Este Memoriul domnului Constantin Roibu ( https://www.dropbox.com/s/jrjsq1vk91ms36n/RaportComplet.pdf ) impotriva Raportului domnului Gheorghe Piperea ( http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2013-03-13-14407961-0-oltchim-raport-privind-cauzele-care-generat-starea-insolventa.pdf ).
"Memoriul" este dreptul la replica al domnului Constantin Roibu impotriva "Raportului" domnului Gheorghe Piperea. Si este diferenta de clasa si de profesionalism iar diferenta il descalifica pe domnul Gheorghe Piperea (nu neg, este un bun profesionist in domeniul juridic).
Eu am citit si "Raportul Piperea" si "Memoriul Roibu" si cred in cele prezentate in "Memoriul" domnului Constantin Roibu.
Fiecare poate sa citeasca cele doua documente si fiecare poate sa-si spuna parerea.
Fiecare are dreptul la libera exprimare, fiecare crede ce si pe cine doreste.
In cazul de fata ADEVARUL NU ESTE LA MIJLOC dar sunt sigur ca ADEVARUL va iesi la suprafata iar cei vinovati vor plati!
Singurul meu sfat pentru cei care citesc acest comentariu este sa citeasca cele doua documente si se vor convinge singuri cine are dreptate.
Voi continua, asa cum am spus, publicarea unor parti importante din "Memoriu".
Oltchim este o societate listată la Bursa de Valori București începând cu anul 2005, iar statul român în calitate de acționar majoritar a impus reguli de guvernanță corporativă și transparență decizională la cele mai înalte standarde, reguli pe care noi le-am aplicat și respectat.
În mod real, există câteva cauze majore care au dus Oltchim în insolvență, cauze care sunt susținute de date, cifre, informații, documente, audituri și analize de piață, întocmite de autorități și entități competente și specializate în domeniu și nu aruncate pe piață fără justificare, așa cum procedează administratorii judiciari. Acestea sunt:
1. Diminuarea capitalului social al Oltchim și blocarea în AGEA din decembrie 2007, cu rea-credință a majorării capitalului social de către PCC într-o manieră ostilă și subversivă.
În martie 2012 Comisia Europeana a aprobat efectuarea majorării capitalului social la Oltchim, ca nefiind ajutor de stat.
Statul român a notificat Comisia Europeana pentru a-i da dreptul să facă majorarea capitalului social ca nefiind ajutor de stat încă din anul 2008. Normal era ca în termen de 6 luni Oltchim să primească aceasta aprobare, însa ca urmare a presiunilor și reclamațiilor făcute de către PCC, investigația CE a durat până în martie 2012.
În toata aceasta perioadă, Oltchim a funcționat la un nivel redus, fiind în permanență la un pas de închiderea activității, managementul făcând eforturi uriașe pentru a face față atacurilor și presiunilor făcute de același PCC.
Cu toate ca s-a luat aprobarea de la Comisia Europeana și s-a convocat AGEA pentru majorarea capitalului social la Oltchim, în luna august 2012, reprezentantul statului în AGEA a votat într-un mod absolut inexplicabil împotriva majorării, conform mandatului emis de către OPSPI.
N-am interes niciodată ce a stat la baza raționamentului celor de la conducerea MECMA și a OPSPI și de ce au blocat majorarea capitalului social, după ce timp de peste 4 ani statul român s-a luptat să obțină aceasta aprobare?
2. Comportamentul comercial ostil și acțiunile concertate ale acționarului minoritar Petro Carbo Chem (PCC), având drept scop discreditarea Oltchim, blocarea activității la toate nivelurile și pe toate sectoarele de activitate (producție, comercializare și cercetare).
Acest comportament a fost instrumentat prin implicarea activă a reprezentantului legal al PCC în România, Dl. Wojciech Zaremba și a președintelui PCC, Dl. Waldemar Preussner. Succesul demersurilor acestora s-a manifestat prin pasivitatea Guvernului României (în diverse formule politice) în a efectua conversia creanței AVAS în acțiuni, în ciuda faptului că s-a obținut încă din iunie 2007 acordul tacit al Comisiei Europene la cel mai înalt nivel. În martie 2012 acordul pentru efectuarea conversiei a fost dat explicit și în scris de către Comisia Europeana.
