Demiterea directorului juridic CPR pt. deservicii aduse profesiei

                 1- ,,regizorii, actorii si sutinatorii,, coalitiei.

                2.-  Nu au fost dati afara intrucat au fost impreuna in coalitie, jucand la cacealma, totul pentru subjugarea masei psihologilor ,,sacrificati,,.

Miza acestui teatru diabolic: bani, bani, viitor asigurat si trai imbelsugat pentru indivizii din comitetul director al cpr, functii in cpr/cursanti si masteranzi  asigurati pentru universitari.

Regizarea ,,spectacolului,, a respectat vechea regula teatrala: ,,regizorii, actorii si sutinatorii,, desi ,,prieteni,, in realitate, vor trebui sa ,,joace'' la cacealma astfel incat tintele-spectatorii-psihologii platitori - sa fie pacaliti, sa fie convinsi ca asista la un conflict - o lupta intre cei ce le ,,apara drepturile" si cei ce ii discrimineaza si vor sa-i faca slugi pe plantatia - psihologia lor.

Acum ,,piesa,, a luat sfarsit, cu beneficii asigurate pentru coalitie. ,,Regizorii,actorii si sustinatorii,, s-au asigurat ca vor fi platiti pentru tot restul vietii ,,garantia" fiind succesul piesei cacealma. Se bazeaza pe legile facute de ei in favoarea lor, pe plata bazata pe munca, stresul si cheltuiala masei psihologilor, obligati si fara cale de iesire, sa le asigure viitorul stapanilor ,,baietii destepti din psihologie".

Regizarea si sutinerea piesei cacealma s-a facut cu cheltuiala ,,unde trebuie,, si a avut sustinere din partea unui public de psihologi pupatori. Acestia psihologi pupatori sunt cei care au obtinut avantaje profesionale rapid, imbogatiti peste noapte, sarind peste legile facute de ,,regizorii si actorii,, coalitiei ce au inchis ochii, ca plata - cu functii- pentru contributia la sustinerea piesei cacealma de catre psihologii pupatori.

Istoria s-a repetat. Nu este nimic ce nu a mai fost, nu va fi nimic ce nu s-a mai intamplat. Homo homini lupus -omul este lup pentru om.

Finalul si succesul real nu este acesta. Inca este mult fum imprejur si va mai fi un timp, pentru muritori.

Vanzarea nu s-a facut la intamplare. Doar nebunul crede ca toata evolutia universului este rodul intamplarii, al hazardului. Tot nebunul ,,uita,, ca este limitat, ca este facut din pamant si in pamant sfarseste.

Aceasta ,,dorinta de uitare,, a fost pusa in scena.