Susține echivalarea asistentelor medicale cu postliceală

Prin prezenta petiție Federația „Solidaritatea Sanitară” din România solicită echivalarea studiilor asistentelor medicale absolvente de postliceală astfel încât acestea să poată beneficia de același nivel de salarizare cu asistentele medicale absolvente de studii superioare.

Echivalarea nu înseamnă recunoașterea automată, ci presupune urmarea unui program de revalorizare așa cum este descris mai jos, în cadrul căruia vor fi evaluate atât studiile existente cât și competențele dobândite prin intermediul formării profesionale continue și competențele dobândite în mod informal. Cu alte cuvinte, echivalarea presupune constatarea competențelor deținute (formale și informale) dublată de completarea competențelor absente și un examen de absolvire.

Situația de fapt, argumentele juridice și soluțiile solicitate sunt descrise mai jos:

Scurtă prezentare a situației

Sistemul sanitar a fost afectat în ultimii 24 de ani de o serie de anomalii pe zona de formare a asistentelor medicale. Pentru a ilustra situația, recurgem la prezentarea situației existentă într-unul din studiile desfășurate pe tema salariaților din Sănătate:

 „Formarea profesională a asistentelor medicale constituie o dovadă de incompetență a sistemului desfășurată pe seama asistentelor în condițiile în care modificările continue de pregătire au adăugat continuu obligații în seama asistentelor medicale. Cele mai afectate au fost asistentele medicale deja angajate în sectorul public de sănătate, majoritatea fiind prinsă în cercul vicios al formărilor redundante. Este vorba de asistente medicale care au fost obligate să parcurgă mai multe forme de pregătire pentru a-și putea menține profesia la nivelul inițial. Exemplele de situații sunt de-a dreptul halucinante, ele conducând uneori la durate totale de formare care depășesc durata de formare pentru un medic:

1.      Traseul maxim: absolventă de liceu (soră medicală) + școală postliceală (3 ani) + colegiu (3 ani) + facultate (4 ani)= 10 ani de formare (fără a lua în considerare pregătirea de specialitate din liceu);

2.      Traseul mediu: absolventă de liceu (soră medicală) + școală postliceală (3 ani) + facultate (4 ani)= 7 ani de formare (fără a lua în considerare pregătirea de specialitate din liceu);

3.      Traseele minime:

a. absolventă de liceu (soră medicală) + școală postliceală (3 ani) = nivel mai redus de salarizare decât absolventele de facultate.

b.Școală postliceală = nivel mai redus de salarizare decât absolventele de facultate.

c. Colegiu = nivel mai redus de salarizare decât absolventele de facultate.

d.Facultatea de asistente medicale.

Această evoluție nefirească a creat un grad semnificativ de incertitudine în rândul asistentelor medicale în ceea ce privește dezvoltarea carierei proprii, contribuind în mod semnificativ la scăderea calității vieții profesionale.”

Credem că abordarea acestui subiect necesită o discretă schimbare a perspectivei: Federația „Solidaritatea Sanitară” din România solicită în primul rând un traseu firesc de carieră pentru asistentele medicale. Solicitarea trebuie însă privită într-un context mai amplu, pe care-l constituie situația formării profesionale inițiale și continue raportat la piața muncii. Cu alte cuvinte, noi solicităm modernizarea sistemului de formare și certificare a competențelor în contextul marilor schimbări prin care trece societatea românească, aliniată la rându-i la modificările sociale globale.

 

Principiile aplicabile

 

 

Directiva  2005/36/CE cu modificările și completările aduse de Directiva 2013/55/UE introduce următoarele principii aplicabile recunoașterii calificărilor profesionale, respectiv formării profesionale inițiale și continue precum și certificării acesteia:

 

a)     Directiva 36/2005:

 

(15)[1] Principiul măsurilor compensatorii (aplicabil în cazul absenței armonizării minime a condițiilor de formare profesională) în analiza nivelului de calificare, respectiv dreptul de a desfășura o anumită activitate profesională:

·        Trebuie luată în considerare experiența profesională a celui care solicită recunoașterea unei calificări;

·        Pentru acces la exercitarea unei activități/profesii se poate impune fie o probă de aptitudini fie un stagiu de adaptare.

 

(16) Poate fi creată o platforma comună a tuturor statelor în domeniu recunoașterii calificărilor, care trebuie să includă următoarele criterii suplimentare de compensare:

·        O formare profesională suplimentară

·        Un stagiu de adaptare

·        O probă de aptitudini

·        Un nivel minim de practică profesională

·        O combinație între acestea.

