S.O.S. familia!

Sa presupunem ca lobby-ul lor are succes si reformele cerute de ei sunt implementate pe moment, pentru a transforma societatea. Insa ei nu sunt decat un grup folosit in acest scop, intre multe altele. Va rog sa urmariti materialul de mai jos, despre modelul sovietic al subversiunii, descris in detaliu de un fost agent KGB.

https://www.youtube.com/watch?v=5gnpCqsXE8g

Datand din 1984, discursul este atat de graitor pentru realitatile prin care trecem astazi incat oricine ar observa similitudini, fie el cat de sceptic. Pe scurt, etapele subversiunii ar fi acestea:

1. Demoralizarea
2. Destabilizarea
3. Criza
4. Normalizarea

Din ce se vede, noi am fi in faza a doua. Prima faza dureaza 15-20 de ani, suficient pentru a influenta o generatie intreaga sa gandeasca altfel, prin raspandirea directa a mentalitatilor de export (in cazul nostru prin mass-media si divertisment mai mult decat orice altceva). Aceste influente sapa la temelia sistemului etic al tarii respective, a culturii, a spiritualitatii si a organizarii sociale traditionale. Suna cunoscut?

A doua faza consta in crearea tensiunii in societate prin incurajarea formarii unor grupuri radicale, de genul celor care ''lupta'' pentru ''drepturile'' homosexualilor - exemplu dat si in discurs de altfel. Oameni care inainte taceau si isi vedeau de viata lor deodata sunt mobilizati sa adopte o atitudine militanta pentru a polariza societatea in tabere beligerante, pana se ajunge la criza. Din exterior, grupurile sunt impinse sa nu accepte niciun compromis, de asta vedem absurditatea cu care ele cer sa dicteze asupra tuturor (fiind sponsorizate din afara de magnati-caracatita, ca George Soros).

Criza, fireste, reprezinta apogeul conflictelor, in care oamenii incep sa simta nevoia de o conducere categorica, din dorinta de a pune capat dezorganizarii. Apare la un moment dat mana forte - partidul, conducatorul, solutia asteptata, in uralele ''revolutionarilor''.

Insa, spre surpriza lor, militantii radicali incep sa isi dea seama ca au fost folositi pentru ascensiunea unui grup politic din care nu vor face parte niciodata la modul serios, iar schimbarile implementate nu coincid deloc cu ce li s-a promis initial. De fapt, asemenea grupuri care chiar militeaza pentru ceva din convingere (sau fanatism, sau tulburari psihice, chiar nu conteaza) sunt intotdeauna inlaturate de la putere si uneori chiar fizic.

Preluarea puterii e un joc pragmatic, cinic, in care nu e loc pe termen lung pentru idealisti; ei isi indeplinesc rolul, cum spune dl Bezmenov, exclusiv destabilizand o tara, mobilizand masele intr-un sens sau altul. Putem lua N exemple de tari unde socialistii, imediat ce au ajuns la putere, au inceput sa isi elimine colaboratorii si sa se elimine intre ei pana au ramas grupuri extrem de mici care sa dicteze mersul lucrurilor (URSS, Cambodgia, Cuba etc). Marxistii convinsi au fost printre primii pusi la zid si eliminati, sub acuzatia de tradare.

Explicatia e simpla - rezultatul nu e niciodata menit sa fie cel afisat maselor si propagandistilor convinsi, ci opusul lui, iar cei care au sustinut activ o rasturnare de sistem, dandu-si seama ca au fost prostiti, se transforma peste noapte in cei mai inversunati inamici ai noului regim. De exemplu, socialismul a promis egalitate si a creat societati in care cativa aveau putere de viata si moarte asupra tuturor celorlalti; a promis suficienta pentru toti si in schimb a adus o saracie extrema, care a ucis milioane de oameni. Cei care s-au revoltat au fost pusi la zid (la propriu), indiferent de contributia lor (sau datorita ei mai bine zis; stiau prea multe).

In etapa de normalizare, observam ca toate categoriile incurajate sa isi ceara drepturile statornic in perioada vechiului regim (muncitori, sateni, femei etc) sunt reduse la tacere si asuprite de aceiasi care le indemnau nu demult sa provoace haos in societatea cat de cat functionala de atunci. Vechile doleante sunt uitate; un sistem totalitar nu tolereaza galagia, protestele, impotrivirea. ''No more revolutions please'', spune dl Bezmenov in mod ludic.

Sistemul inspre care ne indreptam noi acum le promite trei lucruri esentiale acestor grupuri radicale (homosexuali, atei militanti, ''umanisti'' etc): libertate aproape completa, mai multe drepturi ale omului si respectarea unicitatii fiecarui individ. Ei considera ca aceste scopuri au fost atinse partial in alte tari si trebuie importate in cele ''retrograde'', cum ar fi Romania.

