Demiterea directorului juridic CPR pt. deservicii aduse profesiei

Psihologii nemultumiti de activitatea cpr se exprima public

http://www.psychologies.ro/editorial-iuliana-alexa

Colegiul Psihologilor s-a transformat intr-o Mafie. Despre scandalul care afecteaza azi profesia de psiholog.

COPSI nu face nimic pentru psihologii cărora le ia banii.

În realitate însă COPSI exploatează psihologii, hrănindu-se din veniturile (și așa mici) ale colegilor! Practic mai toți psihologii cu reputație profesională au devenit formatori și supervizori iar obligativitatea de a ne pregăti permanent (de parcă lucrăm în IT și dacă ratăm un an suntem ca și inexistenți) face să investim anual în psihologie cam cât câștigăm. Unde ajungem în ritmul ăsta? Noi nu avem câștigurile (ne)oficiale ale medicilor și nici drepturile lor așa că hai să regândim sistemul de biruri că nu e adaptat realității!

Sistemul de acordare a treptelor profesionale este (sau a devenit) jenant. Am primit subiecte la interviu din materia de facultate, de exemplu. Colegiul verifică cunoștințe profesionale sau competențe?!! Cu ce drept? De ce mai avem facultăți și studii postuniversitare?

Andreea N.: Eu am avut ceva probleme de-a lungul timpului cu Colegiul, motiv pentru care am renunțat la a mai reînnoi trepte sau a solicita atestate.

Violeta R.: Am fost dezgustată când a trebuit să bat un drum de la Iași la București ca să obțin o simplă semnătură pe autorizația de liberă practică, după ce am stat la o coadă imensă pe un hol îngust în clădirea Colegiului…Acum fac asta loco, dar tot mi se pare ciudat să dai 300 lei doar pentru o semnătură. Plus alte taxe și condiții greu de îndeplinit dacă nu vii cu mulți bani de acasă, ca să poți începe să profesezi…

Cristiana B.: Nemulțumitor e faptul că acest COPSI a fost făcut pentru a reprezenta și apăra interesele psihologilor în raport cu alte instituții și ministere, iar el fix asta nu mai face. Cei care lucrează pe Psihologia Muncii și pe Transporturi au rămas la mâna medicilor, Colegiul în schimb, a avut grija să își facă un „mare și faimos“ institut.

Viki D.: Eu sunt șef de filială. În afară că am tras de psihologi să-și plătească taxele nu am făcut nimic pentru ei, pentru că nu am avut ce să fac.

Carmen M. M.: Este umilitor să aștepți să intri la o comisie pe treptele unei scări, ore în șir, într-o clădire la a cărei construcție ai contribuit, cu taxele plătite de tine. Sunt cazuri în care Colegiul invalidează diplomele obținute. Sunt confuză. E o organizație profesională care trebuie să reglementeze activitatea și să ne apere drepturile.  

Alina B.: Se plătesc o serie de taxe, dar efectiv psihologul nu e ajutat cu nimic. Doar mai multe formări și cursuri obligatorii pe zi ce trece. Oricum cine profesează, se formează. Dar la unele cursuri care merită, nu sunt credite. Eu aș dori ca trecerea în treapta superioară supervizării, la autonom, să nu mai fie o vânătoare de vrăjitoare, o încercare de a respinge pe cât mai mulți aspiranți.

Laura N.: Numărul de taxe amețitor de mare și sume care nu reflectă veniturile reale ale majorității psihologilor. La fel, obligativitatea creditelor profesionale anuale, pe fiecare specialitate, ale căror costuri se pot ridica la peste 10000 lei pentru cei care au mai mult de trei specialități, și cei din provincie care au și cheltuieli de deplasare și cazare pentru participarea la manifestările profesionale.