Institutul "Elie Wiesel" chemat la judecată. Petiție către primul-ministru

Către: dl. NICOLAE IONEL CIUCĂ - PRIM MINISTRUL ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI, Palatul Victoria, Piața Victoriei nr. 1, sector 1, Municipiul București, Cod postal 011791    

Stimate domnule prim ministru,  

Subsemnații, în calitate de cetățeni ai României, animați de cele mai curate sentimente patriotice și îngrijorați de acumularea în sânul societății românești a unor tensiuni cu caracter interetnic și interconfesional, de natură a periclita echilibrul social și buna conviețuire între grupurile sociale și etnice, am ales să formulăm prezenta

PETIȚIE

prin care dorim să vă aducem la cunoștință aspecte de neconstituționalitate și ilegalitate ale H.G. de înființare, precum și depășirea atribuțiilor și competențelor legale ale Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel".

Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“ a fost înființat în baza Hotărârii de Guvern nr. 902/04.08.2005. Această Hotărâre de Guvern a fost modificată și completată prin prevederile H.G. nr. 866/23.08.2012, ale H.G. nr. 1066/26.11.2014 și ale H.G. 625/31.08.2016.

În susținerea demersului nostru vă readucem la cunoștință cadrul legal care ar trebui să coordoneze atribuțiile și activitatea Guvernului României:

-  Constituția României prevede, la Art. 108, că „(1) Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe” și „(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor“. - 

- Legea nr. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor prevede, la Art. 11: „În realizarea atribuțiilor sale, Guvernul îndeplinește următoarele atribuții speciale: (…) c) emite Hotărâri pentru organizarea executării legilor“.

H.G. nr. 902/04.08.2005 privind înființarea I.N.S.H.R. „E.W. invocă temeiul „legal” al emiterii ca fiind Art. 108 din Constituția României, republicată („Hotărârile se emit pentru organizarea și executarea legilor”), și art. 5, pct. 16 din H.G. nr. 78/2005 „privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii și Cultelor, cu modificările ulterioare“.

În cazul de față, noi apreciem că Guvernul României a emis mod ilegal și neconstituțional, o Hotărâre „pentru organizarea executării unei Hotărâri de Guvern“, și nicidecum „pentru organizarea executării unei legi“, așa cum prevede Art. 108 (2) din Constituție. Or, nici o Hotărâre de Guvern, emisă de Guvern, nu ține loc de Lege, emisă de Parlamentul României și promulgată de Președintele României.

Art. 5, pct. 16, al H.G. nr 78/27 ianuarie 2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii și Cultelor prevede: „Art.5. În îndeplinirea rolului și a obiectivelor sale generale, Ministerul Culturii și Cultelor are următoarele atribuții principale: (…) 16. inițiază proiecte de acte normative pentru înființarea unor instituții din subordine, avizează, în condițiile legii, înființarea sau reorganizarea instituțiilor și așezămintelor publice de cultură, indiferent de subordinea acestora; “.

Art.1, alin. (1) din H.G. nr. 902/2005 prevede, cităm: „Art.1, (1). Se înființează Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel, instituție cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor“.

Deci, Ministerul Culturii și Cultelor putea să inițieze proiectul de act normativ (hotărâre de guvern) pentru înființarea I.N.S.H.R. „E.W.“ și putea aviza înființarea institutului, dar numai în condițiile legii.

În concluzie, noi considerăm că I.N.S.H.R. „E.W.“ a fost înființat în mod neconstituțional și ilegal, în baza prevederilor H.G. nr. 902/04.08.2005, emisă prin încălcarea prevederilor constituționale ale art. 108, alin. (2) din Constituția României și prin încălcarea prevederilor legale ale art.11, lit.(c) din Legea nr. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor.

Dincolo de aspectele de neconstituționalitate și ilegalitate ale înființării I.N.S.H.R. „E.W.“, atragem atenția că acesta își depășește competențele atribuite, desfășurând activități ample de monitorizare a societății românești – practic, de spionaj cultural – în vederea incriminării unor cetățeni români pe motive de antisemitism, deși, în niciunul din articolele H.G. nr. 902/2005, actualizată, privind activitatea I.N.S.H.R. „E.W.“ nu se face vreo referire la vreo atribuție a acestui institut privind „Monitorizarea antisemitismului din România“.

