Ajunge! Vrem dezbateri parlamentare pentru renegocierea cu Corporația Financiară Internațională a Acordului încheiat în 1990 implicit Legea 28/1991l

Cerem dezbateri parlamentare pentru renegocierea Acordului cu Corporația Financiară Internațională-Legea nr. 28/15.05.1991 și conexe

1.Denuntarea apartenenței la CFI conform Art. 5 Secțiunea 1 din Acord sau
2. Amendarea acordului conform Art.7 lit. a) și c) sau
3. Depunerea unor obiecții conform Art. 3 Secțiunea 3.

Fundamentare:

Constatăm că s-au semnat înțelegeri ori aderări la concepte ori instituții internaționale fără ca publicul larg să fie în cunoștință de cauză, asistând la rezultate dezastruoase economice și încercând să facem față provocărilor economice ori schimbărilor sociale în urma numeroaselor privatizări ce au avut loc, privatizări care au avut drept rezultat de cele mai multe ori  trecerea activelor proprietarilor de drept, adică poporul roman, în mâinile unor străini.

Primele discuții cu băncile internaționale au demarat în 1967 ca urmare a nevoii de dezvoltare economică a României. Cinci ani au fost necesari pentru a se semna toate documentele necesare pentru pentru ca România să devină membră a Băncii internaționale de Reconstrucție și Dezvoltare și a Fondului Monetar Internațional. Cinci ani în care s-au vărsat inclusiv 42 de tone de aur, garanție a calității de membru a celor doua bănci, astfel ca la 28.11.1972 s-a semnat Rezoluția  Consiliului Guvernatorilor nr. 280 prin care țara noastră a devenit membră a acestor bănci.
În anul 1990 Guvernul României a formulat o cerere de aderare către Corporația Financiară Internațională în urma căreia s-a primit Rezoluția nr. 165 din 4 septembrie 1990 a Consiliului Guvernatorilor a CFI. Aceasta rezoluție condiționează primirea  României în calitate de membru cu furnizarea unor informații necesare aderării (pct. 4 și 5b din Rezolutie). Aceste informații conform Rezoluției trebuiesc furnizate chiar înainte de a se varsă subscripția în bani către fondul CFI.
Cu toate acestea, la 15 martie 1991 prin Legea nr. 28 se accepta de către România Acordul (Statutul) Corporației Financiare Internaționale, publicat în MO nr. 67/1991, legiferandu-se astfel statutul României de membru a CFI, parte din Grupul Băncii Mondiale din care mai fac parte : BIRD, Asociația Internațională de Dezvoltare, Agenția de Garantare Multilaterala a Investițiilor și Centrul Internațional de Reglementare a Diferendelor din Domeniul Investițiilor.
De fapt, CFI completează activitatea BIRD (Banca Mondială) oferind împrumuturi sectorului privat conform Acordului din 11 Apr. 1955.
Activitățile din România ale instituțiilor care fac parte din Grupul Băncii Mondiale sunt conforme cu cadrul de parteneriat de țară (CPT) care constituie instrumentul de analiză, urmărire și evaluare a eficacității programelor de țară. Actualul CPT (19.iunie2018) acoperă perioada 2019-2023 având obiectivul general ,, Crearea unor instituții potrivite pentru o Românie prospera și incluziva,,  cu trei domenii principale:
I- reducerea decalajelor socio-economice interne prin crearea de oportunități pentru cei mai săraci 40% din populatie;
II- dezvoltarea de oportunități pentru companii;
III- consolidarea capacității de a gestiona șocuri.
De pe pagina oficiala a MAE aflăm că ,,Banca Mondială a avut un rol semnificativ (decisiv, n.a.) în sprijinirea României în perioada de tranziție de la o economie centralizată la o economie de piață, funcțională, sprijinind reformele structurale și privatizarea în România prin programele PSAL și PAL.,, Tot de pe situl oficial aflăm chiar că ,,România a fost inclusă în grupul pilot al țărilor participante la inițiativa Băncii Mondiale denumita Cadrul General de Dezvoltare prin proiectul pilot pentru Valea Jiului, ca reacție la slaba activitate economica și sărăcia accentuată din regiune., ,
Spre liniștea noastră aflăm că Banca Mondială ,,lucrează în strânsă colaborare cu membrii guvernului român, societatea civilă, liderii comunităților și alte organisme interne pentru a asigura României cea mai eficientă asistență,,,
Acordul semnat de mai multe țări la 11 Apr. 1955 și amendat în 1961 și 1965 stipulează la Art. 1 alin. i, ii, iii că organizația are drept scop ,,promovarea dezvoltării economice prin încurajarea creșterii întreprinderilor productive private din țările membre (...) iar modul de realizare  a acestui scop este subordonat protejării capitalului particular.,, Astfel, conform Art. 3 Secțiunea 1,,, Corporatia poate face investiții din fondurile sale în întreprinderi productive particulare de pe teritoriile membrilor săi,,.
Majoritatea articolelor din acest acord au reglementări privind imunități ale corporației și a angajaților ce transced orice obligații în Statele unde acționează sau ajung să devină proprietari. (ex: Art. 3 Secțiunea 5 pct. (c); Art. 6 Secțiunea 2, 3,4,5,6,8, inclusiv imunități față de impozitare- Secțiunea 9).
În aceste condiții s-a dorit majorarea capitalului revenit României către CFI, Proiectul de lege PL-x 560/2020 având ca obiect de reglementare majorarea capitalului autorizat deținut de România în conformitate cu Rezoluția nr. 271/2020, adoptată de Senat la 08.09.2020, la data de 14.09.2020 proiectul prezentându-se în Biroul Permanent al Camerei Deputaților și înregistrat pentru dezbatere.
Raportul cerut Comisiei pentru buget, finanțe și bănci a hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaților un raport de adoptare al proiectului de lege privind majorarea capitalului deținut de România în CFI.
De remarcat că sumele necesare se asigură anual de la buget pana în 16 Apr. 2025 conform Expunerii de motive la legea sus mentionată. Mai mult, Secțiunea 4 pct. 7 menționează că ,, sumele aferente plății contribuției României la capitalul CFI vor avea impact asupra datoriei publice  cu soldul contribuției începând cu anul 2021 și respectiv anual asupra deficitului bugetar cu valoarea tranșei anual plătite.,,
În concluzie, analizând Acordul din 11 Apr. 1955, Rezoluția  nr. 165 a Consiliului Guvernatorilor privind aderarea României la CFI din data de 4 Sept. 1990 ajungem la concluzia ca România a intrat în acest organism supranational (CFI) eludând informarea opiniei publice asupra implicațiilor economico-sociale și mai mult de atât, ascunzând faptul că aceste înțelegeri presupun cel puțin cedarea suveranității economice. În ultimii ani se vede foarte clar că aceasta imixtiune nu se oprește la aspectele economice, ci se extind și asupra vieții politice a țării, încălcând Art. 3 Secțiunea 9 care stipuleaza: ,,Corporatia și funcționarii săi nu se vor amesteca în afacerile politice ale vreunui membru.,,
Prin urmare se impune deschiderea unor dezbateri parlamentate în care să se analizeze următoarele posibilitați:
1.Denuntarea apartenenței la CFI conform Art. 5 Secțiunea 1 din Acord;
2. Amendarea acordului conform Art.7 lit. a) și c) ;
3. Depunerea unor obiecții conform Art. 3 Secțiunea 3.
Aceasta mai cu seamă că renunțarea la privilegii este prevăzută la Art. 6 ceea ce lasă cale liberă unor posibile negocieri.

