Demiterea directorului juridic CPR pt. deservicii aduse profesiei

CASTIGAT RIDENDO MORES … 
râsul îndreaptă moravurile!

Dincolo de absurdul în care ne aruncă modificările propuse pentru adecvarea HG 788/2005 la nevoile universitarilor, mi se pare cel puțin amuzant modul în care au găsit de cuviință aleșii noștri să se "consulte" cu "un număr mare de universități, precum și asociații formatoare relevante din România (care) se arată îngrijorate de această evoluție și de repercusiunile pe care le va avea, subliniind necesitatea unei formări de calitate în profesie și în dezvoltarea ulterioară." - citat din nota de fundamentare. 
Îmi și imaginez reprezentanții asociațiilor formatoare "relevante" spunând "noi credem că nu îi pregătim prea bine pe viitorii psihologi, și cum de la noi nu învață cine știe ce, țineți-i voi până la pensie pe băncile facultăților." Nu-i așa că sună plauzibil? Cred că așa a fost! Dar oare cine a hotărât care sunt asociațiile relevante și care nu?

Este evident că s-au consultat cu APR și cu cele 4 universități din consorțiul Universitaria: Universitatea București, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, Universitatea A. I. Cuza din Iași și Universitatea de Vest din Timișoara - că alte instituții de învățământ superior în România nu mai există...nici publice și nici private...
Așadar, s-au consultat ei între ei și au hotărât soarta profesiei și a psihologilor.

M-am oprit asupra componenței conducerilor celor două organizații ale psihologilor români, respectiv Consiliul Asociației Psihologilor din România și Comitetul director al Colegiului Psihologilor din România, ambele fiind formate în mare măsură din membrii Universitaria.

Să vedeți ce minunăție științifică și profesională se va revărsa, peste exasperarea psihologilor români, din multitudinea de eminențe adunate la un loc. Am vrut, așadar, să identific suma inteligențelor celor două conduceri, cu nedisimulata speranță că va fi impresionantă.

Vă invit să vedem ce a rezultat, din analiza comparată a celor două entități psiho-organizatorice.

Am constatat că 10 persoane sunt concomitent în ambele conduceri, și reprezintă 55,55% din conducerea APR și 21,27% din conducerea CPR. Prin analogie cu o lucrare științifică, că tot sunt 7 universitari din cei 10 conducători, reprezentând un procent de 70%, o astfel de suprapunere de tip "copy-paste" ar fi catalogată un plagiat grosolan. În aceste condiții, fără să contest valoarea celor în cauză, mă întreb: să nu aibă breasla psihologilor români și alți lideri care să gestioneze problemele profesiei; s-au scârbit psihologii români în așa măsură încât nu îi mai interesează cine îi reprezintă, dacă și cum îi reprezintă? Mai sunt psihologii români interesați de legalitatea aleșilor lor? Mai cred psihologii români în dreptate și adevăr?

Îmi dau seama că menirea psihologului român este să se adapteze la nevoile și interesele celor care îl conduc: vin universitarii - ne întorc pe toți la școală și ne servesc pe tavă instituțiilor politice, vin cei din asociațiile formatoare - facem cursuri "tip master" și se ceartă cu instituțiile statului. Perfect! Noi ne adaptăm...