Articolele 3 și 4 ale H.G. nr. 902/04.08.2005 prezintă în mod explicit obiectul de activitate și atribuțiile I.N.S.H.R. „E.W.“ privind cercetarea științifică și documentarea istorică a „Holocaustului din România“, fără vreo referire la activități de monitorizare a antisemitismului și nici la necesitatea întocmirii vreunui „Raport de monitorizare a antisemitismului“.

Conform art. 3, al H.G. nr.902/2005, actualizată, Institutul are ca obiect identificare, culegerea, arhivarea, publicarea documentelor și rezolvarea unor probleme științifice referitoare la Holocaust, elaborarea și implementarea de programe educaționale și culturale privind acest fenomen istoric. În textul H.G. nr. 902/2005 actualizată nu este pomenit cuvântul „antisemitism”.

De aceea, avem suspiciunea rezonabilă că un angajat al I.N.S.H.R. „E.W.“ desfășoară o activitate ilegală, care excede obiectul și atribuțiile Institutului, în detrimentul activității și fișei postului pentru care a fost angajat pe banii publici ai Statului român.

Activitățile indicate mai sus exced aria de activitate a unui Institut înființat strict pentru cercetarea unui fenomen istoric și se suprapun cu atribuțiile organelor de cercetare judiciară din România, precum și ale unor servicii abilitate în culegerea de informații pe teritoriul României, stabilite conform legii.

Totodată, activitatea I.N.S.H.R. „E.W.“ și a directorului acestuia propagă în spațiul public românesc imaginea unui institut de hărțuire și poliție politică, în detrimentul activității principale de stabilire cât mai exactă a cauzelor, vinovaților și dimensiunilor fenomenului istoric denumit „Holocaustul din România“.

Aceste acțiuni ale institutului, denumite „reacții instituționale” sunt respinse ca neîntemeiate și nefondate de către instituțiile statului român cărora le sunt adresate solicitările (e.g. primării, prefecturi, muzee, școli, instanțe de judecată etc).

În acest sens, menționăm câteva exemple luate chiar din rapoartele institutului, dar și soluțiile/răspunsurile date de instituțiile statului român acestor cereri:

1. Adresa nr. 78/08.02.2013 emisă către Primăria Sectorului 1 București, în care s-a adus la cunoştinţă faptul că pe faţada unui imobil de pe strada Iacob Negruzzi, nr. 1 „este expus drapelul Mişcării Legionare. Institutul a solicitat de asemenea și întreprinderea demersurilor legale pentru soluţionarea acestei probleme. Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a clasat ca neîntemeiată solicitarea înaintată de Institut.

2. Adresa nr. 531/22.08.2013 către Consiliul Judeţean Argeş prin care s-a solicitat ca bustul mareşalului Ion Antonescu să fie retras din spaţiul expoziţional al Muzeului Judeţean Argeş. Conducerea Muzeului Judeţean Argeş, prin domnul director Spiridon Cristocea nu a retras bustul lui Ion Antonescu deoarece prevederile art. 12 din OUG 31/2002 specifică faptul că muzeele sunt exceptate de la aplicarea legii.

3. Adresa nr. 71/06.02.2013 către Primăria Municipiului Târgovişte prin care Institutul a solicitat ca titlul de cetăţean de Onoare al Municipiului Tîrgovişte acordat post mortem lui Ion Antonescu să fie retras nu doar de pe site-ul instituţiei, ci printr-o hotărâre a Consiliului Local. Primarul nu a dat curs solicitării și nu a convocat Consiliul Local pentru a supune la vot retragerea titlului de Cetăţean de Onoare post-mortem al mareșalului Ion Antonescu.

4.  Multiple solicitări ale Institutului privind existența unor denumiri stradale „Ion Antonescu” în diverse localități din țară nu am avut reacțiile scontate de Institut, autoritățile locale nedând curs solicitărilor respective, în lipsa unui temei legal.

