Raportați o petiție

Salvați Filarmonica ieșeană!

Scrisoare deschisă domnilor Costel Alexe, președintele Consiliului Județean Iași, și Mihai Chirica, primarul municipiului Iași

Acum aproape 175 ani, în 1847, marele compozitor și pianist Franz Liszt lua drumul dulcelui târg al Eșilor, unde, la 18 ianuarie, avea să susțină un prim concert în casa vistiernicului Alecu Balș, acest minunat palat al capitalei Moldovei, care astăzi adăpostește, deopotrivă, cele două instituții muzicale de prestigiu: Filarmonica „Moldova” și Universitatea de Arte „George Enescu”. Cu această ocazie, marele nostru cărturar Gheorghe Asachi scria o frumoasă cronică despre măiestria marelui artist, care „în salturile sale cele mai sumeţe, în păşirile şi trecerile cele mai grele şi sunetele cele mai delicate, mâna stângă rivalizează cu cea dreaptă, se confundă cu ea şi fără o vederată opinteală aşa-i nasc sunetele care răpesc pe ascultători, spre durere, bucurie şi duioşie, după pornirea sentimentelor acestui mare maestru”.

Așa a început minunata odisee a muzicii clasice în capitala Moldovei, care a continuat cu înființarea, în 1860, a Școlii de Muzică și Declamațiune, transformată, în 1864, în Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică (cu cele două școli ale sale, la Iași și București), care a devenit o adevărată Alma Mater Musicalis Iassiensis. Multă vreme, cei care au absolvit Conservatorul au oferit ieșenilor concerte de muzică de cameră în saloanele conacelor și palatelor, dar și în diverse săli de spectacole, căci Iașul oferea multiple asemenea scene de bucurie a sufletului!

A fost vremea în care, după ce clădirea Teatrului din Copou a fost mistuită de un cumplit incendiu în februarie 1888, după ce marele primar al Iașului Scarlat Pastia a pus la dispoziția actorilor, pentru reprezentații, sala restaurantului hotelului său (din păcate, nicio stradă din Iași nu-i poartă numele…), la 1 decembrie 1896 se inaugura splendida clădire a Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, care reprezintă una dintre cele mai emblematice edificii din fosta capitală moldavă.

Este timpul în care, în cadrul Conservatorului, Eduard Caudella (rector, primul profesor de muzică al lui George Enescu) a înființat prima orchestră simfonică din Iași, fiind primul dirijor al acesteia.

Anii începutului de veac aveau să aducă ieșenilor și prima stagiune simfonică, în 1905-1906, care a cuprins cinci concerte ale orchestrei Conservatorului, avându-l ca dirijor pe Enrico Mezzetti, care se specializase la Bologna.

A urmat o perioadă foarte intensă a tinerei orchestre simfonice ieșene, care, sub bagheta unor virtuoși dirijori ai vremii, Athanasie Theodorini, Ion Vlăduță și Antonin Ciolan, avea să realizeze memorabile concerte simfonice, care aveau loc pe scena Teatrului Național.

De altfel, tot aici, pe scena Teatrului Național, în anii vitregi ai refugiului la Iași, 1917 și 1918, marele muzician George Enescu avea să dirijeze 20 de concerte ale Orchestrei simfonice a artiștilor mobilizați, alcătuită din muzicieni din Iași și București.

După Marea Unire, viața orchestrei simfonice ieșene a cunoscut multiple greutăți, ea continuând să aparțină de Conservator, care, în 1931, avea să se transforme în Academia de Muzică şi Artă dramatică din Iaşi, purtând, chiar din acel an, numele marelui nostru muzician George Enescu.

Începuturile anilor '40 ai secolului trecut aveau să reprezinte începutul unei noi etape a vieții muzicale ieșene, căci, prin strădania profesorului și filosofului ieșean Ion Petrovici și a pianistul Radu Constantinescu, director la acea vreme al Academiei de Muzică și Artă dramatică, s-au pus bazele Filarmonicii „Moldova” din Iași, al cărui concert inaugural a avut loc la 9 octombrie 1942, în sala Teatrului Național, sub bagheta maestrului George Enescu, care avea să lase și un emoționant mesaj cu această ocazie: „Urez Filarmonicii Moldova să trăiască veacuri pentru a-și îndeplini preafrumoasa misiune ce îi este încredințată.”

Anii care au urmat au însemnat anii de cristalizare ai orchestrei filarmonice, care a susținut numeroase concerte simfonice la Iași, cu lucrări din Mozart, Brahms, Schubert, Schumann, Strauss, Debussy, Șostakovici, Glazunov, Rahmaninov, Liszt, Ravel etc. Repetițiile se țineau în Sala armeană (din curtea Bisericii Armene), iar concertele în sala fostului cinematograf Sidoli (în spatele hotelului Unirea de astăzi) și la Teatrul Național.

Un eveniment deosebit pentru viața Filarmonicii ieșene avea să se petreacă la 17 noiembrie 1957, când s-a inaugurat sala de concerte și sediul Filarmonicii din strada Cuza Voda nr. 29, care avea să intre în memoria ieșenilor ca sala Filarmonicii.

