Spune NU desfiintarii Spitalului de Ortopedie din Eforie

In general, copiii sunt traumatizati de perioadele petrecute in spitale.Efectele sunt uneori devastatoare pentru suflet.Experientele traite in acest spital, insa,pe o perioada foarte lunga mi-au marcat copilaria insa in sens pozitiv.Spitalul din Eforie Sud, cu tot ce a implicat, de la medici la infirmiere, de la parc, la marea care se auzea din pavilionul "Veranda" ,a insemnat pentru un copil cu sechele poliomielita, a doua casa si a doua familie.Si pentru adolescenta si pentru maturitate a insemnat acelasi lucru.De ce? Pentru ca s-a trait printre OAMENI cu suflet.I-am cunoscut si pe dr. Crisan, dr. Alexandrescu Dorotheea,dar si pe dr. Nicolae pe cand abia venise in spital si avea acelasi comportament de exceptie fata de bolnavi ca si acum.Am prins perioada cand in spital se difuzau filme , am facut cateva luni de scoala , prajiturile erau cele mai bune, nu simteam ca am handicap fizic prin implicarea cu sufletul a celor care voiau sa ajute copii pe care soarta ii dezavantajase.Acum trebuie sa optez pentru o interventie si nu ezit sa aleg acelasi spital, cu toate lipsurile , doar pentru ca acolo OAMENII fac totul pentru oameni.