Stop internarii copiilor in spital fara parinti!

Am stat si eu internată cu bebelusul meu in vârstă de o luna la spitalul de pediatrie. Am stat cu el pentru ca alaptam desi am dormit pe un sezlong foarte incomod. Atunci am apreciat valoarea unui pat pe care sa poti sa te odihnesti. In salonul in care am stat, am fost internate alaturi de alte 4 mame si 6 sugari. Liniste nu era aproape niciodata cu atatia bebelusi.Doi copilași erau internați fara mama. Asistentele veneau sa ii schimbe si da ii stearga cu servetele umede  (de spalat cu apa si sapun la schimbarea pampersului nici vorba) si sa le dea biberonul cu lapte in viteza pentru ca acolo totul merge pe repede inainte. Desi nu vazut ca vreun copilaș fara mama sa fie bruscat,  consider ca este o trauma pentru ei. Atunci cand plângeau, nu venea nimeni sa ii liniștească.Mi se rupea inima cand ii vedeam. Nimeni nu verifica daca le este cald sau rece. Baie li s-a facut odată la 3 zile. Daca in tot acest timp au eructat laptele băut, asa au ramas.  Eu am mai mers sa ii pun suzeta unuia dintre ei atunci cand ma puteam desprinde de langa al meu.

In acele momente m-am gandit ca dacă ar fi vreun incendiu sau cutremur (dupa cele intamplate la Colectiv) atunci nici măcar nu au personal suficient ca sa evacueze bebelușii. Si am vazut si un salon in care erau 7 copilași mici fara mama...

Atunci mi-am zis ca sub nici o forma eu nu îmi las copilul singur in spital pentru ca oricum este ilegal sa ii faci tratamente unui minor in lipsa unui apartinator. Ei se bazeaza pe faptul ca părinții nu isi cunosc drepturile. 

Doamne ...cate as mai scrie, dar nu am suficient timp. Pot sa spun ca a fost cea mai traumatizată experienta din viața mea si ca am avut coșmaruri din aceasta cauza. Cand am ajuns acasa ma simteam de parca am iesit din închisoare.  Si ma gândesc ca, daca eu ca adult am fost atât de zguduita, atunci pentru un copilas care se trezeste fara mama si printre straini este si mai cumplit.