5. Tot în 2013, Institutul a transmis o adresă prin care a informat Primăria Municipiului Bucureşti cu privire la faptul că în lunile noiembrie şi decembrie a acelui an „reprezentanţi ai Mişcării Legionare în uniformă au participat la mitinguri autorizate de către Primăria Municipiului Bucureşti„. Reprezentantii Institutului fiind ”preocupaţi de riscul pe care îl reprezintă promovarea  simbolurilor Extremei Dreapta, Institutul a cerut Administraţiei Locale preîntâmpinare/prevenirea unor astfel de situaţii pe viitor.„ Primăria Municipiului Bucureşti  nu a răspuns acestei solicitări.

6. Adresa nr. 156/08.05.2012 către  Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea dizolvării Partidului Totul pentru Țară – T.P.T. și radierea acestuia din Registrul Partidelor Politice în baza Legii Partidelor politice nr. 14/2003, în baza art. 44, paragraful b, art. 46, 46, alin. 1, paragrafele b și c și alin. 2, acuzând partidul de a fi fascist și extremist. Procurorul de pe lângă Tribunalul București a intentat acțiune în justiție pentru interzicerea partidului. A fost format dosarul nr. 27386/3/2012 înregistrat pe rolul Tribunalul București, soluționat definitiv în data de 20.06.2013 prin respingerea cererii în fond, dar și irevocabil în recurs de Curtea de Apel București în data 18.09.2014. Ambele instanțe au stabilit că Partidul Totul pentru Țară – T.P.T. NU este nici fascist și nici extremist.

7. Adresele 135/14.04.2012 către Parchetul de la lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și 183/23.05.2012 către primăria Ciolpani privind „retragerea simbolurilor legionare de pe spațiul public, precum: fotografia lui Corneliu Zelea Codreanu atașată unei troițe, sigla Mișcării Legionare prezentă sub forma unui drapel arborat în imediata apropriere a troiței și sub forma unui ornament sudat pe un gard metalic de culoare verde, toate acestea fiind situate pe DN1, la 500 m, înainte de intrarea în Ciolpani, la km. 31, județul Ilfov„. Primăria Comunei Ciolpani a comunicat că spațiul indicat este concesionat legal, iar troița este montată în baza unei autorizații de construire. Solicitările acestea ilegale i-au produs un mare prejudiciu de imagine maestrului Ivanoff, sculptorul troiței.

8. Adresa nr. 600/08.11.2012 către primăria Târgu Ocna în vederea retragerii calității de cetățean de onoare post-mortem pentru Valeriu Gafencu. Institutul, în adresa amintită a menționat lucruri neconforme cu realitatea în baza cărora, în mod nefondat Consiliul Local al Primăriei orașului Târgu Ocna a retras lui Valeriu Gafencu, titlul de cetățean de onoare al orașului. Decizia Consiliului Local a fost contestată de Fundația „Ion Gavrilă Ogoranu”, în instanță prin înregistrarea dosarului nr. 117/110/2014 pe rolul Tribunalului Bacău. Dosarul a fost soluționat de instanță la data de 28.11.2014 prin admiterea cererii fundației, în data de 15.05.2015 fiind respins de Curtea de Apel Bacău și recursul formulat de Consiliul Local al orașului Targu Ocna. Instanțele au reținut că acțiunile INSHR-EW au constituit imixtiuni ILEGALE, de la nivel guvernamental, în problemele administrației publice locale.

9. Institutul a formulat un denunț penal în baza Legii 217/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii impotriva unui site care comercializează tricouri/hanorace imprimate cu chipurile a diverse personalități române interbelice, susținând că, trei persoane dintre cele a căror figură apare pe respectivele haine sunt persoane „acuzate de crime împotriva umanității„ și că tricourile/hanoracele cu chipurile acestora trebuie retrase de la comercializare. Este vorba de părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, de poetul Radu Demetrescu (pseudonim Radu Gyr) și de filozoful Mircea Vulcănescu. Parchetul care a instrumentat acest denunț a decis clasarea dosarului, denunțul fiind neîntemeiat. 

