Abuzurile din Romania trec oceanul

Agresivitatea nu este “normală”

“Şcoala vieţii” continuă să îl înveţe pe copil că este bine în anumite situaţii să fii agresiv, să jigneşti, să umileşti pe celălalt, cu alte cuvinte, în concepţia larg răspândită, să te aperi. Astfel de modele de reacţie sunt întărite pe mai multe planuri, de la scenariile şi personajele jocurilor video, a multora dintre filmele de acţiune sau chiar desene animate, la ceea ce putem observa în mod curent în jurul nostru – “dacă ataci tu primul, nu ajungi să fii călcat în picioare, dacă ai tu o atitudine dominatoare celălalt se poate intimida şi astfel obţii ce vrei”. Unul dintre efectele cele mai nocive în astfel de situaţii este că ajungem să acceptăm ca normală agresivitatea şi să devenim insensibili atunci când ea se manifestă în relaţiile noastre sau ale celor din jur.

Dacă în cazul violenţei fizice lucrurile sunt mai uşor de observat şi delimitat, în cazul agresivităţii psihice manifestările sunt uneori mai subtile, însă efectele dureroase, negative nu sunt deloc de neglijat. Dacă în ceea ce priveşte abuzul fizic ştim în mare parte cum se manifestă, în cazul abuzului psihologic putem fi insensibili la formele sale, putând considera în mod pripit că sunt simple “scorneli psihologice”.Imaginaţi-vă pentru o clipă ce simte o persoană care aude din partea celui/celei în care are cea mai mare încredere şi căruia i-a jurat respect, credinţă şi iubire replici precum: “Eşti un prost/proastă, idiot/idioată”, “Arată-mi imediat ce ai cumpărat! De ce ai luat X când ţi-am spus să iei Y! Cum să am încredere în tine dacă nici de atâta lucru nu eşti în stare?”, “îţi interzic să mai voirbeşti la telefon cu mama ta!”, “Eu hotărăsc la cât stă termostatul. Să nu îndrăzneşti să te atingi de el”, “Beau din cauza ta. Dacă am avea o căsătorie mai fericită nu aş fi nevoit să bea”, “Mă enervez din cauza prostiilor tale” etc.

Astfel de suferinţe se pot ascunde în spatele unor lozinci aparent cât se poate de bine intenţionate: “E normal ca femeia să îl asculte pe bărbat; aşa scrie în Biblie”, “Fac asta pentru binele nostru; el/ea nu se descurcă!”, “E de datoria mea să mă ocup de banii familiei”.