Profesor in lanturi? Actiune pentru un drept constitutional! Recunoașterea națională a titlurilor universitare si mobilitatea - transferul cadrelor didactice din invatamantul superior!
Dragi cititori si distinsi colegi
Dragi romani
De ce cadrele didactice din invatamantul universitar nu se pot transfera de la o universitate la o alta universitate?
În Japonia, împăratul se înclină în fața unui profesor. În România, mulți dintre elevi ridică tonul la el. De ce ne batem joc de cei care formează caractere?
De ce profesorii sunt umiliti?
Nu incurajez polemica si nu doresc sa indemn la asocieri neinspirate!
De ce într-o țară care se pretinde europeană, un profesor este tratat mai degrabă ca un obstacol decât ca un sprijin pentru viitor?
Desi vreau sa cred in autonomia universitara, de ce cadrele didactice din invatamantul universitar nu se pot transfera?
Cine are solutii pentru prevenirea, inegalităților si a unui posibil abuz?
https://ziare.com/educatie/profesori-in-lanturi-in-2025-romania-educata-incotro-1947373
Cât de riscant este pentru viitorul nostru ca universitățile să devina „feude”, după cum preciza un distins profesor, V.L., formator a zeci de generatii de studenti?
Legea 199/2023, art.4, lit.i., consacră principiul libertății de mobilitate naționale și internaționale pentru studenți, cadre didactice și cercetători. Acest principiu nu este consacrat doar la nivel teoretic?
Mobilitatea reală între universități a cadrelor didactice nu este reglementată. Legea 199/2023 definește clar modul de recunoaștere a creditelor de studii, dar nu conține niciun articol dedicat transferului cadrelor didactice din invatamantul universitar.
Se poate vorbi despre managementul performantei sau despre control si comanda politica?
Spre deosebire de medici, generali, funcționari publici sau chiar profesori din învățământul preuniversitar, care se pot transfera între instituții similare, cadrele didactice din invatamantul superior nu beneficiază de acest drept.
Această diferență este justificată sau ascunde o inegalitate structurală? Cine doreste aceasta inegalitate?
Spre exemplu, titlul de profesor universitar este un drept câștigat? Daca DA, de ce este si un drept limitat?
Titlul de „profesor universitar” este considerat cel mai înalt grad didactic și academic în sistemul de invatamant. El nu se acordă prin vechime, ci în urma unei evaluări riguroase, concurs public, standarde academice, cercetare științifică, publicații, implicare instituțională.
De ce odată obținut, însă, acest titlu nu garantează portabilitatea, adică posibilitatea de a fi recunoscut automat și funcțional într-o altă universitate din Romania?
Intr-un mod greu de inteles, din perspectiva practicii UE, cadrele didactice universitare nu sunt funcționari publici, ci angajați contractual, fără un statut unitar la nivel național!
In temeiul art. 32 alin. 6 din Constituție și art. 123 din Legea educației nr.199/2024, universitățile sunt autonome, iar fiecare își stabilește politicile de angajare, iar posturile se ocupă prin concurs public, nu prin numire sau mutare administrativă!
De ce în alte domenii această mobilitate este posibilă, dar pentru cadrele didactice din invatamantul superior este practic imposibila?
Cum poate fi explicat faptul ca în 2025, într-o țară membră UE, cadrele didactice din invatamantul superior să fie singura categorie de angajați publici pentru care nu există niciun mecanism real de mobilitate profesională?
După promovarea examenului de medic primar, echivalent, în prestigiu, cu titlul de profesor universitar, un medic are dreptul să se transfere într-o altă unitate medicală, dacă există post și acordul managerului.
Transferul este posibil în cadrul sistemului sanitar public, unde toate instituțiile sunt unități ale statului, aflate în subordinea Ministerului Sănătății sau a autorităților locale. Statutul medicului este reglementat unitar și este compatibil cu transferul.
În învățământul preuniversitar, profesorii pot fi transferați, detașați sau repartizați pe baza unor norme clare, stabilite de Ministerul Educației și inspectoratele școlare. Există echivalență curriculară, același tip de norme didactice și același statut profesional, reglementat de Codul Educației. Sistemul este integrat și gestionat centralizat.
De ce acest lucru nu este posibil si în învățământul superior?
Autonomia universitara poate să excludă in drept constitutional, respectiv mobilitatea profesională?
Aceasta situatie obliga la implicare cu privire la constituționalitatea absentei mobilitatii si pentru cadrele didactice din invatamantul superior!
Cum este posibil ca un cadru didactic, asistent, lector, conferentiar sau profesor universitar să nu poată beneficia de transfer între instituții, în timp ce ideea de spațiu european al educației și cercetării cere exact contrariul – deschidere, recunoaștere reciprocă, mobilitate?
Cine are de pierdut? Cine are de câștigat?
Dacă o universitate are un climat toxic si dezvolta o "cultura bazata pe cumetrii si interese politice", dacă intr-o universitate există abuzuri, hărțuire, discriminare, cum poate un profesor să plece din acel mediu fără să fie nevoit să renunțe la tot ce a construit, respectiv la intreaga cariera?
