Colegiul Psihologilor s-a transformat într-o Mafie. Despre scandalul care afectează azi profesia de psiholog

Colegiul Psihologilor din România este acea organizație profesională menită să reglementeze practicarea profesiei de psiholog și să apere interesele psihologilor și psihoterapeuților din România. În realitate, COPSI s-a transformat în ultimii ani într-un soi de… mafie care impune o taxă de protecție psihologilor, pentru ca aceștia să-și poată face meseria. Nici vorbă însă de sprijinul datorat acestora în contul tuturor contribuțiilor lor, așa cum ar normal.

Nemulțumirile psihologilor lor au ieșit la suprafață. Azi e în plină desfășurare la COPSI un scandal de proporții care amenință să paralizeze activitatea psihologilor (fie că ei lucrează la cabinete private sau eliberează avize de sănătate mintală pentru șoferi). http://www.psychologies.ro/editorial-iuliana-alexa

Mi-am pierdut dreptul de liberă practică. M-am deprofesionalizat, nu pot face consiliere psihologică (deși, acum 10 ani, am făcut formare în acest sens, evident, pe banii mei, nu ai angajatorului preocupat de problemele instituției). Pe scurt: fără o susținere a unui for profesional, suntem cam ai nimănui. Și vom rămâne așa, pentru că nu pare să-i pese cuiva.

Violeta R.: Am fost dezgustată când a trebuit să bat un drum de la Iași la București ca să obțin o simplă semnătură pe autorizația de liberă practică, după ce am stat la o coadă imensă pe un hol îngust în clădirea Colegiului… Acum fac asta loco, dar tot mi se pare ciudat să dai 300 lei doar pentru o semnătură. Plus alte taxe și condiții greu de îndeplinit dacă nu vii cu mulți bani de acasă, ca să poți începe să profesezi…

Cristiana B.: Nemulțumitor e faptul că acest COPSI a fost făcut pentru a reprezenta și apăra interesele psihologilor în raport cu alte instituții și ministere, iar el fix asta nu mai face. Cei care lucrează pe Psihologia Muncii și pe Transporturi au rămas la mâna medicilor, Colegiul în schimb, a avut grija să își facă un „mare și faimos“ institut.

Carmen M. M.: Este umilitor să aștepți să intri la o comisie pe treptele unei scări, ore în șir, într-o clădire la a cărei construcție ai contribuit, cu taxele plătite de tine. Am trăit coșmarul reacreditării unei școli, făcând același dosar de formator în 2 variante. Apoi uimirea că nu am primit număr de înregistrare când l-am depus. Cu doi ani înainte mi se rătăcise dosarul pentru supervizor. Regulile de alcătuire a dosarelor nu sunt clare pe site, ușor de găsit. Apoi a fost coșmarul alegerilor, de anul acesta.

Nicoleta B.: Filialele ar trebui să aibă un site pe care să afișeze informațiile cât mai clar (unele filiale au – sunt și site-uri gratuite). Când mergem la filiale, personalul să fie în stare să  ne dea răspunsuri exacte la întrebările puse. Site-ul colegiului trebuie refăcut! Sunt multe de facut și de clarificat! Cred că urmează o muncă extraordinară pentru cei care vor veni. Asta arată cât de mult s-au preocupat de „psihologii de rând“! Să nu mai fie niciodată un psiholog tratat ca un „nimeni“, de către „zeii din Olimp“, plătiți și aleși de noi.

Laura N.: Numărul de taxe amețitor de mare și sume care nu reflectă veniturile reale ale majorității psihologilor. La fel, obligativitatea creditelor profesionale anuale, pe fiecare specialitate, ale căror costuri se pot ridica la peste 10000 lei pentru cei care au mai mult de trei specialități, și cei din provincie care au și cheltuieli de deplasare și cazare pentru participarea la manifestările profesionale. Pe lângă faptul că procesul de achiziționare al timbrelor este anevoios și tembel (comanzi luna asta pentru luna viitoare, îți rămân timbre sau ți se termină și tot așa), nu înțeleg de ce nu toți psihologii sunt obligați să pună timbre, mai ales că acest lucru a fost deja impus la comisia de expertiză. Concluzia mea este că mai bine nu negociau nimic și lucrurile mergeau bine înainte.