10. În iulie 2017, presa din România, în numeroase articole, constata cu indignare și mare surprindere transmiterea de către INSHR-EW către diferite Consilii locale din țară  a unor adrese în care solicită schimbarea denumirii unor străzi, a unor licee, dărâmarea unei statui doar pentru motivul că poartă numele poetului, dramaturgului, eseistului, gazetarului și profesorului Radu Gyr sau cel al economistului, filologului, filosofului, publicistului, sociologului, teologului și profesorului Mircea Vulcănescu. Ambii au fost somități ai culturii interbelice române, au făcut parte din elita martirizată de regimul comunist instalat cu forța în România, ambii au fost, așadar, victime ale represiunii bolșevice din România. Radu Gyr a petrecut 16 ani în închisorile comuniste, iar Mircea Vulcănescu a fost condamnat la 8 ani de temniță grea în 1947, murind la închisoarea Aiud în 1952, după chinuri inimaginabile, la vârsta de numai 48 de ani. Această solicitare/acțiune a Institutului a fost cu atât mai bizară cu cât încălca vădit dispozițiile Legii nr. 127/2017 pentru instituirea Zilei naționale de cinstire a martirilor din temnițele comuniste, act normativ, care, în expunerea de motive îi menționează chiar, în primul paragraf pe Radu Gyr și pe Mircea Vulcănescu.

În urma demersului Institutului, consiliul local al municipiului Cluj Napoca a decis să nu mai discute schimbarea denumirii străzii Radu Gyr din oraș, consiliul local din localitatea Bârsana, județul Maramureș a decis să păstreze denumirea unei școli ”Mircea Vulcănescu”, iar consiliile locale din sectoarele 1 și 2 din București au decis să nu dea curs solicitării Institutului de a schimba denumirea unei străzi purtând numele lui Mircea Vulcănescu și de a demonta un bust reprezentându-l tot pe acesta, deoarece atât la stabilirea denumirii străzii, cât și la montarea bustului legislația incidentă în materie a fost respectată intocmai, iar în Sectorul 4, intervenția Prefecturii Municipiului București a dus la păstrarea numelui marelui filosof de către liceul sus amintit.

În plus, Institutul a „protestat” public, de-a lungul anilor, împotriva:

- unor comemorări religioase în cadrul cărora s-au efectuat slujbe de pomenire a memoriei unor luptători anticomuniști, a unor eroi ai Neamului, mucenici, mărturisitori și chiar sfinți, victime ale sistemului carceral comunist. Institutul a adus astfel atingere memoriei unor figuri față de care majoritatea religioasă ortodoxă are mare evlavie (e.g. Sfântul Mucenic Valeriu Gafencu), prin acuzațiile publice nefondate incitând la ură religioasă și generând tensiuni etnice și intereligioase;

- unor vorbe rostite sau scrise de preoți și monahi, solicitând sancționarea acestora din urmă de către conducerea Bisericii Ortodoxe Române, aceasta din urmă neconsiderând că preoții sau monahii respectivi trebuie sancționați;

- existenței unor plăci comemorative a căror îndepărtare a solicitat-o - placi care au fost păstrate de autoritățile/instituțiile îndreptățite, în lipsa unui temei legal,

- unei peliculei românești, aflate în concursul oficial al festivalului Internațional de film de la Berlin, „Portretul luptătorului la tinerețe„ solicitând juriului, scoaterea din concurs, deși filmul are ca subiect luptătorii anticomuniști din munții României. În acest din urmă caz, directorul Festivalului a respins ca neîntemeiată cererea Institutului.

- desemnării doamnei Oana Stănciulescu (cunoscută jurnalistă, cu o carieră impecabilă și o reputație personală și profesională fără pată) drept reprezentant în Consiliul de Adminitrație al Televiziunii Române.

- candidaturii domnului Marian Munteanu (cunoscut luptător anticomunist postdecembrist, lider al fenomenului pieții Universității) la funcția de Primar al Capitalei. - punerii în circuitul numismatic a monedelor cu tema „Guvernatori ai Băncii Naționale a României”, Mihail Manoilescu (personalitate de excepție în domenii variate, acesta fiind inginer, economist, sociolog, politolog, istoric și profesor).