Ni se spune sa luam aminte la tari ca SUA sau Marea Britanie, leagane ale democratiei, civilizatiei, respectului dintre stat si cetatean.

Ei bine, aceste state au ajuns mai ceva ca Germania nazista in privinta supravegherii populatiei si a nedreptatilor crunte asupra cetatenilor. Ma refer la serviciile sociale in special, care, motivate financiar (e o afacere imensa pentru toti cei implicati, o industrie aproape), sechestreaza copiii oamenilor fara motive intemeiate, plasandu-i spre adoptie impotriva vointei lor si a parintilor, admitand ca totul se bazeaza pe suspiciunea ca acei parinti i-ar putea neglija sau abuza candva (fara minima dovada concreta). Sunt psihopati care se folosesc de sperjur, inventeaza dovezi, platesc psihiatri sa dea diagnostice false samd, totul pentru bani. Intr-o tara unde – repet – se vorbeste intruna despre drepturile omului, statul trimite matahale de politisti la casele oamenilor sa ameninte femeile care tocmai au nascut ca vor face uz de forta daca nu le dau copiii de bunavoie, lucru care se si intampla (sunt luati cu forta). Sunt trimisi uneori in spitale, la usa salii de nasteri sau chiar inauntru, sa ia copiii imediat ce se nasc. Apogeul a fost atins acum 1 an in UK, cand unei femei i s-a facut cezariana fortat pentru a ii scoate copilul si a-l da spre adoptie (nici macar nu era cetatean britanic). Copiii sunt o marfa foarte pretioasa, mai ales nou-nascutii, mai cautati pentru adoptii decat cei mai in varsta. Materialele abunda pe internet, unii au reusit chiar sa filmeze aceasta procedura; e necesar avertismentul ca vizionarea va va destabiliza emotional o perioada.

In privinta cetatenilor in varsta sau a celor grav bolnavi, britanicii au un sistem prin care, daca medicul considera ca nu au mari sanse de supravietuire sau de a duce o viata implinita, poate decide sa ii puna pe programul Liverpool Care Pathway, care inseamna stoparea tratamentului, sedarea si retragerea hranei si lichidelor (adica mor de foame si de sete, mai pe romaneste). Evident ca medicul nu are de unde sa stie daca pacientul isi poate reveni sau nu, din moment ce, odata ce decide sa nu il mai trateze si practic il condamna la moarte, nu va sti nimeni ce sanse ar fi avut respectivul. Ce trebuie spus e ca rudele nu au dreptul sa intervina – ba de cele mai multe ori nici nu li se spune, au impresia ca pacientul a murit natural - iar medicii au un anumit target de atins pe o perioada determinata (un numar de pacienti care trebuie sa elibereze paturile, mai pe romaneste), lucru care a aparut si in presa.

Am scris toate astea pentru ca mass-media ne ofera o imagine complet eronata asupra tarilor de la care, chipurile, ar trebui sa luam exemplu in materie de drepturile omului. Desi ocazional apar in presa internationala asemenea cazuri, ele nu sunt cunoscute celor din tari ca Romania, care trebuie sa idolatrizeze acesti piloni ai inaltei civilizatii.

Cei care isi inchipuie ca intr-o asemenea lume vor domni ca voda prin loboda, doar pentru ca sunt homosexuali sau minoritari in orice alt mod, traiesc pe alta planeta. Legile impotriva ''incitarii la ura'' (hate speech) sunt menite sa impuna cenzura totala, iar educatia sexuala obligatorie in scoli, pe care si-o doresc atat de mult, este menita sa distruga instinctul de supravietuire individuala si colectiva in om, iar prin obligativitatea ei sa le impuna elevilor un mod de gandire, luandu-le parintilor dreptul de a se impotrivi. O lume in care oamenii ajung la inchisoare pentru simple opinii, in care le sunt luati copiii de acasa daca opteaza pentru homeschooling in loc de indoctrinarea de stat (se intampla des in Suedia), este una in care nu exista libertate.

Sa ne imaginam cum vor reactiona atunci revolutionarii lui peste, care se simt oprimati si discriminati in situatia actuala (desi nu ii intreaba nimeni nimic), cand statul li se va uita si in dosul pantalonilor si le va impune ce sa gandeasca, pe cine sa aplaude, cum sa se exprime samd, pentru ca aici se ajunge in final, intotdeauna (avem un exemplu in cultul personalitatii lui Obama; americanii care nu sunt de acord cu reformele lui sunt etichetati automat drept rasisti, impotriva oricarei logici).

Ei sunt doar pionii folositi pentru destabilizarea unor tari si se vor parli mult mai rau la sfarsit, pentru ca au crezut si cred propaganda mincinoasa a celor care ii manipuleaza. Sunt sanse mari ca, la fel ca marxistii convinsi din jurul lui Lenin, Stalin, Mao sau Pol Pot, sa fie primii sacrificati cand se va ajunge la etapa de stabilizare.