Demiterea directorului juridic CPR pt. deservicii aduse profesiei

Iulian-Laurentiu Stefan - Facebook

,,PROBLEMELE PROFESIEI DE PSIHOLOG (PROFESIE LIBERĂ?)

1. Neinformarea și neimplicarea tuturor membrilor în dezbaterile cu privire la problemele acute ale profesiei, precum și limitarea dezbaterilor în interiorul forurilor de conducere (ex. mulți membri nu cunosc problemele pe care le întâmpinăm în relația cu instituțiile/autoritățile publice, opiniile membrilor sunt formulate pe baza unor informații superficiale/false/zvonuri);

2. Lipsa unei metodologii profesionale adaptate, validate și etalonate pentru populațiile specifice din România, pe fondul nerespectării legislației, tolerarea și cultivarea influenței și monopolului comercianților și corporațiilor asupra metodologiei profesionale (ex. selecția și elaborarea testelor utilizate o fac comercianții/universitarii și nu psihologii, costurile exagerat de mari ale unor teste neadaptate, nevalidate și neetalonate pentru populațiile specifice);

3. Conflictul de interese și starea de incompatibilitate a multora dintre membrii care activează în forurile de conducere și concomitent dețin funcții publice în sistemul de învățământ superior, economie, administrație publică sau în sistemul militar (ex. mulți membri în forurile de conducere dețin funcții de conducere în universități, societăți comerciale, armată, poliție, servicii de informații);

4. Necunoașterea legislației profesionale, încălcarea acesteia cu bună știință sau dezinformarea, uneori chiar de către membrii forurilor de conducere sau reprezentanții psihologilor (ex. psihologii primesc deseori informații false sau contradictorii din teritoriu, în cadrul formării/supervizării, fiind contrariați de condițiile impuse, fără să consulte legislația, "intrarea în profesie se realizează numai după finalizarea masterului", "trebuie să utilizezi doar teste cu licență");

5. Limitarea activității comisiilor de specialitate la activitățile de atestare, avizare și certificare profesională, precum și neimplicarea membrilor forurilor de conducere în soluționarea unor probleme privind apărarea drepturilor și intereselor psihologilor în fața autorităților și instituțiilor publice (ex. lipsa de interes și de disponibilitate a celei mai mari părți dintre membrii forurilor de conducere pentru deplasare sau întâlniri periodice, pentru activități de control profesional și de reprezentare în specialitate);

6. Numărul extrem de mare al absolvenților facultăților de psihologie, nivelul de pregătire diferit și imposibilitatea pătrunderii acestora într-un termen scurt pe piața serviciilor psihologice (ex. multe dintre facultățile de psihologie și-au mărit în mod considerabil cifrele de școlarizare la cursurile universitare de licență, iar numărul masterelor în domeniu a crescut exponențial în ultimii 10 ani);

7. Confuzia între calitatea de cadru didactic și psiholog, precum și transferarea ierarhiei din sistemul universitar în sistemul profesional, utilizarea studenților în activitățile de producere și promovare a testelor care ulterior se comercializează (ex. obținerea în mod discriminatoriu a anumitor drepturi și privilegii de către unele cadre universitare, multe dintre acestea neexercitând profesia de psiholog și neavând experiență profesională practică, promovarea comercială indirectă a testelor în facultăți pentru viitorii clienți);

8. Denigrarea publică a conducerii organizației profesionale, a membrilor și scăderea credibilității profesionale prin implicarea în conflicte sau scandaluri publice ai căror inițiatori și protagoniști sunt psihologii, practicile nedeontologice ale psihologilor, confuzia de rol și uneori implicarea acestora în mod părtinitor în conflictele de familie, politice sau din justiție, adesea televizate (ex. emisiuni TV, articole, postări pe rețele de socializare);

9. Lipsa unui sistem unic de formare și supervizare profesională specific profesiei de psiholog, bazat pe obținerea unor competențe profesionale reale, practice, realizat cu ajutorul unor practicieni cu experiență practică recunoscută, în afara mediului universitar, militar, administrativ sau comercial (ex. majoritatea formărilor din sistemul universitar sunt exclusiv teoretice, anacronice și inconsistente în raport cu nevoile pieței serviciilor psihologice);

10. Lipsa ghidurilor de bune practici in domeniile și specialitățile profesionale, pe baza adoptării unor metodologii specifice de desfășurare a activității profesionale, adaptate, validate și etalonate de către psihologi pentru populațiile specifice la nivel național, precum și respingerea proiectului de reglementare a unui centru național de standardizare a metodologiei (ex. dependența psihologilor de manualele unor teste comerciale, adesea neadecvate și neadaptate, lipsa unor standarde naționale pentru metodologia profesională).

DESCHIDE-ȚI MINTEA!"