Caracterul defăimător al acțiunilor la adresa Oltchim de către PCC a fost recunoscut fără niciun fel de dubiu și în mod explicit de instanțele române în repetate rânduri, ultima recunoaștere o reprezintă câștigarea procesului împotriva acestora în 2013, întărind convingerea că aceștia sunt principalii răspunzători pentru insolvență.
Vă informăm că vom continua toate demersurile pentru atragerea răspunderii juridice a PCC pentru rolul determinant în insolvența Oltchim, atât în nume propriu, cât și în numele tuturor celor care au fost prejudiciați prin aceste acțiuni.
3. Oprirea furnizării materiilor prime de bază: etilena și propilena de către OMV Petrom ca urmare a închiderii Arpechim – divizia petrochimica Bradul.
Închiderea Diviziei Petrochimice de la Arpechim în 2008 a forțat Oltchim să funcționeze la mai puțin de 45% din capacitate, nemaiavând posibilitatea să procure materie primă din surse alternative. Astfel, scăderea la sub 45% din capacitate Oltchim nu mai are cum să fie profitabilă, fapt subliniat și de auditorii societății KPMG în repetate rânduri. Aceștia menționează clar în auditurile sale din 2009, 2010 și 2011 că pierderile înregistrate sunt cauzate de funcționarea redusa (Anexele 15-18).
În plus, oprirea Arpechim a forțat Oltchim să facă schimbări și opriri frecvente a fluxurilor tehnologice, toate cu costuri semnificative pentru societate. Tabelul 1 arată în mod clar nivelul de funcționare redus la Oltchim și se vede fără dubiu că funcționarea redusă este cauza reala a pierderilor.
4. Criza industrială și financiară, începând cu anul 2008, când Oltchim a pierdut piețe și parteneri tradiționali.
Oltchim este un operator major pe piața produselor chimice, iar piețele pe care operează sunt caracterizate printr-un grad ridicat de interdependență. Impactul crizei asupra capacității de plată a partenerilor tradiționali ai Oltchim a fost unul semnificativ și a forțat managementul societății: (a) să mărească termenele de plată a mărfurilor livrate și (b) să revizuiască cantitățile și oferta de produse, având în vedere schimbările dramatice prin care treceau toți partenerii societății.
Este menționat clar de către KPMG în auditul anului 2008 ca principala cauza a pierderilor o reprezintă declanșarea crizei mondiale, Oltchim fiind puternic afectat, deoarece exporta peste 75% în producția sa.
5. Schimbarea procedurilor de privatizare în anul 2012 și a caietului de sarcini pentru privatizarea Oltchim cu o săptămâna înainte de termenul de depunere a ofertelor.
Această manieră amatoricească de a conduce un proces de privatizare a unei companii cu valori de sute de milioane de Euro, arată cât de dezinteresați au fost cei care au gestionat întregul proces. Se pune întrebarea: pe cine au reprezentat de fapt cei care au condus MECMA și OPSPI la momentul privatizării?
Sunt dispus să susțin în mod argumentat și documentat (spre deosebire de maniera în care a fost redactat Raportul) toate aceste concluzii în fața oricăror autorități administrative sau judiciare din România, precum și a factorilor decizionali din mediul de afaceri.
Datele și informațiile utilizate în acest material au fost procurate din surse publice, iar cele care nu au fost disponibile au fost furnizate prin asistența altor părți menționate în Raport.
Acest memoriu este doar un prim pas în identificarea corectă, obiectivă și lucidă a cauzelor insolvenței Oltchim, și implicit a soluțiilor posibil a fi puse în practică în vederea reorganizării și salvării acestui obiectiv de importanță strategică națională, precum și în protejarea legitimă a demnității și reputației de care se bucură întreaga echipă managerială a Oltchim, prin eforturile autentice de salvare a întreprinderii.
Doresc să asigur pe această cale pe toți cei interesați că nu voi scuti niciun efort pentru recunoașterea pe cale judiciară a caracterului tendențios și prejudiciabil al Raportului.
Voi reveni cu un nou "episod" din acest memoriu.