 

Art. 14, alin. 1) stabilește condițiile în care poate fi instituită proba de aptitudini sau stagiul de adaptare:

·        Durata formării suplimentare necesară este mai mică cu cel puțin un an;

·        Formarea pe care a urmat-o acoperă discipline semnificativ diferite de cele incluse în titlul de calificare necesar.

 

Art. 14, alin. 5) instituie principiul utilității/utilizării experienței în completarea competențelor profesionale: înainte de a fi impuse măsuri compensatorii trebuie verificat în prealabil dacă cunoștințele dobândite în decursul experienței profesionale sunt de natură să acopere diferențele de competențe/discipline.

 

(19) Pentru Sănătate se instituie:

1.      Principul fundamental al recunoașterii automate a titlurilor de calificare pe baza coordonării condițiilor minime de formare profesională.

2.      Completarea printr-un sistem de drepturi dobândite de care trebuie să beneficieze profesioniștii calificați în anumite condiții.

 

Art.3, alin. 1, lit. h) Proba de aptitudini, consacră principiul completării competențelor, pe baza formării inițiale și raportat la disciplinele/competențele ce nu sunt atestate.

 

Art.3, alin. 3, Se consideră titlul de calificare orice titlul de calificare completat de o experiență profesională de minim 3 ani.

 

Art. 12, alin. 2) Principiul formării profesionale asimilate: în cazul în care statul membru de origine ridică nivelul de formare necesar pentru a exercita o profesie, pentru persoanele care au urmat o formare anterioară, care nu îndeplinește cerințele noii calificări, formarea anterioară este considerată corespunzătoare nivelului noii formări.

 

Art. 23, alin. 1) consacră principiul drepturilor obținute: când nu sunt îndeplinite toate cerințele de formare stipulate în Directivă sunt considerate dovezi suficiente titlurile de calificare obținute atunci când atestă o formare care a început înainte de aderare. Condiția necesară este ca aceste titluri să fie însoțite de un certificat care atestă că titularii au cel puțin 3 ani consecutivi de experiență în ultimii cinci ani dinaintea eliberării certificatului.

 

 

b)     Directiva 55/2013

 

(7) Principiul reluării întregii formări profesionale se aplică în cazul în care diferențele dintre domeniile de activitate sunt atât de mari încât este necesar un program complet de educație și formare pentru ca profesionistul să compenseze deficiențele. (și art. 4f). Pentru aplicarea acestui principiu este necesară o procedură specifică de constatare a acestor diferențe.

 

Procedura aplicabilă  în cazul diferențelor semnificative de pregătire:

·        Art. 14, alin 1) impunerea unui stagiu de adaptare sau a unei probe de aptitudini, în următoare situații:

o   Formarea pe care o are persoana acoperă discipline semnificativ diferite de cele cuprinse în titlul de calificare recunoscut oficial în acel stat;

o   Activități/atribuții profesionale suplimentare

·        Art. 14, alin 5) stabilește procedura aplicabilă: se eliberează o decizie de impunere a unui stagiu de adaptare sau a unei probe de aptitudini:

a.      Cuprinde prezentarea nivelului de calificare profesională necesar/avut în vedere și nivelul de calificare deținut de solicitant;

b.      Sunt prezentate diferențele semnificative de calificare și motivele pentru care respectivele diferențe nu pot fi compensate prin măsurile stabilite la punctul 2).

 

 

(10) Principiul completării nivelului de studii prin intermediul învățării pe tot parcursul vieții: cele cinci nivelului ale Cadrului european al calificărilor nu trebuie să fie utilizate drept criterii de excludere atunci când acest lucru contravine principiului învățării pe tot parcursul vieții.

 

(13) Principiul validării învățării pe tot parcursul vieții de către un organism relevant: măsurile compensatorii trebuie să aibă în vedere abilitățile și competențele dobândite de solicitant în decursul experienței sale profesionale sau prin învățarea pe tot parcursul vieții, validate în mod formal în acest scop de către un organism relevant. (Notă: este aplicabil în absența armonizării condițiilor minime de formare).  (art. 14, alin. 5)

Art. 3, prevede la alin. a), lit. l) «învățare pe tot parcursul vieții»: toate formele de învățământ general, educație și formare profesională, educație non-formală și învățare informală urmate pe tot parcursul vieții, având ca rezultat o îmbunătățire a cunoștințelor, abilităților și competențelor, care pot include etica profesională;

 

(19) Principiul exceptării de la unele părți ale formării dacă aceste elemente ale formării ulterioare au fost deja finalizate în cursul programului anterior de formare.

