În 1978, din pragul Bazilicii Sfântul Petru, Papa Ioan Paul al II-lea se adresa lumii întregi:

“Fraţi şi surori! Nu vă fie frică să-L primiţi pe Isus şi să acceptaţi puterea Lui!
Ajutaţi-l pe Papă şi pe toţi cei ce vor să-i slujească lui Isus şi, cu ajutorul puterii lui Isus, să-i slujească omului şi întregii omeniri!
Nu vă fie frică! Deschideţi-i, deschideţi-i larg uşile lui Isus! În faţa puterii sale mântuitoare deschideţi graniţele statelor, sistemele economice, la fel ca şi cele politice, vastele câmpii ale culturii, ale civilizaţiei, ale dezvoltării. Nu vă fie frică! Isus ştie ce e înăuntrul omului. Doar El o ştie!”

http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?ip2=8

#13: -

Aveti dreptate. Dar foarte multi dintre cei care sunt  in cunostinta de cauza au refuzat INVITATIA LA UNITATE, dintr-un singur motiv: NU-L IUBESC PE DUMNEZEU.

Cu toate acestea, asa cum spune Parintele Arsenie Boca:

"Vei fi sau nu, vei interveni sau ba, progresul, lumina tot se va face, cu tine sau fara tine. Există o energie ascunsa care mâna lucrurile inainte... Lumina se face si fara tine pe deasupra capului tau."

"Dumnezeu ocarmuieste lucrurile in multe feluri."

si

IS HS NI KA (Iisus Christos Biruie). Amin.

Camelia Rosulescu

***

Curcubeu la mormantul Parintelui Arsenie Boca

http://www.youtube.com/watch?v=cU9BAkaiIT4

“Totdeauna cel care a fost salvat e nerecunoscător din fire.” - Menandru

Oare de unde vine atâta refuz şi nepăsare în a împlini ultima Rugăminte a Mântuitorului în lume? Cel mai probabil din nerecunoştinţă.
Unde e asemănarea creştinilor cu Isus? Mai pe nicăieri.
Ce transmit ei lumii bolnave de ură, respingere şi nepăsare faţă de Dumnezeu? Mai nimic, de vreme ce şi ei umplu neîncetat cupa suferinţelor Răscumpărătorului întregii lumi.
Cine cunoaşte şi înţelege cu adevărat drama Mântuitorului?

Venerabila Ecaterina Emmerich – “Dureroasele Patimi ale Domnului nostru Isus Cristos”
pag. 57

“Jucând un rol evident în aceste jalnice viziuni ale inimii lui Isus, l-am văzut pe Satana trăgând după sine şi ştrangulând o mulţime de oameni eliberaţi de sângele lui Cristos şi sfinţiţi prin ungerea sacramentală.

Sfântul nostru Salvator a privit cu cea mai mare amărăciune ingratitudinea şi decăderea celor dintâi creştini din toate timpurile chiar şi până a sfârşitul lumii, iar în tot acest timp vocea ademenitorului repeta fără încetare: “Vei putea oare suferi o aşa nerecunoscătoare respingere?

Apariţiile se succedau una pe cealaltă cu rapiditate intensă şi atât de greu apăsau şi striveau sufletul lui Isus, încât sfânta sa umanitate ajunsese încărcată de angoasă. Isus - Unsul Domnului - Fiul Omului s-a luptat şi a suferit grozav încât a căzut în genunchi, cu pumnii strânşi ca şi cum ar fi fost anihilat de puterea suferinţei.

Atât de îngrozitoare era înfruntarea dintre voinţa divină şi ignorarea de a suferi atâta pentru omenirea nepăsătoare, încât din fiecare por al corpului său sfânt ţâşneau picături de sânge ce cădeau prelingându-se pe pământ.

În amara agonie a privit în jurul său ca şi cum ar fi tânjit după ajutor şi părea cum Raiul, pământul şi stelele de pe firmament participau ca martori la chinurile sale.”

http://www.scribd.com/doc/3877702/Resurse-Catolice-Dureroasa-Patima-a-Domnului-nostru-Isus-Cristos