De asemenea, Institutul a organizat expoziții itinerante având ca subiect defăimarea imaginii și a prestigiului unor asociații și fundații, a unor partide politice, a unor persoane publice, dar și a activității acestora, monitorizând astfel membri ai societății civile și politice din România, acuzându-i în repetate rânduri de lucruri defăimătoare și neadevărate, decredibilizându-i prin dezinformare masivă în fața opiniei publice, în condițiile în care activitatea acestora se referea strict la păstrarea memoriei unor români – luptători anticomuniști, care s-au sacrificat pentru România.

Institutul prejudiciază în mod repetat imaginea României pe plan internațional, prin acreditarea falsei idei a recrudescenței fascismului și a antisemitismului în țara noastră, mai ales în fața aliaților NATO și a Uniunii Europene, în condițiile în care România este un pivot de stabilitate și predictibilitate a alianței NATO în regiune.

Periculozitatea întreținerii, de la nivelul Guvernului României, prin acțiunile INSHR-EW, a acestei psihoze a unei presupuse recrudescențe a legionarismului și antisemitismului în România, a fost evidențiată de curând, în contextul crizei generate de războiul din Ucraina. Pe 30.08.2022, Ministerul Afacerilor Externe de la Moscova a publicat pe site-ul mid.ru un comunicat „Privind situația cu glorificarea nazismului, răspândirea neo-nazismului și a altor practici care contribuie la escaladarea formelor moderne de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță asociată" în România. (https://mid.ru/ru/foreign_policy/humanitarian_cooperation/1827824/?fbclid=IwAR0EpkJTh042axRphLZgD2RoBt1ifJ63hiyvqV1fCMRnINwQ8lFZCqBcIto#_Toc112861616). Documentul a fost tradus parțial în limba română și publicat de Ambasada Rusiei la București pe rețelele de socializare, servind publicului românesc, dar și celui din străinătate, încă un argument în sprijinul  propagandei regimului de la Kremlin. România este prezentată ca o țară nazificată, în care ultranaționalismul și rusofobia sunt la ordinea zilei, și care țintește să-și retraseze granițele până spre Odesa.

Este interesant că, în susținere acestor informații, documentul adoptat la Kremlin preia largi pasaje din declarațiile și rapoartele publicate, de-a lungul ultimilor ani, de Institutul Național pentru Studiul Holocaustului în România – Elie Wiesel. Din ce în ce mai mult se încearcă să se treacă sub tăcere caracterul criminal al acțiunilor săvârșite de complici români ai Germaniei naziste, cu accent pe «celelalte realizări» ale acestora în domeniul culturii și științei”.

Exemplele sunt mai multe, ne oprim aici.

Prin publicarea acestui document oficial al MAE rus, care în anumite circumstanțe ar putea constitui justificarea inclusiv a unei agresiuni armate împotriva României, apreciem că statul român a fost pus într-o situație nu doar penibilă, dar și de vulnerabilizare a politicii sale externe și a statutului său de pivot al stabilității și predictibilității flancului sudic al NATO la Marea Neagră.