Cat de greu se scoate un post la concurs in unele universitati, daca nu ai "pedegree" local sau la varful politicii?
Să spunem lucrurilor pe nume!
Distinsul confrate DI Blaga a atras atentia asupra sintagmei "profesori in lanturi"!
Blocarea transferurilor, dar si controlul asupra organizarii concursurilor pentru un post didactic sunt o formă de "captivitate profesională"?
De ce autonomia universitară poate fi un pretext pentru "feudalism academic"?
Cum se poate corecta această inegalitate?
Ce se poate face?
Posibilitati sunt, daca exista interes si vointa politica:
1. "Recunoașterea națională a titlurilor universitare".
Un profesor universitar, respectiv un cadru didactic, trebuie să-și poată păstra gradul, indiferent unde se transfera, cu atat mai mult daca isi mentine disciplina la predare.
De ce un cadru didactic, profesor universitar la Facultatea de Stiintele Educatiei si Psihologie, specializat in "Bazele psihologiei" nu poate fi transferat pentru a preda aceeasi disciplina, la o alta universitate, tot la Facultatea se Stiintele Educatiei si Psihologie, daca exista post vacant?
Pana in anul 2010, conferentiarii universitari si profesorii universitari au primit gradul didactic prin ordin de ministru. Titlul a fost acordat de o comisie națională, nu de o universitate.
Cum poate fi explicat faptul ca astazi, un conferentiar sau un profesor universitar este obligat sa sustina un nou concurs, in situatia in care doreste transferul la o alta universitate, inclusiv din motive obiective?
Cati profesori universitari, cu zeci de ani experienta la catedra, au ajuns in situatia sa fie "disponibilizati" prin reorganizari mai mult sau mai putin obiective si sa fie obligati sa accepte semnarea unui contract de munca pentru lector universitar?
Pentru o mai buna intelegere a acestei nedreptati, cum ar fi in armata daca un ofiter cu gradul de general ajunge sa fie "pus la dispozitie" si obligat de situatie sa accepte un nou contract cu gradul de maior?
2. "Crearea unui cadru de transfer reglementat prin lege".
In acest sens nu este nevoie să se renunțe la concursurile universitare, dar se poate introduce o procedură reglementată de recunoaștere reciprocă a titlurilor didactice intre universitati. De exemplu, dacă un profesor universitar dorește să se transfere la o altă universitate, aceasta ar putea organiza un concurs „simplificat”, de validare a experientei la catedra, bazat pe interviu profesional.
Criteriile stiintifice fixate, parca, de un "grup de interese" care a inchis usa pentru urmatorii 20 de ani, fac aproape imposibila promovarea unui cadru didactic la gradul de profesor universitar!
Cine doreste transformarea cadrelor didactice in cercetatori stiintifici, in prezenta unor criterii fixate sa "matematicizeze" pana si depresia sau empatia?
Cat de importanta este sintagma "profesor cu factor de impact", in conditiile in care interactiunea dintre profesor si student obliga la tact pedagogic, responsabiliitate si creativitate?
3. "Instituirea unui statut juridic național pentru cadrele didactice din invatamantul universitar.
Asemenea medicilor și funcționarilor publici, cadrele universitare ar putea avea un statut dual: angajați ai unei universități, dar cu un titlu profesional deținut la nivel național, garantat de Ministerul Educației. Acest lucru ar permite transferul între instituții fără a fi nevoie de pierderea gradului sau repetarea procedurilor.
4. "Contestarea regimului actual privind mobilitatea - transferul cadrelor didactice universitare, pe cale constituțională sau în contencios administrativ".
Un cadru didactic universitar care se simte discriminat în raport cu alte profesii publice ar putea contesta regimul legal actual, invocând încălcarea egalității în drepturi, potrivit art. 16 din Constituția Romaniei și a dreptului la muncă și mobilitate profesională, art. 41.
Autonomia universitară nu ar trebui să devină o barieră împotriva dreptului la carieră.
Într-o Românie modernă, unde educația superioară trebuie să fie deschisă, competitivă și mobilă, este timpul să discutăm serios despre mobilitatea academică internă și despre drepturile reale ale cadrelor didactice universitare.
***
Dragi cititori si distinsi colegi
Semnatura dumneavoastra este foarte importanta. Va rog sa semnati prezenta petitie daca doriti respectarea dreptului constitutional cu privire la mobilitatea - transferul cadrelor didactice universitare.
Cu sprijinul dumneavoastra, avem sansa sa demaram impreuna, ca un prim pas, actiunea de "contestarea regimului actual cu privire la mobilitatea cadrelor didactice universitare, pe cale constituțională"
De ce cadrele didactice din invatamantul universitar nu se pot transfera?
Respect si recunostinta!
prof.univ.dr. Nicolae Radu
https://ziare.com/educatie/profesori-in-lanturi-in-2025-romania-educata-incotro-1947373
Nicolae Radu Contactați autorul petiției