 

 

Art. 31, alin. 3) Principiul echivalenței/echivalării:

o   „Formarea de asistent medical generalist constă în total din cel puțin trei ani de studii, care pot fi exprimați în plus prin echivalentul în credite ECTS, și cel puțin 4 600 de ore de formare teoretică și clinică, perioada de formare teoretică reprezentând cel puțin o treime, iar cea de formare clinică cel puțin jumătate din perioada minimă de formare. Statele membre pot acorda exceptări parțiale profesioniștilor care au urmat o parte din formarea lor prin cursuri de nivel cel puțin echivalent.”;

 

Art. 33, alin. 3, lit. a-b) instituie posibilitatea diplomelor de „licență” (echivalente), eliberate în baza unui program de revalorizare. (Exemplul polonez).

 

Programul de revalorizare

Directiva 36/UE/2005, în forma modificată de Directiva 55/UE/2013 prevede, la art. 33 a) în ceea ce privește condițiile de recunoaștere a calificării de asistent medical:

 

 

În ceea ce privește calificarea românească de asistent medical generalist, se aplică numai următoarele dispoziții în materie de drepturi dobândite:

 

În cazul resortisanților statelor membre care au fost formați ca asistenți medicali generaliști în România și a căror formare nu îndeplinește cerințele minime de formare stabilite la articolul 31, statele membre recunosc drept suficiente următoarele titluri de calificare de asistent medical generalist, cu condiția ca titlurile respective să fie însoțite de un certificat care să ateste că respectivii resortisanți ai unui stat membru au exercitat efectiv și legal activitățile de asistent medical generalist în România, inclusiv asumând responsabilitate deplină pentru planificarea, organizarea și acordarea de asistență medicală pacienților, pentru o perioadă de cel puțin trei ani consecutivi în decursul celor cinci ani care preced data eliberării certificatului:

 

(a) Certificat de competențe profesionale de asistent medical generalist cu studii post-secundare absolvite în cadrul unei școli postliceale, atestând o formare începută înainte de 1 ianuarie 2007;

 

(b) Diplomă de absolvire de asistent medical generalist cu studii universitare de scurtă durată, atestând o formare începută înainte de 1 octombrie 2003;

 

(c) Diplomă de licență de asistent medical generalist cu studii universitare de lungă durată, atestând o formare începută înainte de 1 octombrie 2003.

 

După cum se poate observa, asistentele medicale care au început școala postliceală înainte de 1 ianuarie 2007 și care au fost angajate în această calitate cel puțin 3 ani consecutivi în ultimii 5 ani (solicitând/deținând un certificat în acest sens), beneficiază de recunoașterea automată a calificării în baza principiului respectării drepturilor dobândite.

 

În forma actuală programul de revalorizare este inutil asistentelor medicale care lucrează deja în sistemul sanitar, nu este ceea ce ar trebui să fie (inadecvat) și este prost gândit. Argumentele sunt următoarele:

             a) Programul de revalorizare este inutil asistentelor medicale absolvente de postliceală care lucrează deja în sistemul sanitar deoarece:

             - Au la îndemână prevederile art. 33a din Directiva 36/2005 (așa cum a fost modificată de Directiva 55/2013): pot solicita de la Ministerul Sănătății un certificat care să ateste că au lucrat neîntrerupt cel puțin 3 ani în ultimii 5 ani. Alături de diplomă, acest certificat înseamnă recunoașterea profesională în statele UE.

             - În formula gândită până acum, revalorizare asigură doar recunoașterea în alte state, fără nici un câștig la nivel național pentru asistentele medicale care-l vor urma.

            

             b) Programul de revalorizare nu este ceea ce ar trebui să fie deoarece:

             - Revalorizarea ar trebui să asigure echivalarea salarială, așa cum a solicitat în mod repetat Federația „Solidaritatea Sanitară”;

             - Revalorizarea ar trebui să ia în considerare atât formarea inițială a asistentele medicale cât și formările ulterioare (spre exemplu, cursurile OAMMR) și competențele dobândite la locul de muncă;

                          c) Programul de revalorizare este prost gândit deoarece:

             - Nu respectă principiul proximității, respectiv nu asigură tuturor asistentelor medicale posibilitatea de a urma cursurile și de a da examenele în județul de domiciliu (doar 14 școli postliceale sunt acreditate în acest sens).