Cea mai recentă intervenție a INSHR-EW a constituit-o cea împotriva unui fost deținut politic anticomunist, Petru Codrea, susținător al Rezistenței din Munții Maramureșului, care la începutul lunii octombrie a primit titlul de cetățean de onoare al municipiului Sighetul Marmației, decizia autorităților locale fiind virulent contestată de Institut, prin directorul acestuia, Alexandru Florian, sub pretextul că Petru Codrea ar fi făcut parte, ca elev de liceu, din Frățiile de Cruce. Realitatea este că tocmai apartenența la această organizație a făcut posibil ca un întreg grup de liceeni să ia decizia, în 1948, să adere la gruparea de rezistență armată din Munții Maramureșului, condusă de Vasile Popșa. Și de această dată, directorul Institutului a fost pus într-o situație penibilă, printre cei care au reacționat în apărarea deciziei autorităților locale din Sighet numerându-se chiar președintele Comunității Evreiești din Sighetul Marmației, dl David Liberman. Iată ce a scris domnia sa, ca reacție la articolul în care este prezentată intervenția INSHR-EW: Sunt și eu nevoit să adaug câteva cuvinte la aceste comentarii. L-am cunoscut de copil și tânăr pe domnul Codrea Petru, din conjuncturi familiare, precum și câteva persoane din fostul grup Vișovan, chiar pe dumnealui personal și familia întemeiată, soția fiind o profesoară de matematică eminentă profesional și educațional. Familia mea a fost o familie destul de proeminentă în acest oraș și în casă s-au discutat multe probleme legate de existența și viața etniilor, relațiile iudeo-creștine, de toate formațiunile, dar niciodată nu am auzit că așa zisul grup sus numit să fi avut vreo activitate antisemită, anti-iudaică sau anti-creștină. Multe aspecte adevărate au fost ascunse de vechiul regim, nici astăzi nu este nimeni să le clarifice. (...) Cred că suntem într-o perioadă de paranoia în care nu discernem adevărurile istoriei și realității. Oare pe teritoriul României a fost numai grupul sighetean care s-a împotrivit regimului? Ați uitat de acei luptători ascunși ani de zile, până prin 1960, care au luptat cu arme împotriva adevăraților asupritori? Pe peretele comemorativ din curtea memorialului Sighet sunt înscrise numele a circa 10 cetățeni de etnie iudaică. Oare cum să-i denumim: criminali, legionari, idealiști sau în adevăratul sens luptători ai adevărului? Domnilor, da sunt evreu, dacă nu știți, mândru că m-am născut și trăiesc în acest oraș. Fiți cu mai mult discernământ și selectați esențialul și adevărul din cele publicate pe rețelele de informare.

Apreciem că, demersuri precum cele enumerate de noi mai sus nu au nimic de-a face cu activitatea pe care Institutul trebuie și poate să o desfășoare în baza legii și că prin astfel de adrese/acțiuni/denunțuri prin care monitorizează și impune aplicarea unei legislații, Institutul se subrogă, în mod abuziv și nelegal în drepturile și obligațiile organelor de cercetare penală, a parchetelor și chiar a instanțelor de judecată.  

*

Vă învederăm că directorul general al Institutului, Alexandru Florian este functionar public potrivit celor stipulate de art. 175, alin. (1). lit. b Cod Penal („exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură), iar că demersurile ilegale pe care le efectuază în calitatea sa de reprezentant al Institutului întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni:

abuz în serviciu, prevăzută de art. 297, alin. (2) Cod Penal,

uzurparea funcției, prevăzută de art. 300 Cod Penal,

exercitarea fără drept a unei profesii sau activități, prevăzută de art. 348 Cod Penal, deoarece, prin acțiunile sale, fără nicio bază legală, se implică în activitatea administrațiilor publice, ale instituțiilor de cultură și de educație ale statului, monitorizează activitățile altor persoane și entități juridice, Institutul, exercitând astfel, prin reprezentanții săi, atribuții care aparțin, prin lege, Parchetelor, organelor de poliție si de cercetare penală, serviciilor speciale ale statului, Ministerului Culturii, a Educației, Ministerului de Interne, Ministerului de Externe etc.

Instigare publică, prevăzută de art. 368 Cod Penal deoarece, apreciem că, prin toată activitatea desfașurată de institut prin reprezentanții săi, comite abuzuri, răspândește neadevăruri, modifică nefondat istoria țării și astfel manipulează oameni și îi determină să încalce legea (e.g. consilierii locali ai orașului Tărgu Ocna, care au anulat, cu nerespectarea legii, decizia de acordare a titlului de cetățean de onoare lui Valeriu Gafencu. Titlul acordat fiind păstrat prin sentințele a două instanțe de judecată, astfel cum am arătat mai sus).

instigare la ură sau discriminare,  prevăzută de art. 369 Cod Penal.

impiedicarea exercitării libertății religioase,  prevăzută de art. 381 Cod Penal. -  inducerea în eroare a organelor judiciare, prevăzută de art. 268, alin. (1) Cod Penal, infracțiune savârșită printre altele, prin formularea denunțului penal împotriva partidului Totul pentru Țară – T.P.T., denunț respins ca nefondat de către două instanțe judecătorești.                

