Să-mi pice fața când am citit astăzi o postare a unei colege de breaslă, prin care am aflat că în conformitate cu ordinul 123/123/2015, emis de MMFPSPV, se radiază ocupația de psiholog, cod COR 263411. S-or fi gândit cei de la ministerul respectiv că la ce bun, așa, psiholog în abstract? Sau, mai probabil, la faptul că, în curând, în această categorie vor intra toți cetățenii României, deci s-ar impune o oarecare diferențiere. Cine știe, poate așa or fi și normele europene, nu am studiat în profunzime problema și nici nu fac vreo confuzie între profesia și ocupația de psiholog. Profesia nu a dispărut, doar latura instrumentală a sa, aia de aduce bani și îți asigură un nivel de trai. Fiind destul de curios din fire, am vrut să văd ce a rămas, așadar am căutat în COR după cuvântul cheie „psiholog”:

• 134212 Psiholog șef secție, laborator
• 26 Specialiști în domeniul juridic, social și cultural
• 263 Specialiști în domeniul social și religios
• 2634 Psihologi
• 263401 Psiholog în specialitatea psihologie clinică
• 263402 Psiholog în specialitatea consiliere psihologică
• 263403 Psiholog în specialitatea psihoterapie
• 263404 Psiholog în specialitatea psihologia muncii și organizațională
• 263405 Psiholog în specialitatea psihologia transporturilor
• 263406 Psiholog în specialitatea psihologia aplicată în servicii

Au rămas specializările, de acord, șefia (bine, eu credeam că a conduce o secție nu este o ocupație în sine, ci mai mult o calitate, dar cum ocupația nu este specifică psihologilor, nu mă cramponez de ea), două categorii ce m-au amuzat, chiar dacă, până la un punct, se pot justifica (cele care implică domeniul juridic și, mai ales, cel religios), dar și clasa generală Psihologi (2634), pe care mi-am propus să o analizez ceva mai detaliat.

În primul rând, am aflat ce-s psihologii și ce fac ei: „Psihologii efectuează cercetari și studiază procesele mentale și comportamentul ființelor umane, individual sau în grupuri, și aplică aceste cunoștințe pentru a promova adaptarea și dezvoltarea ființelor umane pe plan personal, social, educațional sau ocupațional.”. O definiție superbă din punctul meu de vedere, de unde se deduce un puternic caracter științific. Ceea ce nu am prea priceput, ține de clasele generale. Aflu că psihologii fac parte, ocupațional vorbind, din „Grupa majoră 2 – Specialiști în diverse domenii de activitate.”, până aici e OK, însă subgrupele încep, ușor-ușor, să mă bage în ceață: „Subgrupa majoră 26 – Specialiști în domeniuljuridic, social și cultural” și „Grupa minoră 263 – Specialiști în domeniul social și religios”.

Hai dă-mă! Ar fi extraordinar dacă psihologii ar face parte, generic, vorbind, din categoria specialiștilor în domeniul juridic. Dar unde sunt formările juridice de bază? Mai ales că vorbim despre o subgrupă MAJORĂ. Cât despre aia minoră, e clar. Cum pot face parte psihologii din categoria specialiștilor din domeniul religios, asta zău că nu pot pricepe. Nici studii de bază nu există în acest domeniu și, cred, nici competențe, să fim serioși. Doar dacă avem în vedere ceea ce se promovează intens ca fiind psihologie, mai exact elemente de misticism indian combinate cu măsurători de aure și terapii la distanță prin telepatie. Îmi cer public scuze pentru faptul că, până acum, am susținut caracterul științific al psihologiei. Observ că m-am înșelat din moment ce aflu că psihologia, pe lângă elementele sociale și culturale pe care, în mod logic, le presupune, le are în vedere și pe cele juridice (!!!), dar, mai ales, pe cele religioase. Faptul că psihologii pot efectua expertize în domeniul judiciar (destul de diferit, ca noțiune, de cel juridic), nu cred că poate califica psihologia ca disciplină juridică. Dacă am accepta asta, atunci am putea spune că și contabilitatea este o disciplină juridică, la fel specialiștii în cadastru sau inginerii constructori, toate categoriile profesionale din care pot proveni experți judiciari. Despre „specializarea” psihologului în domeniul religios nu am ce să comentez, încadrarea fiind rizibilă pentru orice om care mai are o urmă de logică. Știu că unii vor identifica elementul social ca fiind punctul comun, însă, din punct de vedere logic, includerea unei categorii într-o clasă conduce la moșternirea caracteristicilor clasei respective.  Dar să vedem, strict referitor la psihologi, ce ocupații sunt:

