Noutatile legislative par sa vina in sprijinul traducatorilor PFA.Exista o problema cu infiintarea de birouri de traduceri, pentru ca nu oricine poate inchiria un spatiu, iar clientii nu-si pot da intalniri cu traducatorii prin oras. Daca ar exista posibilitatea ca orice notar sa se poata asocia cu un birou de traduceri, ar fi f. bine.Traducatorii PFA nu au mereu de lucru, asa ca nu pot sa-si asume riscul de a trai doar din traduceri. Daca se lucreaza part-time cu notarul s-ar exclude riscul de falsuri, evaziune etc. si nici nu ar mai fi nevoie de zeci de registre. SUNT DE ACORD CA STAMPILA INTRE PAGINI,pentru ca nu se mai pot falsifica traducerile si nici folosi incheierile traducatorilor in alte scopuri. Este, intr-adevar, o lovitura dura data traducatorilor din alta localitate si nu numai.

#14: -

Din punctul meu de vedere este total greşit. Nu vin deloc în sprijinul traducătorilor. Faptul că trebuie să aplici ştampila şi să semnezi între pagini asta înseamna că ziua nu ai altceva de făcut decât să alergi pe la birouri notariale să ridici lucrări, după care să le predai , să le ştampilezi şi, bineînţeles, conform noilor reglementări, să se şi semnezi. Eu stau şi mă întreb, în condiţiile în care ai tradus un document de 50 de pagini la care se adaugă şi copia documentului, cum poţi să semnezi între pagini? Din experienţă spun că dacă ar fi să trăiesc din lucrările pe care mi le-au trimis notariatele (observă că folosesc pluralul), aş fi murit de mult de foame. În ceea ce priveşte falsificarea traducerilor, tocmai acesta este scopul păstrării unui exemplar în arhiva notarului, deoarece o dată ce omul a plecat cu traducerea legalizată, nici traducătorul şi nici notarul nu mai au niciun control asupra exemplarului eliberat părţii. Acesta poate face absolut orice cu el, lucru care implică doar responsabilitatea acestuia. Notarul poate dovedi oricând, în caz de fals, cu exemplarul din arhiva lui. Din punctul meu de vedere este o lovitură dată tuturor traducătorilor deoarece în cazul în care eşti PFA va trebui să alergi de la un notariat la altul pentru ridicarea şi predarea lucrărilor în condiţiile în care munca de traducător se desfăşoară în principal seara şi chiar noaptea, în cazul în care eşti traducător angajat în cadrul unui birou de traduceri vei fi disponibilizat deoarece nu mai poţi face traduceri ce necesită legalizare. Sunt mulţi traducători care nu doresc să aibe de a face cu clienţii, ci le convine mai mult să lucreze acasă, în linişte, fără prea multă bătaie de cap. De asemenea, sunt traducători care trăiesc în localităţi mici care colaborează cu birouri din oraşe mai mari şi, astfel, câştigă şi ei nişte bani munciţi cinstit. Având în vedere condiţiile economice în care ne aflăm, mă întreb unde s-ar putea angaja nu un singur traducător, ci toţi traducătorii care nu îşi vor mai putea desfăşura activitatea.

Eu sunt traducător autorizat din 2002, însă am şi un birou de traduceri. Nu am înţeles niciodată de unde atâta ură împotriva birourilor de traduceri. Ca birou plătesc un sediu, angajaţi, contabil şi multe, multe altele. Nu vreau să exclud promovarea online pe care o plătesc lunar şi care reprezintă o sumă considerabilă. Fără această promovare nu mi-aş fi putut exercita activitatea şi nici nu aş fi putut să asigur atâtea lucrări traducătorilor cu care colaborez. Nu intru în detalii în ceea ce priveşte colaboratorii pe care îi am şi câte am păţit până să îmi găsesc traducători serioşi, buni cu care să lucrez. Se ştie foarte bine cum se fac facultăţile în ziua de azi, precum şi faptul că Ministerul de Justiţie autorizează traducători doar în baza diplomei de licenţă, fără să le mai verifice cunoştinţele de limbă. Spre deosebire de un birou de traduceri, notarul nu are niciun interes să atragă cât mai mulţi clienţi, cel puţin pe partea de traduceri. Mare parte din aceştia nici măcar propriul biroul nu şi-l promovează....

Din punctul meu de vedere, această lege este total abuzivă.