P.S. fragment din Cel mai mare secret (Secretul suprem)
David Icke

,,În anul 1915 s-a creat Corporaţia Internaţională Americană, cu scopul precis de a finanţa revoluţia rusă. Directorii acesteia reprezentau interesele Rockefeller-ilor, ale lui Kuhn, Loeb and Company (Rothschildzilor), ale familiilor DuPont şi Harriman, şi ale Rezervei Federale. Printre aceşti directori s-a numărat şi George Herbert Walker Bush, bunicul lui George Bush. Rothschild-zii au finanţat direct revoluţia prin intermediul lui Jacob Schiff de la Kuhn, Loeb and Company. Bancherii Frăţiei din
Marea Britanie, Statele Unite, Rusia, Germania şi Franţa s-au întâlnit în Suedia în vara anului 1917 şi au căzut de acord ca Kuhn, Loeb and Company să facă un depozit de 50 de milioane de dolari la o bancă din Suedia pentru uzul lui Lenin şi Trotski. Într-un articol apărut în numărul
din 3 februarie 1949 al revistei The New York American Journal, nepotul lui Jacob Schiff povesteşte că bunicul său le-a plătit celor doi „revoluţionari” o sumă suplimentară de 20 de milioane de dolari. Plata sumei de 20 de milioane acordată bolşevicilor prin intermediul lui Elishu Root (avocatul lui Kuhn, Loeb and Company şi fost secretar de stat al SUA) este înregistrată în arhiva Congresului, în data de 2 septembrie 1919. Această investiţie nu numai că a urgentat implementarea Agendei
Frăţiei, dar a adus şi un profit de necrezut. Unii cercetători susţin că Lenin le-a plătit lui Kuhn, Loeb and Company, între 1918-1922, echivalentul în ruble al nu mai puţin de 450 de milioane de dolari. De altfel, această sumă
nu însemna nimic prin comparaţie cu profiturile obţinute mai târziu prin exploatarea bogăţiilor naturale, ale economiei şi populaţiei Rusiei, ca să nu mai vorbim de jefuirea averii în aur a ţarului şi a activelor sale financiare,
păstrate chiar în băncile care au finanţat revoluţia (şi furate tot de ele). ,,

Luiza Volf, Campania Pentru Viață în România    Contactați autorul petiției