Unirea datelor de Paşti

Vă rugăm să semnaţi această petiţie pentru ca toţi creştinii să sărbătorească la aceeaşi dată Învierea Domnului şi să vadă lumea că pot fi Una.

*

„Mă culcam. În vis, mă aflam pe un loc înalt. Vedeam cum vine o oaste dinspre Răsărit înspre Apus. Nu era oaste pământească, ci cerească. Toţi ostaşii erau de un fel.

Numai unul păşea cu un pas înaintea tuturor. Cântau:

Cum vom birui răul? Cu dragoste!
Pentru Împăratul Slavei,
Pentru al Cerurilor Împărat,
La luptă mergem,
Răul să-l biruim.”

(Stareţul Tadei de la Vitovniţa, “Cum îţi sunt gândurile aşa îţi este şi viaţa”)

***

Către Bisericile Creştine: Ortodoxă şi Catolică,

„În numele lui Christos, vă rugăm fierbinte, ca şi cum Dumnezeu v-ar ruga prin noi” (2 Corinteni 5:20) să unim datele de Paşti şi să spunem toţi, în aceeaşi noapte: Christos a Înviat! şi Adevărat a Înviat!

Vă cerem să faceţi acest mic pas pentru a împlini, aşa cum spune Părintele Arsenie Boca, „rugămintea cea mai de pe urmă a Mântuitorului în lume”:

„Mă rog ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, ca şi ei să fie Una întru Noi, aşa încât lumea (văzându-i una) să creadă precum că Tu M-ai trimis.

Şi mărirea pe care Tu Mi-ai dat-o le-am dat-o lor, ca să fie Una, precum şi Noi Una suntem.

Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca să fie în Una desăvârşiţi şi să cunoască lumea precum că Tu M-ai trimis şi i-ai iubit pe ei, cum M-ai iubit pe Mine. (Ioan 17: 21-23).

Iubirea este Una. Noi îl iubim pe Dumnezeu şi vrem să fim în chip desăvârşit Una acum, la Învierea Domnului şi în veci. Amin. Aleluia.

Vă mulţumim şi împreună cu noi vă mulţumesc toţi locuitorii Cerului şi ai pământului!

ARGUMENTE:

*

“Învierea este noul stâlp de foc, care conduce de două mii de ani neamul creştinesc prin pustia acestei lumi. Din lumina lui este făcut destinul care ne atrage Acasă.”

“Iisus ne aduce Învierea - firul transcendenţei noastre, pe care ni-l leagă de inimă”.

“Nu va putea avea omul pace pe pământ de nu va avea pace cu Dumnezeu. Aşadar în numele lui Hristos vă rugăm ca şi cum Dumnezeu v-ar ruga prin noi: împăcaţi-vă cu Dumnezeu.”

Părintele Arsenie Boca

“Cele şapte surle”

“Numai sila unei prigoane peste tot pământul împotriva creştinilor îi va hotărî să lase la o parte orice vrajbă confesională şi să fie UNA cum au fost la început. Nu vor scăpa de sub tăvălugul urgiilor istorice până nu vor veni şi la mintea aceea să asculte şi să împlinească, măcar la sfârşit, rugămintea cea mai de pe urmă a Mântuitorului în lume.

Poate că în vremile acelea abia vor mai fi creştini; dar oricâţi vor rămâne, aceia trebuie să treacă, peste ceea ce ar fi foarte bine să treacă creştinătatea vremii noastre şi să fie UNA.

Primejdia comună s-a arătat în lume, unirea creştinătăţii întârzie, Doamne, până când? (Părintele Arsenie Boca, “Cărarea Împărăţiei”, pag. 123)

*

„Ne-a adus Dumnezeu din nefiinţă la fiinţă, dar să ne mântuiască nu poate fără noi. Drept aceea, în tot felul ne cheamă ca să-L cunoaştem ca Tată, şi pe noi întreolaltă ca fraţi şi fii ai aceluiaşi Părinte.

Mântuirea nu e individuală, ea e întotdeauna colectivă. Prin unul se mântuiesc mai mulţi. Singuraticul, izolaţionistul nu e sigur de mântuire, mântuirea lui e nesigură, neclară. Credinţa este aceea care ajută cunoaşterea şi o întregeşte şi o întăreşte.

Firul iubirii ridică pe oameni spre Dumnezeu şi pogoară pe Tatăl, Fiul şi Duhul la oameni. Iar pe fii, Dumnezeul iubirii îi leagă întreolaltă ca să fie una, ceea ce minunează lumea, încât recunoaşte pe Dumnezeu din fii, căci fiii uniţi în iubire trăiesc întru El şi arată în lume capătul pământesc al Împărăţiei cereşti. Aceasta e voia Tatălui şi rugăciunea Fiului. Societatea toată trebuie să se prindă în această trăire a iubirii treimice.”

(Părintele Arsenie Boca, “Fericirea de a cunoaşte Calea”)

*

”O vizită de neuitat, Românie. Am trecut aici pragul speranţei”

„Românie, ţară-punte între Orient şi Occident, în pragul unui nou mileniu, întemeiază-ţi viitorul mai departe pe stânca tare a evangheliei”

“...Biserica nu încetează să-i îndemne pe bărbaţii şi femeile din vremea noastră să se ridice în picioare, să reia drumul către Tatăl, să se lase împăcaţi cu Dumnezeu. Aceasta este prima caritate pe care omenirea o aşteaptă de la noi: vestirea evangheliei şi renaşterea în sfintele taine, prelungite în slujirea fraţilor.” - Papa Ioan Paul al II-lea, Discursuri şi omilii cu ocazia vizitei în România. 7-9 mai 1999

*

“Despre tainele gândurilor

Din gânduri izvorăsc toate, şi bine şi rău. La fel se împlinesc şi gândurile noastre. Şi astăzi vedem, cum tot ceea ce este creat aici pe pământ şi în cosmos, este gândul lui Dumnezeu înfăptuit în timp şi în spaţiu. Şi noi suntem creaţi după chipul lui Dumnezeu. Mare dar a primit neamul omenesc, iar noi nu înţelegem aceasta. În noi este energie dumnezeiască, viaţă dumnezeiască şi noi nu înţelegem asta. Şi nu înţelegem că prin gândurile noastre îi influenţăm pe ceilalţi. Poate fi un bine mare sau un rău mare: totul depinde de gândurile şi de dorinţele noastre.

Şi cât e de bine să fii om bun, pentru binele tău, omule!

Căci gândurile nimicitoare, rele ne nimicesc pacea, şi atunci numai avem pace şi nici linişte.

Noi întotdeauna începem greşit. În loc să începem de la noi înşine, noi dorim întotdeauna să-i îndreptăm pe ceilalţi, iar pe noi ne lăsăm mai la urmă.

Când fiecare va începe cu sine, atunci va fi pace pretutindeni!

Iar Sfântul Ioan Gură de Aur, spune: „Dacă omul nu se va vătăma pe sine însuşi, nimeni nu-i poate face nici un rău, nici măcar diavolul. Vedeţi, noi suntem cei care ne croim viitorul.

Neamul nostru omenesc prin gândurile sale strică (tulbură) întreaga ordine (a lucrurilor).”

(Stareţul Tadei de la Vitovniţa, “Cum îţi sunt gândurile aşa îţi este şi viaţa”)

*

“În unire e tăria”

Mihai Eminescu

Semnaturi:

Camelia Rosulescu

Razvan Rinder

Razvan Rinder    Contactați autorul petiției