Istoria clădirii este una recentă, ea fiind ridicată între 1900 și 1910, având rolul de capelă a liceului de fete organizat de congregația catolică „Notre Dame de Sion”, liceu care funcționa în fostul palat al lui boierului Alecu Balș, unde cântase Franz Liszt. Instaurarea puterii de sorginte sovietică în România a dus la desființarea liceului și transferarea întregului patrimoniu statului, fosta capelă fiind transformată în sală de concerte a Filarmonicii „Moldova” (în fapt, clădirea fostei capele cuprinde două săli, sala mare de concerte, „Ion Baciu”, la etajul I, și sala mică, „Gavriil Musicescu”, la parter).

De atunci și până în 1991, în sala mare a Filarmonicii, una dintre cele mai frumoase și calitative din punct de vedere acustic, au fost susținute sute de concerte simfonice, vocal-simfonice, camerale și corale, având invitați de renume pe plan național și internațional: Ionel Perlea, Horia Andreescu, Lawrence Foster, Samo Hubad, Václav Neumann, Ion Voicu, Jose Carreras, Li Min Cean, Halyna Czerny-Stefanska etc. Mai mult, datorită profesionalismului imprimat de marele dirijor Ion Baciu, orchestra Filarmonicii a fost invitată să susțină concerte la București, Bonn, Amsterdam, Paris, Leipzig, Zürich, München, New York, Washington, Chicago, San Francisco, Boston, Los Angeles, Ottawa, Toronto, Montreal etc.

Apoi, timp de peste 40 de ani, începând din 1973, Iașul a fost pe buzele tuturor melomanilor din lume, din Londra, München, Tokio sau New York, prin Cvartetul Voces din cadrul Filarmonicii, unul dintre cele mai mari cvartete din lume.

Din păcate, în ultimul sfert al veacului trecut, ca urmare a cutremurelor, a apei din pânza freatică, clădirea Filarmonicii a avut de suferit, fiind grav afectată, situație care a dus, în 1991, la demararea lucrărilor de reparații generale. Acestea aveau însă să se oprească din lipsa finanțării, fapt care a făcut ca sala mare de concerte să se degradeze până la existența pericolului de prăbușire.

În aceste condiții, de aproape 30 de ani, orchestra Filarmonicii din Iași, una dintre cele mai valoroase ansambluri din țară, își desfășoară activitatea în spații improprii, concertele fiind susținute în săli neadecvate. Acest fapt își pune amprenta, încetul cu încetul, atât pe răbdarea artiștilor, care doresc să revină în vechea sală (unii erau copii când a început renovarea…), cât și pe răbdarea ieșenilor, iubitori de muzică, de artă, de cultură.

Dle președinte al CJ Iași, Costel Alexe,

Dle primar al dulcelui târg al Eșilor, Mihai Chirica

Vă adresez această scrisoare deschisă, astăzi, 15.01. 2022, de Ziua Culturii Naționale, în calitate de cetățean al cetății, de dascăl, de iubitor al muzicii, de om care dorește ce este mai bine pentru comunitate.

Găsiți, cât mai repede, soluția finanțării reparațiilor sălii Filarmonicii ieșene!

De ceva vreme, după ce s-au deblocat căile întortocheate ale legalității folosirii acestui mirific spațiu de către artiștii Filarmonicii, după ce desăvârșiți mânuitori ai riglei și creionului au realizat planurile de restaurare, după ce toate avizele au fost obținute, lucrările de restaurare nu pot demara pentru că ... nimeni nu are curajul asumării alocării unei sume de cca 14 milioane de euro pentru a oferi Iașului ce merită, o sală nouă pentru Filarmonică!

Nu mai așteptați să găsim înțelegere în alte zări, la guvern, la CNI, la Bruxelles etc. Nu cred că este cineva căruia să-i pese mai mult de necesitatea acestei finanțări ca nouă, ieșenilor, celor care iubim gingășia acordurilor lui Mozart, Debussy, savoarea sunetelor lui Vivaldi, Strauss, măiestria armoniilor lui Ceaikovski sau Beethoven.

Ne mândrim cu Iașii capitală a culturii, cu Iașii capitală regală, cu Iașii capitală istorică ..., dar nu putem să oferim acestui minunat oraș un sacrificiu mic pentru unul dintre cele mai importante edificii culturale, care ar trebui să ne înalțe în spirit!

Oferiți, dle Alexe, stimați consilieri județeni, bucurie ieșenilor și alocați imediat bani Filarmonicii ieșene, chiar de va trebui să mâncăm pâine neagră ca să plătim un împrumut la cea mai scumpă bancă!

Nu lăsați timpul să treacă, nu sperați în ajutoare deșarte, căci nimeni nu va crede în lacrimile noastre!

Salvați Filarmonica ieșeană!

Cu umilă plecăciune,

Conf. univ. dr. Vasile Cotiugă