• 263401 Psiholog în specialitatea psihologie clinică. 
• 263402 Psiholog în specialitatea consiliere psihologică 
• 263403 Psiholog în specialitatea psihoterapie
• 263404 Psiholog în specialitatea psihologia muncii și organizațională 
• 263405 Psiholog în specialitatea psihologia transporturilor 
• 263406 Psiholog în specialitatea psihologia aplicată în servicii 
• 263407 Psiholog în specialitatea psihologie educațională, consiliere școlară și vocațională
• 263408 Psiholog în specialitatea psihopedagogie specială 
• 263409 Psiholog în specialitatea psihologie aplicată în domeniul securității naționale
• 263410 Psiholog în specialitatea psihologie judiciară – evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligrafului 
• 263411 Psiholog 
• 263412 Psihopedagog
• 263413 Expert poligraf
• 263414 Psiholog școlar
• 263415 Cercetător în psihologie
• 263416 Asistent de cercetare în psihologie
• 263417 Cercetator în psihopedagogie specială
• 263418 Asistent de cercetare în psihopedagogie specială
• 263419 Terapeut ocupațional

Acestea sunt toate. Înainte de a discuta despre orice altceva, se impun câteva întrebări logice:

1. De ce a fost necesară o ocupație specială pentru terapeut ocupațional în clasa psihologilor. Terapia ocupațională nu face parte din categoria psihologilor specialiști în psihoterapie? Nu știu, doar întreb
2. De ce s-a radiat ocupația de psiholog, dar s-a păstrat cea de psihopedagog?
3. Categoria psihologului specializat în psihologia judiciară conduce direct și explicit la evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligrafului. Asta e singura tehnică ce permite evaluarea comportamentului simulat? Nu cumva s-a inclus în COR o categorie ocupațională care să creeze, în mod mai mult decât evident, o poziție de monopol a unei instituții care formează în domeniul tehnicii poligraf? Unde se încadrează, ocupațional vorbind, ceilalți specialiști în domeniul evaluării comportamentului simulat, dar care nu folosesc tehnica poligraf?
4. Ce înseamnă ocupația de „expert poligraf” și de ce este necesară ca ocupație de sine stătătoare? Să înțeleg că cei din categoria la care m-am referit în întrebarea 3 nu sunt experți în poligraf? Ar fi o contradicție logică evidentă. În plus, termenul de expert nu prea are reprezentarea unei ocupații. Expertiza de dobândește în foarte mult timp, pe baza unei experiențe bogate, confirmată social și științific. Sau această ocupație s-a constituit special pentru a face loc unor persoane care devin experte prin urmarea unor cursuri foarte scumpe și de durată relativ scurtă, organizate de cineva? Doar întreb, pentru că, iarăși, dacă ar fi așa, s-ar crea o poziție tare urâtă de monopol a unora, ceea ce ar putea duce la probleme serioase de legalitate.

Toate ocupațiile scrise înclinat au drept condiție necesară, dar nu și suficientă, absolvirea de studii superioare. Cu alte cuvinte, pentru a putea câștiga un leu, pe lângă diploma de licență, îți trebuie o specializare pe care o faci în timp și contra cost, prin cursuri de specialitate. Este în regulă până aici, cel puțin teoretic, deoarece nu te poți numi specialist dacă nu ai experiență (internshipul) și dacă nu probezi competența. Trecem peste aspectul că, chiar dacă specialist ajungi greu, poți ajunge ușor expert dacă ai diploma de licență și dacă urmezi niște cursuri de specialitate, destul de scurte, cu evaluare internă și subiectivă a competențelor.

Dacă o persoană a terminat psihologia și nu are bani, fie se apucă de cercetare (dacă, desigur, are unde și dorește asta), fie se face psihopedagog sau terapeut ocupațional (??!!), fie se apucă de altceva sau lucrează prin baruri pentru a strânge banii necesari ca să facă anumite cursuri și să plătească taxe către unii de confundă psihologia cu propria lor sufragerie, monopolizând complet breasla, e drept, cu acordul tacit al acesteia. Dacă asta nu este discriminare, atunci nu știu ce poate fi.

