Cerem suplimentarea bugetului Bucureștiului pentru sectorul cultural independent!

Bugetul unui oraș este cea mai sigura sursa de informare pentru viitorul cetății. E in același timp un fel de horoscop foarte precis pentru anul în curs, pe lângă care declarațiile de intenție par rezultate ale cititorilor in cafea.
Tăierea masivă a bugetelor culturale pe 2021 vine după reformarea instituțiilor publice și după ce acestea au apucat să atragă sectorul cultural independent în discuții idealiste despre parteneriate pentru binele comunității. Cum nu cunosc celelalte cazuri, mă voi rezuma la situația Arcub. Instituție decapitată in 2018, exact în momentul în care, spre surpriza generală, Hanul Gabroveni devenise unul dintre locurile efervescente ce propunea acte artistice actuale și valoroase și își crease un public numeros și constant, fosta conducere a fost reabilitată după alegerile locale cu entuziasm și speranță. De atunci, s au inițiat consultări cu reprezentanți ai artiștilor pentru crearea unor mecanisme de selecție și sprijin a celor mai relevante proiecte pentru București.

În bugetul propus acum, însă, nu este alocat nici măcar 30% din minimul necesar pentru proiecte, în condițiile în care artiștii și organizațiile independente care îi reprezintă au fost lovite poate cel mai rău de criza sanitară. La închiderea teatrelor, galeriilor de artă, sălilor de spectacole s-a adăugat și izolarea socială și dispariția surselor de venit. Așa că bugetul pentru proiectele culturale al Arcub devenise luminita de la capătul tunelului pentru artiștii Bucureștiului.

O explicație necesară. Sectorul cultural independent este, simplu spus, alcătuit din profesioniști culturali și artiști care nu sunt angajați ai instituțiilor de stat și se bazează pentru supraviețuire pe câștigarea unor apeluri de proiecte (afcn, cel mai important, are un buget anual, național, mai mic decât bugetul echipei de handbal a primăriei capitalei). E un sector cultural independent extrem de fragmentat, frustrat de un lanț de dezamăgiri lung cât o carieră. Absolvenții facultăților de arte care, imediat după licență se văd aruncați în jungla supraviețuirii. Alegerea între a continua și a se perfecționa ca artist și a căuta un job la un call center sau curierat este una dintre cele mai dure și nedrepte pe care o societate o pune în fața celor mai talentați copii ai ei. Puținii care rămân pe drumul lor vor fi creatorii de conținut cultural (horrible dictu) pe care aceeași cetate îi va onora cu statuile false ale vreunui sculptor oficial. De ce să-i mai băgăm in seamă când sunt în viață?

Dar fără un buget decent pentru independenți, de ziua culturii naționale ne va recita jandarmeria, de 8 martie va cânta poliția, iar restul anului vom lăsa creația pe mâna brigăzilor artistice ale corporațiilor. Așa arată horoscopul bugetar. Percepția publică este, din păcate, o altă mare problemă. În zona artelor vizuale, experții din presă sunt deseori contabili la bază, iar singura ocazie de a apărea la știri este legată de preturi sau jafuri. Bugetele din trecut alocate unor festivități cu caracter electoral apar ca bugete culturale. Banii aceia nu au ajuns niciodată la cultura vie, iar tăierea lor din buget a fost cerută de majoritatea sectorului cultural independent.

Altfel, mecanismele de sprijin propuse de Arcub sunt vitale pentru supraviețuirea galeriilor de artă contemporana independente, pentru plata chiriilor artiștilor și minimul solicitat este singura soluție în acest moment pentru a nu ne trezi cu lacăte pe uși într-un oraș in care curierii sunt singurii care ar fi putut crea mediul cultural autentic în care vrem să ne creștem copiii. După calculele noastre, este imperios necesara o suplimentare a bugetului alocat strict pentru proiectele anului 2021 (nu plăti retroactive, nu despăgubiri, ci renaștere a creației artistice) care să ajungă la sectorul cultural independent cu minim 5,5 milioane lei (raportați la cei între 5000 și 10 000 de lucrători culturali ai capitalei).

Va mulțumim,
1001 Arte