate puternic anterior, dar și a atitudinii față de adevărul cunoscut.  Fiecare comportament din registrul lașității este explicat de autorul său printr-un soi de dizidență perversă împotriva celui ce alege să rămână demn, utilizând etichete publice accesibile, asezonate consistent la nivel emoțional.  Cel mai înalt grad al falsității este sfidarea, când trădătorul cinic și-a pierdut rușinea retoricii, chiar și aparente, continuând să te privească în față.  Trăim într-o țară a etichetelor publice, în care spiritul gregar se bazează pe lașitatea asumării adevărurilor incomode și a unei individualități critice competente. Profitorii trădării, active sau pasive, o numesc înțelepciune. În realitate, oamenii nu acționează împotriva con­științei lor, deoarece aceștia nu și-au cristalizat un sistem axiologic real, ci pe baza instinctului de conservare, a oportunității imediate, afundându-se în promiscuitatea facilă a compromisului. Orice câștig bazat pe compromis are un preț, pierderea imediată a demnității, revenirea la instinctele bazale, egoiste și dobândirea unui modus vivendi în afara conștiinței, specific oricărui supraviețuitor primar.

DESCHIDE-ȚI MINTEA!