Demiterea directorului juridic CPR pt. deservicii aduse profesiei

PROFESIA DE PSIHOLOG SE PRACTICĂ, CU DECENȚĂ, RESPONSABILITATE ȘI PASIUNE, NU SE PLĂTEȘTE LA INFINIT

Expansiunea învăţământului superior în domeniul psihologiei după 1989 a condus la creșterea numărului de studenți și de absolvenți de psihologie, concomitent cu scăderea calităţii actului educaţional, determinând în final o saturare a pieţei serviciilor psihologice.  Reglementarea profesiei de psiholog a creat șansa dezvoltării pieței serviciilor psihologice, însă lipsa calității programelor universitare și monopolul ofertei educaționale în psihologie a redus în mod semnificativ posibilitatea profesionalizării reale a psihologiei, cu mici excepții. Absența background-ului profesional al multor cadre universitare a teoretizat în mod excesiv profesia de psiholog, eliminându-i valorile profesionale și menținând-o într-o stare de permanentă dependență față de un sistem universitar clientelar, precum și în opoziție permanentă cu Colegiul Psihologilor din România. În ultimii ani se observă o creştere a şomajului şi a inactivităţii psihologilor, îndeosebi a celor care au amânat intrarea în profesie, preferând să urmeze mai întâi programe de master sau doctorat. Președintele Colegiului Psihologilor din România a încercat să reducă în ultimii ani dependența psihologilor de sistemul universitar, însă a întâmpinat o reacție violentă din partea celor care se erijează în reprezentanți ai Consorțiului “Universitaria”. De asemenea, se evidenţiază fenomenul de încadrare în muncă a absolvenţilor de psihologie în domenii conexe sau diferite faţă de specializările dobândite în formarea universitară, pe fondul creșterii cheltuielilor pentru exercitarea profesiei (prețuri mari la achiziția testelor, taxe mari pentru cursuri, conferințe, etc).  Studenţii nu sunt priviţi de sistemul universitar ca beneficiari ai unei educaţii de calitate, practice, utile în perspectivă profesională, cu riscuri reduse de neinserţie pe piaţa serviciilor psihologice, corespunzător calificărilor şi competenţelor pe care trebuiau să le obţină, ci mai degrabă ca un grup ce trebuie păstrat pentru asigurarea normelor didactice, potrivit conceptului “lifelong learning”.  Crearea de numeroase programe de studii şi de specializări în psihologie, nevalidate prin prisma calificărilor profesionale şi a standardelor de calitate, au constituit suportul unei expansiuni numerice importante, dar extrem de îndoielnice din punct de vedere al calităţii educaţiei profesionale a absolvenților. Această stare de dependență a determinat imposibilitatea selecției unor reprezentanți ai profesiei din rândul practicienilor, iar nestructurarea unei elite profesionale consistente afectează și astăzi independența profesiei de psiholog în raport cu sistemul universitar și comercianții de teste.  Dezvoltarea malformată a învățământului superior a avut o dinamica proprie, bazată pe câștigul unor cadre didactice din sistemul universitar, ignorând realitățile pieței serviciilor psihologice, neputându-și corela “exigențele”. Sistemul universitar a generat prin ignoranță o categorie de cadre didactice cu viziuni anacronice, însă indecentă, iresponsabilă, agresivă și revendicativă în raport cu cei care le impun condiții de calitate. Nimeni din sistemul universitar nu dorește să răspundă pentru lipsa de calitate a formării universitare și vânzarea scumpă a unor diplome, deoarece reprezentanții sistemului nu acceptă evaluarea rezultatelor “performanței” lor în termenii indicatorilor de output și nimeni nu este tras la răspundere pentru dezastrul creat.  Cu toate acestea, cadrele didactice care conduc sistemul universitar din psihologie forțează preluarea conducerii Colegiului Psihologilor din România, perceput ca forul care le-ar putea garanta obținerea unor profituri enorme din practicarea psihologiei. Astfel, păstrarea normelor didactice (obligarea psihologilor la absolvirea unor programe universitare de master) și menținerea monopolului afacerilor personale dezvoltate din practicarea psihologiei (obligarea psihologilor la achiziția testelor, manualelor și a altor produse profesionale) sunt obiectivele reale ale sistemului universitar din psihologie.

DESCHIDE-ȚI MINTEA!