Viki D.: Eu sunt șef de filială. Am făcut tot ce trebuia să implementez celebrele timbre. Am adus la cunoștință că în județ spitalele nu folosesc timbre și nu s-a făcut nimic. În afară că am tras de psihologi să-și plătească taxele nu am făcut nimic pentru ei, pentru că nu am avut ce să fac.

Andreea N.: Suntem „cooperativa munca în zadar“ și ne batem joc de oameni sărmani. Raportul psihologului de spital este nefolositor, dar decontat. Omul este obligat să plătească un alt raport timbrat și uneori nu prea are de unde, plus disconfortul familiei și al omului în cauză, care este cărat încă o dată la un alt examen psihologic. Acum, mai nou, vor două examene pentru demențe. Și procesul ăsta de obținere, de înregistrare a timbrelor, este halucinant de birocratic.

Livia C.M.: Am aflat întâmplător că aveam practica suspendată, în ciuda cotizației plătite la zi. A trebuit să merg până acolo cu dovada de plată pentru a fi trecută corect un RUP. Nu am primit nici scuze, nici explicații.

Alina B.: Se plătesc o serie de taxe, dar efectiv psihologul nu e ajutat cu nimic. Doar mai multe formări și cursuri obligatorii pe zi ce trece. Oricum cine profesează, se formează. Dar la unele cursuri care merită, nu sunt credite. Stai și te întrebi dacă să mergi la acelea, sau musai la cele creditate… Eu am terminat facultate de psihologie de 4 ani și master de 1 an și jumătate. Era valabil la momentul respectiv pentru psihoterapie și clinică. Când am mers la interviu, n-au mai recunoscut masterul decât pentru psihoterapie (limita de recunoaștere pentru ambele specialități fusese în urmă cu o lună). Am vorbit cu vestitul jurist al COPSI și m-a trimis la niște norme care nu susțineau luna mai ca limită de recunoaștere a masterului și pentru cealaltă specializare. O decizie internă (probabil) care nu fusese publicată nicăieri, de care supervizorii nu știau nimic. A trebuit să întrerup contractul de supervizare pe clinică, iar acum să fac un nou master, se pare. E nevoie ca tot ce se schimbă să fie făcut public pentru ca fiecare profesionist să fie informat.

A.S.: Mă așteptam ca acest Colegiu să lupte pentru a se plăti un număr de ședințe de psihoterapie direct prin Casa de Asigurări de Sănătate și nu prin psihiatru sau alți medici.

Corina E.R.: E deranjant să plătești 250 de lei pe an și să nu ți se răspundă nici la telefonul de la secretariat. În ultima jumătate de an, singurul răspuns primit de la Colegiu a fost când am întrebat cât am de plată. Eu aș dori ca trecerea în treapta superioară supervizării, la autonom, să nu mai fie o vânătoare de vrăjitoare, o încercare de a respinge pe cât mai mulți aspiranți. Sunt trepte unde trebuie să fii într-adevăr drastic, dar pentru acest nivel, un interviu de bun simț mi s-ar părea mai rezonabil.

Clara M.C.: Taxe de atestare, taxe, taxe, interviuri, alte taxe… altceva nimic!    

#286: - ,,Taxe de atestare, taxe, taxe, interviuri, alte taxe… altceva nimic!" 

  ,,Formarile profesionale,, impuse obligatoriu si avizate doar de cpr NU sunt recunoscute de catre Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor din Romania. CPR ar trebui sa atraga si alte surse de finantare in afara taxelor si sa ofere gratuit cursurile de formare profesionala. Dar NU e asa, cpr a devenit locul de atac al celor ce  nu lasa psihologii sa munceasca si sa se bucure de roadele muncii lor. Asa au crescut foarte mult veniturile lor ale imbuibatilor din cpr, prin scaderea veniturilor noastre, ale psihologilor,,de rand,,.