#24872: pitesti - BANIIIII 

 SA VA MAI TREC ODATA ACESTI NEMERNICII?CERNEV,TALPASANU,POPESCU V,PIPEREA,HAI SA INTRAM SI N HAITA POLITICULUI;VOZGANIAN,VOICULESCU,ACESTI MIZERABILI AU INCERCAT SA FACA JOCURILE LUI BANDITUL DE ZAREMBA;DE CE SPUN MEREU ASTA? PT A NU UITA NICIODATA TRADATORIII OLTCHIMULUI,AM UITAT DE LEPRA DE PONTA VIOREL VICTOR,VIOREL,CE MI PLACEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE,,VIOREL SA MA CAC PE EL,EU PIPICASSO,UNDE ESTI NASICA MEA DIN PROPEN?NU L MAI MUSTREZI PE,,PIPICASSO?

#24874: - nu-i vreau la biserica, eu fota ai vreau la cimitir pe hotii si tradatorii OLTCHIMULUI 

“Salvarea” Arpechim – boală lungă, moarte sigură

Preluarea rafinăriei Arpechim de către statul român se tot amână, iar negocierile în acest sens – secrete – se desfăşoară (oare?) de câteva luni, dacă nu chiar de un an. Divizia petrochimică Bradu aparţine deja de Oltchim, dorindu-se crearea unui sistem integrat care să includă şi rafinăria din Piteşti pe care Petrom voia să o demoleze. Oltchim se află în insolvenţă din 30 ianuarie 2013. Strategia de reorganizare judiciară propusă a presupus crearea unei societăţi comerciale noi, respectiv Oltchim SPV. O tentativă de privatizare a Oltchim a eşuat în septembrie 2012, iar de atunci statul tot caută soluţii să menţină combinatul în activitate, dar şi să găsească investitori dispuşi să preia şi platforma Arpechim.
Totul aminteşte, din păcate, de ceea ce s-a întâmplat cu ARO Câmpulung. Uzina musceleană a murit tot în urma unor “eforturi” de privatizare ale statului român.

Stand-by

Platforma petrochimică Arpechim, care altădată genera peste 12.000 de locuri de muncă, este din acest punct de vedere o nălucă. Atunci când se vorbeşte de salvarea locurilor de muncă de aici se vorbeşte, de fapt, de câteva sute de angajaţi care au mai rămas la pază, întreţinere şi monitorizare. Statul nu şi-a achitat obligaţiile (plăţi compensatorii) nici măcar faţă de angajaţii disponibilizaţi de la Divizia Petrochimică Bradu, iar despre negocierile dintre Petrom şi stat privind preluarea rafinăriei (aflată acum în conservare) nu se mai suflă o vorbă. Arpechim a fost transformat în depozit de către Petrom, iar prin târg umblă vorba că instalaţiile ar urma să fie cât de curând demontate şi trimise la fier vechi. Or, repornirea unui asemenea colos industrial nu este o joacă de copii. Vorbim de instalaţii despre care specialiştii spun că, odată oprite, fără investiţii uriaşe nici nu ar trebui să se gândească cineva că ar putea fi repuse în funcţiune. Date fiind aceste aspecte, pare mai degrabă că statul tot amână – poate din motive electorale… – să ia o decizie tranşantă. Mai mult, presa din judeţul vecin Vâlcea are serioase semne de întrebare cu privire la utilitatea preluării rafinăriei.

“O rafinărie închisă şi deloc rentabilă în cazul repornirii”

Ziarul de Vâlcea notează că, de câteva luni încoace, ministrul Economiei, Constantin Niţă, anunţă că negocierile cu OMV Petrom pentru preluarea rafinăriei Arpechim de către stat sunt în stadiu avansat sau se apropie de final. “Spune că statul trebuie să preia rafinăria pentru a o vinde la pachet cu Oltchim. Însă se pune o problemă despre care ministrul nu vorbeşte deloc public: de ce ar ar prelua statul o rafinărie închisă, a cărei repornire şi operare ar costa circa 250-300 milioane euro, şi în condiţiile în care doar o foarte mică parte (circa 15%) din activitate ar folosi combinatului Oltchim? Care sunt argumentele economice pe care le foloseşte Niţă pentru a promova preluarea Arpechim? Dacă există investitori interesaţi şi de Oltchim, şi de Arpechim, aceştia nu pot negocia direct cu OMV Petrom? De ce ar fi nevoie ca Arpechim să treacă la stat, ca apoi să fie vândută împreună cu Oltchim, care oricum nu prea are succes la privatizare? În 2010, rafinăria Arpechim a fost închisă tocmai pentru că nu mai era rentabilă, fiind estimate pierderi de peste 100 milioane euro pe an în condiţiile funcţionării ei şi pentru că necesita costuri uriaşe în raport cu ce putea oferi. Pentru repornire erau necesare modernizări, retehnologizări şi investiţii de mediu de peste 250 milioane euro. OMV Petrom se baza şi se bazează pe rafinăria Petrobrazi, unde este prelucrată întreaga producţie de ţiţei. Astfel, pentru Arpechim ar fi trebuit să importe ţiţei. Practic, părea mai rentabil importul materiei prime decât efectuarea unor investiţii de sute de milioane de euro pentru producerea ei”, se arată într-un articol apărut sub titlul “O rafinărie închisă şi deloc rentabilă în cazul repornirii – de ce vrea ministrul Economiei să înhame statul la preluarea Arpechim de către Oltchim?”.

