Demiterea directorului juridic CPR pt. deservicii aduse profesiei

FACEBOOK, dr.Edmond Cracsner

,,Patru lucruri avem mai mult decât credem: defecte, datorii, ani şi duşmani.” Proverb persan

S-au împlinit șase luni de la momentul alegerilor pentru forurile de conducere ale Colegiului Psihologilor din România.  Ar fi fost de dorit ca astăzi să vedem un bilanț a ceea ce s-a realizat, în raport cu ceea ce s-a promis.  Ar fi fost de dorit ca sinceritatea, chiar dacă neplăcută, să caracterizeze această jumătate de an, și nu alte, multe, noi păcăleli, manipulări și minciuni. O conducere, nerecunoscută de nicio autoritate a acestui stat, emite atestate de liberă practică, iar consecința este aceea că psihologii, cu nervii întinși și nerăbdători să intre în profesie, nici nu își mai dau seama la ce riscuri se expun. O structură administrativă penală și fără scrupule, blochează cu intenție orice posibilitate ca altcineva, cu excepția lor, să aibă acces la documentele Colegiului, precum și la fondurile acestuia, întrucât au de plătit pentru infracțiunile comise pe durata mandatelor dezastruoase ale conducerii anterioare. Așa arată lucrurile acum!... S-au implicat în acest proces al schimbării nume importante ale psihologiei românești, motiv care este de necrezut pentru psihologul de rând, ținut la distanță de cei de pe Muntele Olimp, să accepte că aceia pe care i-a învestit cu atâta încredere au încurcat și mai rău lucrurile. Este greu să ne imaginăm că, de fapt, sunt doar interese la mijloc, și dacă citim cu atenție noua propunere de ROFI, vedem clar aceste interese. Și dacă tot am adus ROFI în discuție, mă întreb, de ce oare nu a fost pus spre consultare publică, așa cum au promis? De la alegeri nimic nu mai este public, transparent, democratic!... Cercul în care se iau deciziile s-a restrâns atât de mult, încât a devenit triunghi, iar periodic și punctual, își schimbă puțin forma, pentru a ieși cu noi promisiuni și garanții, menite să mai ofere un strop de încredere psihologilor, să îi asigure că profesia se află pe drumul cel bun. Lucrurile nu par să fie nici pe departe pe drumul cel bun și nici nu se vor rezolva într-un interval de timp rezonabil. Adevărat este că avem nevoie să menținem vie speranța schimbării, dar nu alterând realitatea și nici impunând colegilor psihologi ce să facă, ori altfel vor suferi repercusiuni. Salvatorii au devenit agresori, în timp ce psihologilor de rând ... viața nu li se îmbunătățește cu nimic. Din punctul meu de vedere, în mod cert, va fi nevoie de o acțiune amplă, cu o implicare masivă, și nu de un brainstorming între câțiva oameni - spun asta pentru că nici toți președinții de filiale și nici toți membrii Comitetului director nu sunt implicați în luarea deciziilor. Cei "aleși" sunt foarte puțini! La mulți ani cu ocazia acestor 6 luni!

Edmond Cracsner ,,