*

În plus, față de cele detaliate mai sus, dorim să mai subliniem că:

O astfel de instituție, cum este Institutul, consumă, de fapt, banii contribuabililor în scopul încălcării legislației din România, instigă și incită public la ură și discriminare și împiedică exercitarea unor drepturi fundamentale ale cetățenilor acestei țări. Încălcările repetate ale legii par să fie nu numai tolerate, ci și aprobate, având în vedere că toate adresele și luările de poziție mai sus menționate, dar și altele emise de acest institut poartă în antet sigla Guvernului României, deși acest institut este doar coordonat de Primul Ministru, prin Cancelaria sa, și nu în subordinea  Guvernului – instituție esențială a statului român. O astfel de instituție, aflată in coordonarea Primului Ministru, stipendiată din banul public, din taxele și impozitele cetățenilor români, a fost înființată și funcționează în totală discriminare față de alte grupuri entice din Romania și mai ales față de români. Primul Ministru al României nu are, din cunoștințele noastre, în coordonare, în subordine și în soldă, institute care să se ocupe de Holocaustul Armenilor, de exemplu sau de revelarea corectă a istoriei recente a țării, de cinstirea memoriei înaintașilor și eroilor nostri, a luptătorilor anticomuniști.

Suntem de părere că, comunitatea evreiască din România își poată apăra drepturile, istoria și memoria înaintașilor lor prin alte forme de organizare, acestea putând fi simple asociații, fundații, federații, membri activi ai societății civile din România, și nu printr-un institut care să propage minciuna, ura rasială și religioasă și care să facă poliție politică ca în vremea bolșevicilor.

Astfel, cum am arătat și în cuprinsul prezentei, opinăm că respectarea legislației din România trebuie să fie asigurată de organele și de instituțiile abilitate legal să îndeplinească acest serviciu public.

*

V-am fi profund recunoscători dacă, ținând cont de cele arătate în prezenta, în virtutea atribuțiilor constituționale acordate Primului Ministru, v-ați face datoria față de poporul român și ați desființa acest Institut, sau cel puțin ați opri acordarea oricărei finanțări și l-ați îndepărta de sub coordonarea dvs.. De altfel, sub egida Academiei Române ființează, încă din 1993, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, instituție de specialitate care se ocupă de studiul ambelor perioade totalitare, atât al cele dintre 1938 și 1944, cât și al celei de după 1945.

*

În speranța că ne veți comunica în cel mai scurt timp posibil, punctul dvs de vedere privind subiectele detaliate în prezenta petiție, vă asigurăm de toată considerația noastră!  

Miron Manega – scriitor, jurnalist

Gică Manole – istoric

Florin Dobrescu – activist pentru perpetuarea memoriei Rezistenței anticomuniste

Șerban Alexandru Popa – arhitect

Ion Coja – lingvist, profesor universitar

general (r) Radu Theodoru

Cătălin Ioan Berenghi

Dumitru Ioncică

Lista rămâne deschisă tuturor persoanelor și organizațiilor


Miron Manega și colaboratorii    Contactați autorul petiției

Semnează această petiție

Prin semnătura mea, autorizez Miron Manega și colaboratorii să predea informațiile pe care le furnizez în acest formular celor care au autoritate în ceea ce privește această chestiune.


SAU

Veți primi un e-mail cu un link pentru a vă confirma semnătura. Pentru a vă asigura că primiți mesajele noastre email, vă rugăm să includeți info@petitieonline.com în lista de adrese sau lista expeditorilor agreați.

Vă rugăm să rețineți că nu puteți confirma semnătura dvs. răspunzând la acest mesaj.




Publicitate plătită

Vom aduce această petiție la cunoștința a 3000 persoane.

Aflați mai multe informații...