Nu prea înțeleg cum de au scăpat domeniile de cercetare. Fie că cei care fac încă cercetare în psihologie au un cuvânt destul de puternic pe plan intern și internațional, prin urmare este riscant să te iei de ei, fie, mai probabil, au unii în plan să organizeze cursuri pentru atestate de cercetător și să ne trezim că avem nevoie de atestate pentru a cerceta ceva. Nu m-ar mira absolut nimic.

Singura posibilitate ca să poți lucra legal ca psiholog, până te specializezi, era ocupația „psiholog”, echivalentă, logic vorbind, celeia de psiholog generalist sau, ca să nu-mi argumenteze unii că așa-i în Occident, de psiholog stagiar. Dacă tot veni vorba, țin să vă anunț că în acel Occident pe care îl tot invocați, psihologul stagiar ESTE PLĂTIT de către supervizor. La noi e invers. Stagiarul plătește supervizorul. Păi de unde mama dracului să plătească omul ală ca să ajungă să profeseze, și el, imediat după facultate? Eliminarea acestei ocupații duce, în mod direct și indiscutabil, la o poziție discreționară a COPSI. Nimeni nu poate profesa dacă nu urmează cursurile acreditate de noi, dacă nu face stagiile acreditate de noi, dacă nu obține atestatele noastre. De la opincă la vlădică ne închinăm la măria-sa COPSI. Treziți-vă, oameni buni, că în curând până și dreptul de a respira al psihologilor va fi reglementat de COPSI. Chiar nu vedeți că nu puteți mișca fără să plătiți?

Și, ca să nu vorbim aiurea, să vedem cum e prin alte profesii, tot liberale. Vom considera domeniul juridic și cel medical, că tot am aflat că psihologii sunt juriști.

În domeniul juridic, licențiatul devine jurist. Se poate angaja, imediat, pe un post ce consilier juridic (cod 261103), la o instituție, de exemplu la COPSI, fără să aibă nevoie să-și vândă un rinichi pentru a profesa. Tot fără să „cotizeze” pe undeva, poate deveni juristconsult (cod 261103) și, ce să vezi, există și categoria generală avocat (cod 261101) pentru care dai examen ca să intri, daca vrei, în barou. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că, dacă nu ai bani dar ești foarte bun, poți intra la INM și să termini ca magistrat. Dacă vrei să fii notar, stagiatura o faci într-un cabinet notarial și EȘTI PLĂTIT PENTRU ASTA.

În domeniul medial, licențiatul medic poate fi, imediat, medic rezident (cod 221102) în spital și ESTE PLĂTIT pentru asta. Specializările și treptele profesionale se pot obține, în mod firesc, în timp, cu efort și cu examene serioase. Nu am auzit, până acum, de cursuri scurte și scumpe pe care, dacă le urmezi, să devii, imediat, medic primar.

Orice domeniu profesional ați lua, veți constata că pe baza diplomei de licență poți, imediat, câștiga bani angajându-te potrivit nivelului de pregătire. Este decizia fiecăruia dacă dorește sau nu dorește să continuie evoluția în carieră, însă NICĂIERI NU SE LIMITEAZĂ UN DREPT FUNDAMENTAL, DREPTUL LA MUNCĂ. Asta înțeleg prin faptul că diploma de licență îți conferă toate drepturile legale. Prin radierea ocupației de psiholog, dar neitroducerea unei ocupații alternative, de exemplu cea de psiholog stagiar, consider că s-a comis un abuz groaznic și care oferă puteri absolute și discreționare COPSI, limitând dreptul constituțional la muncă. Acest lucru este cu atât mai ciudat cu cât ocupația„psihopedagog” rămâne. Consider că, prin această radiere, un absolvent de psihologie nu va avea nicio posibilitate să se angajeze direct în muncă și să beneficieze de rezultatele muncii, munca fiind condiționată de alte cheltuieli obligatorii către organisme de specialitate. Mai mult, prin decizia sa, MMFPSPV lasă fără obiect diplomele de psiholog emise de către instituțiile de învățământ superior, pe care tot Statul Român le recunoaște. Deoarece consider că Statul Român a comis un abuz, îmi rezerv dreptul de a da spre studiu această speță persoanelor mai competente în domeniul juridic (chiar dacă am aflat că și eu am competențe) și de a acționa în consecință.