             - Nu respectă principiile Directivei 36/2005, respectiv:

                           ○  principiul utilității/utilizării experienței în completarea competențelor profesionale (art. 14, alin. 5): înainte de a fi obligate să urmeze cursurile trebuie verificat în prealabil dacă cunoștințele dobândite în decursul experienței profesionale sunt de natură să acopere diferențele de competențe/discipline

                           ○ principiul completării competențelor, pe baza formării inițiale și raportat la disciplinele/competențele ce nu sunt atestate/dobândite informal (art.3, alin. 1, lit. h) .

                           ○ principiul formării profesionale asimilate (art. 12, alin. 2) : în cazul în care statul membru de origine ridică nivelul de formare necesar pentru a exercita o profesie, pentru persoanele care au urmat o formare anterioară, care nu îndeplinește cerințele noii calificări, formarea anterioară este considerată corespunzătoare nivelului noii formări.

Procedura aplicabilă în situația de diferențe semnificative

 

1.      Constatarea diferențelor semnificative între formarea deținută și cea necesară

a.      Pentru nivelul minim de formare necesar (aplicabilă în condițiile armonizării condițiilor minime de formare);

b.      Pentru nivelul maximal de formare necesar - studii superioare.

 

2.      Analiza posibilității de compensare a diferențelor prin căile alternative, respectiv:

a.      Aplicarea principiului utilității experienței în completarea competențelor profesionale;

b.      Aplicarea principiului validării învățării pe tot parcursul vieții, respectiv luarea în considerare a tuturor formelor de învățământ general, educație și formare profesională, educație non-formală și învățare informală urmate pe tot parcursul vieții, având ca rezultat o îmbunătățire a cunoștințelor, abilităților și competențelor, care pot include etica profesională;

c.       Constituirea unui organism de validare în mod formal a abilităților și competențelor dobândite pe baza experienței și/sau prin intermediul învățării pe tot parcursul vieții.

 

3.      Decizia de stabilire a „planului individual de formare complementară”:

a.      Se aplică în situația în care nu au fost identificate posibilitățile de compensare a diferențelor stabilite la punctul 2.

b.      Cuprinde prezentarea nivelului de calificare profesională necesar/avut în vedere și nivelul de calificare deținut de solicitant;

c.       Sunt prezentate diferențele semnificative de calificare și motivele pentru care respectivele diferențe nu pot fi compensate prin măsurile stabilite la punctul 2).

 

 

Concluzii:

Salarizarea asistentelor medicale în funcție de studiile absolvite constituie o formă de discriminare salarială, în condițiile identității de atribuții.

Una dintre problemele esențiale ale asistenților medicali cu studii postliceale din sistemul public de Sănătate o reprezintă la momentul actual imposibilitatea acestora, prin intermediul absolvirii unui ciclu scurt de formare profesională, instituționalizat, de a deveni asistenți medicali cu studii superioare.

Introducerea echivalării, în forma prezentată, poate rezolva situația a cca. 60.000 de asistente medicale, supuse la ora actuală unei grave discriminări datorită aplicării greșite a legislației europene.

 

 

Notă: Până la acest moment Federația „Solidaritatea Sanitară” din România a depus la Ministerul Sănătății și la alte instituții abilitate următoarele adrese pe această temă:

http://www.solidaritatea-sanitara.ro/attachments/article/18683/Nr_B59_04_06_14_MS_Ministru_Asistente_SS_Proiecte_Inreg.pdf

 

http://www.solidaritatea-sanitara.ro/attachments/article/18692/Nr_B65_06_06_14_MS_Ministru_AM_Proiecte_Formare.pdf

 

http://www.solidaritatea-sanitara.ro/attachments/article/19048/Nr_B99_19_09_14_CES_Echivalare.pdf

 

http://www.solidaritatea-sanitara.ro/attachments/article/18733/Nr_B73_25_06_14_MS_Ministru_Program_Revalorizare.pdf

De asemenea, solicitările au fost susținute și în cadrul numeroaselor întâlniri cu reprezentanții Ministerului Sănătății.


 

Federația Solidaritatea Sanitară din România    Contactați autorul petiției


SAU

Adresa dvs. de email nu va fi publicată pe site-ul nostru. Cu toate acestea, autorul petiției va putea vedea toate informațiile furnizate în acest formular.

Veți primi un e-mail cu un link pentru a vă confirma semnătura. Vă rugăm să verificați inbox (și folderul pentru mesaje nedorite).
Facebook