Părerea specialistului

Consilierul local piteştean Mariean Neacşu (PP-DD) a fost ani la rând director comercial al Arpechim (întregul complex petrochimic). El afirmă că încă are speranţe de privatizare a Oltchim la pachet cu unităţile din Piteşti. “Partea de petrochimie este foarte rentabilă. La 1 leu investit în prelucrarea superioară a produselor din rafinărie se obţineau produse care valorau 270 lei. Deci este rentabil. Problema este că repornirea rafinăriei este posibilă doar dacă se implică cineva care dispune de foarte mulţi bani, vorbim de sute de milioane de euro. Înainte de repornire sau imediat după, va fi, de asemenea, nevoie de retehnologizare, căci instalaţiile sunt vechi şi energofage. Noi produceam la Arpechim cu 18-20 dolari pe tonă, iar costurile de producţie de la alte rafinării erau de 10-12 dolari pe tonă. De asta a preferat OMV Petrom să închidă rafinăria din Piteşti, căci avea o gaură anuală de până la 90 milioane euro! Pe de altă parte, producţia de ţiţei în România este de circa 4,5 milioane de tone pe an, iar capacitatea de prelucrare este asigurată în totalitate de rafinăria de la Petrobrazi. Or, în aceste condiţii, pentru rafinăria din Piteşti ar fi nevoie să se facă importuri, iar costurile ar fi mai mari. Dar eu cred că, per total, un sistem integrat cu Oltchim, rafinărie şi petrochimia din Piteşti poate duce la o activitate rentabilă, dar e nevoie de inverstiţii”, ne-a declarat Neacşu. “Eu sper ca prin procedura insolvenţei să se reuşească salvarea. Dar, din păcate, constat că în ultima perioadă s-au făcut numai paşi înapoi. Un lucru este cert: orice depinde de mine, voi face, voi încerca să ajut”, ne-a declarat, la rândul său, deputatul liberal Theodor Nicolescu.

Gerea, sceptic

Deputatul de Piteşti Andrei Gerea, acum la Partidul Liberal Reformator, a preluat conducerea Ministerului Economiei când era la PNL. “Teza” sa de căpătâi a fost legată de eforturi susţinute pentru privatizarea Oltchim, la pachet cu platforma Arpechim, deoarece toate aceste unităţi fuseseră gândite în perioada comunistă să facă parte dintr-un sistem integrat. Au existat chiar şi investitori interesaţi, dar Gerea a fost schimbat din funcţie după numai trei luni. Privatizarea Oltchim a eşuat, în sensul că termenul de licitaţie a fost din nou amânat pentru începutul anului viitor. În tot acest timp, argeşeanul Marius Pârvu a fost director al Oltchim, dar acum a trecut la conducerea Administraţiei Bazinale de Apă Argeş-Vedea. Locul său la comanda Oltchim a fost preluat de către un fost consilier al lui Constantin Roibu, cel care a condus gigantul chimic vâlcean ani la rând. “Când am fost eu ministru erau premise serioase de a se desfăşura licitaţia. Chiar au fost investitori interesaţi, eram foarte încrezător. Apoi am văzut că lucrurile nu mai mergeau în direcţia pe care o pornisem eu. Managementul s-a axat mai mult pe asigurarea supravieţuirii. Din păcate, nici nu mai am acces la date oficiale aşa cum aveam când eram ministru, deci nu vă pot spune ce se are în vedere în continuare”, ne-a declarat Andrei Gerea. Să sperăm, totuşi, că nu ni se serveşte tot o gogoaşă electorală şi în privinţa Oltchim – Arpechim. Nu de alta, dar de pe vremea premierului Boc se tot vorbeşte de redresare şi de atunci tot se îngroaşă numărul şomerilor cu carte de muncă pe cele două platforme, iar instalaţiile se închid una câte una.

http://ziarulargesul.ro/salvarea-arpechim-boala-lunga-moarte-sigura-36008.html